12,966 matches
-
a (re)lecturii, traducere de Virgil Stanciu, Editura Polirom, Iași, 2003. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității, traducere de Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, Editura Univers, București, 1995. Cărtărescu, Mircea, Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999. Cizek, Eugen, Evoluția romanului antic, Editura Univers, București, 1970. Constantinescu, Mihaela, Forme în mișcare. Postmodernismul, Editura Univers, București, 1999. Cornis-Pope, Marcel, The Unfinished Battles. Romanian postmodernism before and after 1989, Editura Polirom, Iași, 1996. Corniș-Pop, Marcel, Anatomia balenei albe. Poetica romanului american epopeic-simbolic, Editura Univers
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unui gust, unei execuții personale" (Umberto Eco, Opera deschisă. Formă și indeterminare în poeticile contemporane, ediția a II-a, traducere și prefață de Cornel Mihai Ionescu, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, p. 71). 71 Cu privire la aspectul sedimentar al teoriei literare antice, vezi considerațiile lui D.M. Pippidi din "Artele poetice în Antichitate", în volumul Variații pe teme clasice. 72 "(...) there are no transhistorical definitions of parody. The vast literature on parody in different ages and places makes clear that its meaning changes
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
așa-numitele distihuri consulare, la stânga sunt reprezentate, de obicei, scene comice, cu măști grotești, iar la dreapta scene tragice. O dispunere analogă se observă și în pictura pompeiană. Dieterich, care a recurs la pictura pompeiană pentru rezolvarea problemei formelor comice antice, descrie, de pildă, două asemenea fresce, așezate una în fața celeilalte: într-una este înfățișată Andromeda, salvată de Perseu, în cea opusă o femeie goală, scăldându-se într-un eleșteu, pe trupul căreia se încolăcise un șarpe; în ajutorul ei aleargă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
prefață de Marian Vasile, Editura Univers, București, 1982, pp. 510 și urm. 135 Ibidem. 136 Mircea Doru Lesovici, op. cit., p. 138. 137 Bahtin, M., "Eposul și romanul", în Probleme de literatură și estetică, p. 538. 138 Cizek, Eugen, Evoluția romanului antic, Editura Univers, București, 1970, p. 110. 139 Principalul cercetător al formelor epice antice citat de Eugen Cizek în lucrarea sa, Q. Cataudella, avertizează cu umor, în lucrarea Il romanzo classico (Roma, 1958), asupra pericolului de confiscare a autenticității unei literaturi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Ibidem. 136 Mircea Doru Lesovici, op. cit., p. 138. 137 Bahtin, M., "Eposul și romanul", în Probleme de literatură și estetică, p. 538. 138 Cizek, Eugen, Evoluția romanului antic, Editura Univers, București, 1970, p. 110. 139 Principalul cercetător al formelor epice antice citat de Eugen Cizek în lucrarea sa, Q. Cataudella, avertizează cu umor, în lucrarea Il romanzo classico (Roma, 1958), asupra pericolului de confiscare a autenticității unei literaturi cum e cea de limbă latină: "Unii savanți germani, plini de neîncredere în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
274 Jorge Luis Borges, Opere I, Editura Univers, București, 1999, traducere de Cristina Hăulică, Andrei Ionescu și Darie Novăceanu, îngrijire de ediție și prezentări de Andrei Ionescu, p. 287. 275 Jonathan Swift, "Istorisirea amănunțită și adevărată a bătăliei dintre cărțile antice și cele moderne petrecută vinerea trecută în biblioteca de la Saint James", în Povestea unui poloboc. Satire și alte pamflete, traducere, studiu introductiv și note de Andrei Brezianu, Editura Univers, București, 1971, p. 144. 276 Idem, p. 156. 277 Idem, p.
