8,708 matches
-
de majusculele tipărite în stil iluminat - pe această cale el a ajuns să învețe alfabetul și să citească dintr-o Biblie cu litere negre și este posibil ca acesta să fi fost una dintre sursele majore pentru dragostea sa de antichități (Wilson 1869: 10; Gregory 1789: 4; Cary 1846: 389-390; Dix 1837: 5). Sora lui, Mary, a relatat că unul dintre semnele care au anticipat dorința lui de a deveni faimos a fost episodul cînd, fiind întrebat ce ar vrea să
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Bristol (avea să stea cu acesta doar trei ani din cei șapte ai unui termen complet). Principala lui sarcină era să copieze documente juridice. Așa a ajuns să completeze un folio mare de 344 de pagini. Pe lîngă pasiunea pentru antichitățile britanice, el a dobîndit un viu interes și pentru studiul heraldicii, matematicii, astronomiei, muzicii și metafizicii, vorbind cu zel despre Paracelsus sau Galen ori Hipocrate (după relatările lui James Thistlethwaite, care l-a asociat pe Chatterton în acest sens cu
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Wilson 1869: 291), și a început să scrie pentru reviste profesioniste (Cary 1846: 392, 394; Gregory 1789: 43). Există motive să credem că doar de la această vîrstă (avea cincisprezece ani în 1767) Chatterton a început să se ocupe propriu-zis de antichități (Gregory 1789: 207), fiind absorbit mai ales de heraldică; de acum înainte, "cea mai dragă căutare din viața lui au fost cărțile, cărțile, mereu cărțile" (Russell 1908: 42). Totuși, cu puțin înainte de perioada petrecută cu Lambert, învățase și să reconstituie
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
în 1529 de un anume Onuphrio Muralto, preot al Bisericii Sf. Nicolae din Otranto. Walpole (2001: 5) scria în Prefață că descoperise manuscrisul "în biblioteca unei familii catolice străvechi din nordul Angliei" (cf. și Manning 2009: 61). Tradiția iubitorilor de antichități îl includea și pe Thomas Percy, care în 1763 a publicat Five pieces of Runic poetry translated from the Islandic language / Cinci poezii runice traduse din islandeză, iar în 1765 a editat în trei volume o colecție de versuri în
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
descris ca fiind nu autorul original, ci doar traducătorul unor "originale" scrise de un anume Turgot, un călugăr care a existat în mod real prin secolul al X-lea. Precum Rowley, Turgot a fost și el poet și colecționar de antichități, acestea urmînd să fie folosite pentru a constitui temelia istoriei orașului Bristol, scrisă chiar de Rowley (potrivit lui Chatterton): [În cele două fragmente epice ale poemului Battle of Hastings / Bătălia de la Hastings] Rowley este descris nu ca autorul original, ci ca
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Autorul "original" este identificat ca fiind Turgot, un alt călugăr care a existat în istorie, dar a cărui biografie a fost înfrumusețată, de această dată din secolul al X-lea. Turgot, ca Rowley, este atît poet, cît și colecționar de antichități, care vor forma fundamentul istoriei orașului Bristol pe care Chatterton i-o încredințează lui Rowley spre a o scrie în "A Discorse on Brystowe by Thos. Rowleie wrotten and gotten at the Desire of Wm: Canynge, Esqur". (Keegan 1999: 216
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
de balade străvechi) compilată de Sir Walter Scott în trei volume între 1802 și 1803, intitulată Minstrelsy of the Scottish border / Balade culese la granița cu Scoția; precum poemele de Rowley, această antologie era o încercare poetică de a reda "antichitatea neaoșă" (Chandler & McLane 2008: 7). Pentru a-și promova poemele scrise de Rowley (alias Chatterton la vîrsta de 15 sau 16 ani), Chatterton a bătut la mai multe uși. I-a scris lui Horace Walpole, probabil stimulat de faptul că
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
un limbaj special, care potrivit lui Claude Rawson (1999: 28) constă în mare din 1800 de cuvinte ce pot fi găsite în surse posibile precum Nathan Bailey, Geoffrey Chaucer, Edmund Spenser, William Shakespeare, William Camden, Thomas Percy și alții. Pasiunea pentru antichități și absorbirea tînărului poet în propriul mit poetic au dus aproape la un fel de sciziune în viața sa, ajungînd să trăiască de fapt două vieți, una într-o lume imaginară, plină de creații mistice medievale, și una în lumea