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Povestea unui poloboc. Satire și alte pamflete, traducere, studiu introductiv și note de Andrei Brezianu, Editura Univers, București, 1971, p. 144. 276 Idem, p. 156. 277 Idem, p. 154. 278 Jonathan Swift, "Istorisirea amănunțită și adevărată a bătăliei dintre cărțile antice și cele moderne petrecută vinerea trecută în biblioteca de la Saint James", în Povestea unui poloboc. Satire și alte pamflete, traducere, studiu introductiv și note de Andrei Brezianu, Editura Univers, București, 1971, p. 142. 279 Idem, p. 147. 280 Du Marsais
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
am reușit să vizitez tot orașul. În ziua liberă îmi place să vizitez muzeele romane, dealtfel și în România făceam același lucru". Horia Cornel Cicortaș s-a născut la Alexandria în 1969. Intelectual, filozof, studiază orientalistica, fiind specializat în budismul antic. Totodată este unul dintre cei mai importanți cunoscători al lui Mircea Eliade, care este una dintre cele mai mari personalități a culturii române din secolul trecut, căruia i-a tradus mai multe cărți. În noiembrie 2007 a înființat împreună cu un
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
nici spațiul textelor ficționale nu rămâne în afara controverselor, în ciuda tradiției de studiu mai îndelungate. Aceasta se întâmplă din cauză că ficțiunea "cuprinde imensul teritoriu al lui ca și cum, de la mimesis la antimimesis, de la imitarea lumii reale ori a discursului despre ea (în sensul anticilor) până la invenția de lumi posibile"43. Simplificând, observăm că acest ca și cum definitoriu induce înțelegerea textelor ficționale drept texte imaginative 44. Absolutizând criteriul ontologic, "segregaționiștii" consideră că discursul de ficțiune ar avea denotație nulă, pentru că nu desemnează referenți "reali" (aspect exprimat
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
editorului Prin Creștinismul în armata romană în secolele I-IV, deschidem seria Biblioteca de istorie, în care vor fi publicate cu precădere opere istorice, teologice și spirituale de înaltă ținută cultural-educativă. Prin această operă, autorul ne introduce în istoria creștinismului antic, invitându-ne să luăm în considerație toate aspectele cu care acesta s-a confruntat în primele patru secole. Elasticitatea dezbaterii discursului ne deschide perspectiva unei abordări unice și profunde, plină de sens, rafinament și dinamicitate. Stilul expunerii este curgător, plin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
susținut, descrie istoria ilustrată în titlul de mai sus. Putem vorbi aici de o tematică destul de vastă, originală, în 5 capitole, articulate logic și științific, capabilă să ofere informații despre o mulțime de lucruri căutate sau dorite cu privire la istoria creștinismului antic, raporturile sale cu Imperiul roman și cu celelalte realități istorice, politice, religioase, civile etc. situații inerente contemporaneității lor. Pr. dr. Sebastian Diacu, O.F.M. Conv. Introducere examinează o instituție fundamentală a Imperiului cu rol deosebit în apărarea frontierelor și civilizației
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
raporturile sale cu Imperiul roman și cu celelalte realități istorice, politice, religioase, civile etc. situații inerente contemporaneității lor. Pr. dr. Sebastian Diacu, O.F.M. Conv. Introducere examinează o instituție fundamentală a Imperiului cu rol deosebit în apărarea frontierelor și civilizației antice, a propagării sale și a romanității; deși era în mare parte păgână, armata romană nu a reușit să împiedice crearea condițiilor favorabile răspândirii creștinismului. Prezența armatei din diferite zone geografice ale Imperiului a contribuit la răspândirea Evangheliei printre populațiile subordonate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a avut implicarea coerentă a ierarhiei ecleziastice, prin marii săi predicatori ori învățători ai Bisericii, care s-au evidențiat atât în formarea gândirii și a conștiinței creștine a soldaților, cât și prin scrierile lor devenite adevărate capodopere ale literaturii creștine antice. Destinatarii mesajului lor erau mai ales soldații creștini din comunitățile de bază, dar și cei care urmau să se înscrie ori să adere la creștinism. Delimitarea precisă a politicii împăraților creștini față de păgânismul roman sau barbar este îngreunată de complexitatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
schimbat: primul deceniu este marcat de o persecuție anticreștină devastatoare, iar celelalte de voința imperială de folosire a creștinilor, în virtutea doctrinei și a comportamentului moral ireproșabil, la consolidarea durabilă a unității statului roman aflat în declin. La rândul ei, Biserica antică abia ieșită din vâltoarea persecuțiilor, primește sprijinul imperial în combaterea noilor erezii ce expuneau unitatea creștinilor. Intrând în istoria tetrarhiei în timpul războiului civil de preluare puterii și eliminare a pretendenților la tronul imperial, Constantin s-a apropiat de creștinism într-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păgână, mentalitatea creștină avea să influențeze și schimbe treptat și definitiv cursul omenirii. Cum s-a ajuns la aceasta? Unul dintre cei mai importanți factori, dintre numeroasele existente, care au contribuit efectiv la răspândirea destul de rapidă a creștinismului în lumea antică, și poate cel mai semnificativ dintre toate, a fost prezența ebraică prin tot Imperiul și chiar dincolo de frontierele acestuia. Creștinismul de la origini este de factură iudaică, atât prin persoana fondatorului său, Isus Cristos, cât și prin aceea a primilor săi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
greacă din Alexandria Egiptului. Noile limbi și deschiderea cultului față de păgâni au devenit tot atâtea instrumente de propagandă misionară. Unii păgâni se converteau acceptând circumciziunea și integrarea în sinagogi ca prozeliți, iar alții, mult mai numeroși, deveneau doar simpatizanți. Textele antice îi numeau metuentes; fobouménoi tòn Teón (temători de Dumnezeu) întrucât renunțau la idolatrie, observau legea morală iudaică și un minim necesar de precepte rituale. Existența acestei duble clientele a iudaismului avea să fie ulterior de o importanță majoră pentru răspândirea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe care a primit-o creștinismul în momentul în care s-a silit să atragă, într-o primă etapă, spre propriile idealuri lumea greco-romană, pentru ca mai apoi să se extindă și spre limesul nordic al Imperiului. 2.1. Decăderea religiilor antice greco-romane O primă caracteristică a situației religioase în ansamblu, din lumea elenistică de la sfârșitul secolului I a.Chr., a fost devalorizarea politeismului grecesc și a religiei Romei antice pornită chiar din interiorul acestora. Cauzele acestui proces au fost variate și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
avut efecte distructive asupra credinței altor medii mult mai populare; decadența religiei clasice grecești a fost facilitată și extinderile politice din bazinul mediteranean oriental. Perioada domniei diadohilor (323-146 a.Chr.) a dus la definitiva dizolvare a vechilor orașe-stat ale Greciei antice, contribuind la rândul ei la destrămarea cultelor religioase sprijinite până atunci de acestea ori de ligile lor. În Orient, cetățile elenistice de dată recentă, prin posibilitățile lor comerciale, atrăgeau numeroși greci spre emigrare încât patria-mamă a început să ducă lipsă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care divinitățile Greciei și ale Orientului s-au influențat reciproc într-o mare măsură; procedând astfel, au fost nevoiți să abandoneze multe din caracteristicile specifice. Acest proces a contribuit la exercitarea unei influențe unice, chiar și de la distanță, asupra religiei antice grecești. O dată cu stilul exterior de viață al polisului grec au pătruns în noile fundații elenistice și formele sale de cult, materializate prin creația unor monumente fastuoase de artă sacră, purtând amprenta specific elenistă, lipsite de spiritul anticei religii grecești. La
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
distanță, asupra religiei antice grecești. O dată cu stilul exterior de viață al polisului grec au pătruns în noile fundații elenistice și formele sale de cult, materializate prin creația unor monumente fastuoase de artă sacră, purtând amprenta specific elenistă, lipsite de spiritul anticei religii grecești. La rândul lor, cultele orientale s-au îndreptat în număr mare din Grecia și până în vestul Imperiului producând o moleșeală a credinței antice și, adesea, în ciuda introducerii unor noi forme, și o diminuare de substanță religioasă. În acest
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prin creația unor monumente fastuoase de artă sacră, purtând amprenta specific elenistă, lipsite de spiritul anticei religii grecești. La rândul lor, cultele orientale s-au îndreptat în număr mare din Grecia și până în vestul Imperiului producând o moleșeală a credinței antice și, adesea, în ciuda introducerii unor noi forme, și o diminuare de substanță religioasă. În acest proces de dizolvare a fost implicată și religia romană antică. Încă din vremea celui de-al doilea război punic (218-201 a.Chr.) începuse o elenizare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îndreptat în număr mare din Grecia și până în vestul Imperiului producând o moleșeală a credinței antice și, adesea, în ciuda introducerii unor noi forme, și o diminuare de substanță religioasă. În acest proces de dizolvare a fost implicată și religia romană antică. Încă din vremea celui de-al doilea război punic (218-201 a.Chr.) începuse o elenizare accentuată a cultelor romane, elenizare exprimată printr-o multiplicare a templelor dedicate divinităților grecești și statuilor acestora pe solul roman. În timp ce viziunea elenistă a zeităților
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
asupra celei latine aflate la început, dând un impuls puternic elenizării sectorului religios. Prin adaptările latinești ale comediei grecești și a altor texte poetice, teatrul a ajutat poporul să cunoască mitologia și lumea divinităților grecești. În fața acestei invazii masive, divinitățile antice cu sărbătorile lor au trecut pe plan secund ducând la o decădere de nestăvilit a sacerdoțiului, ce susținea vechiul cult roman. Când, spre sfârșitul celui de-al doilea război punic, Cărțile Sibiline ceruseră introducerea din Asia Mică a cultului zeiței
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sacerdoțiului, ce susținea vechiul cult roman. Când, spre sfârșitul celui de-al doilea război punic, Cărțile Sibiline ceruseră introducerea din Asia Mică a cultului zeiței Cybela au început să pătrundă în Roma și divinitățile orientale, contribuind la distrugerea religiei romane antice. Toate încercările Senatului și a altor medii romane preocupate de a impune o stavilă acestui pericol au rămas fără rezultat. Expedițiile militare de cucerire din ultimul secol al Republicii au făcut cunoscută trupelor romane cultul unei divinității orientale, în timp ce contactele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
căreia i se datorau arta agriculturii și descoperirea scrisului, stăpâna navigației, fondatoarea dreptului și a ordinii statale, protectoarea celor persecutați și eliberatoarea din orice situație nedorită. În cultul misterelor prin care era venerată, această cinste revine prioritar soțului ei Osiris, anticul zeu egiptean al vegetației, care moare și învie, după cum ne arată simbolic semănarea și germinarea anuală a cerealelor. Moartea sa este plânsă, iar renașterea e sărbătorită printr-o mare jubilare a acoliților cultului său. În moarte, omul își vedea exprimată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]