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
editor; cea din urmă a apărut ca ediție Oxford în 1911, îngrijită de M. E. Hare). O ediție mai bună a apărut în 1782, publicată cu un studiu de Jeremiah Milles, în care poemele au fost evaluate și apărate cu privire la antichitatea și autenticitatea lor - concluzia studiului fiind că Chatterton sub nici o formă nu ar fi putut fi adevăratul autor al poemelor. Jeremiah Milles era o voce importantă la acea dată, fiind președintele Societății Anticarilor și Decan de Exeter. Volumul acesta curînd
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
imaginativ doar, în prezent. 1753, 1 ianuarie - Botezat la St. Mary Redcliffe. 1757 - Un învățător pe nume Love refuză să îl înscrie la școala unde tatăl său fusese învățător; motivul pare să fi fost inteligența scăzută. În această perioadă îndrăgește antichitățile - se atașează la început de un manuscris muzical vechi tipărit în stil iluminat și de o Biblie. 1760, august - Este acceptat la Colston's Hospital, o școală filantropică din Bristol, fondată în 1708, care găzduia o sută de băieți. Elevii
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
pentru prima oară peste Vechiul Pod, luată dintr-un manuscris străvechi]. Chatterton și-a dat seama că lucrarea putea fi de interes pentru că în acest an era inaugurat un nou pod la Bristol. George Catcott, tinichigiu cu interese în zona antichităților, și William Barrett, felcer și anticar, l-au remarcat pe tînărul poet și l-au crezut cînd acesta le-a spus că are acces la numeroase documente medievale (a produs astfel de manuscrise pentru a le dovedi că spunea adevărul
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
că acest grup se simte oprimat. Libertatea care este astfel vizată este libertatea colectivă, libertatea grupului în ansamblul său. Nu este cea pe care am încercat să o analizez aici, adică libertatea indivizilor într-o comunitate politică. Până la urmă, în Antichitatea greacă, libertatea cetăților era primordială. Libertatea prin excelență, era libertatea grupului, a cetății. Și astăzi, încă, ne confruntăm efectiv, cu o problemă pe care am lăsat-o deoparte, aceea a libertăților colectivelor sau grupurilor - naționale și de alt fel. Enumerarea
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
din cele mai vechi timpuri. În Egipt, Caldeea, Asiria, Fenicia și America s-au găsit obiecte de cupru care au o vechime mai mare de 6000 ani. Denumirea de cupru a fost dată după numele Insulei Cipru (Cyberiu) unde în antichitate exista o mare industrie de obiecte de cupru. Datorită acestei abundențe în cupru, insula Cipru a fost cucerită în mod succesiv de egipteni, asirieni, fenicieni și de romani. În Asia s-au descoperit urmele minelor de cupru care au fost
Chimie anorganică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire. In: CHIMIE ANORGANICĂ SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/726_a_1055]
-
război sau de alte produse pentru pătura socială conducătoare care devenea tot mai rafinată în cerințe. Apariția intelectualității (ca purtătoare de cunoștințe avansate) a fost legată de nevoile clasei conducătoare de a mări și de a administra posesiunile acesteia. În antichitate, odată cu apariția orașelor, ca centre mari comerciale sau de apărare, conducătorii aveau pe lângă ei oameni care dețineau informații importante din domenii vitale: război, administrație, comerț, astronomie (realizând calendare importante pentru agricultură sau alte activități), religie, medicină. Dezvoltarea statelor a cerut
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
acumula informații specifice domeniului. Nu trebuie pierdute din vedere alte două aspecte: mediul favorabil în care s-au format geniile creatoare (climat familial și social favorizant dezvoltării aptitudinilor necesare creației) și marea lor motivație de a crea. Platon, filozof grec antichității, spunea că, iar Corneille, dramaturg francez al secolului XVIII, scria că . Vârsta tânără oferă anumite atuuri pentru creativitate: energie debordantă, dorința de afirmare, capacitate ridicată de efort, posibilitatea cea mai ridicată de acumulare a informațiilor. La această vârstă, mai apropiată
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Soluțiile nu conțin referiri de detaliu, fiind evidențiate efectele fizice utilizate. Efectul capilar a fost folosit din vechime. Un corp poros care se îmbibă cu apă se umflă, își mărește dimensiunile și apar forțe de desfacere foarte mari. Egiptenii, în antichitate, băteau pene de lemn de viță de vie în crăpăturile pietrelor, apoi udau penele. Penele se umflau și crăpau piatra. Efectul legii lui Arhimede a fost folosit, între altele, pentru argintarea vârfurilor unor ace cu gămălie. Argintarea se făcea în
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
cel de acum - să zicem câteva sute de ani, iar omul din viitor se va deosebi de cel de astăzi. Ca justificare imediată, reacțiile în fața unei situații neprevăzute diferă de la omul de astăzi la cel din evul mediu sau din antichitate. Modul de viață și solicitările diferite de zi cu zi ne imprimă o altă structură psihică. În creatologie suntem obișnuiți să aducem exemple de mari creatori care au trăit în vechime și să extrapolăm rezultate stabilite pentru ei la omul
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
bizantinolog. Urmează școala primară și începe liceul la Tulcea, absolvindu-l la Galați (1900). Student la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din București, secția filologie clasică (1901-1904), deține și funcția de asistent și secretar al Muzeului Național de Antichități, participând la lucrări și călătorii cu scop arheologic. Debutează cu proză în „Adevărul” (1903), apoi continuă și cu articole la „Literatură și artă română”, „Românul literar și politic”, unele texte fiind adunate în primul său volum, Scene din viața dobrogeană
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
artei, dar și proză, la „Adevărul”, „Sburătorul”, „Dobrogea jună”, „Viitorul”, „Universul copiilor” ș.a. Revenit la catedră, are o remarcabilă activitate didactică, concretizată și în editarea, între 1921 și 1935, a numeroase manuale de istorie (pentru învățământul secundar) și cursuri de antichități greco-romane, de ceramică greacă, de istoria civilizației ș.a., între care și Istorie și politică militară (1922), curs predat la Școala Specială de Infanterie. La aceasta se adaugă importante inițiative arheologice - participarea la săpături, conducerea unor șantiere în Dobrogea și Bucovina
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
istoria civilizației ș.a., între care și Istorie și politică militară (1922), curs predat la Școala Specială de Infanterie. La aceasta se adaugă importante inițiative arheologice - participarea la săpături, conducerea unor șantiere în Dobrogea și Bucovina -, de asemenea înființarea Muzeului de Antichități din Iași și a revistei „Artă și arheologie” (1927- 1937), al căror director a fost, incluzând în sumarul publicației colaborări ale unor personalități franceze și autohtone, dar și multe studii proprii, recenzii, note și comentarii. Apreciat în străinătate pentru contribuțiile
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
în schița În jurul lui Muratacai, o oarecare reușită în sugerarea atmosferei. Alte secvențe, cu un mic nucleu senzațional, suferă de banalitate. În Idylle din viața antică (1935), așa cum spune T. în prefață, încearcă să restituie cât mai fidel aspecte „din antichitatea orientală, greacă, romană, creștină și chiar românească”, „obiceiuri dispărute”, „evenimente istorice puțin cunoscute”, mai mult chiar, să analizeze „sufletul antic în întreaga gamă a simțimintelor și a culturii sale.” La nunta Uraniei din Callatis, Dionysopolis sub aripa morții, Axiopolis, Mucapor
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
criticul de poezie își conturează pe deplin profilul când abordează perioada interbelică. Relevant pentru opțiunea lui estetică rămâne studiul Tradiția conceptului modern de poezie, inclus în 1938 în volumul Pagini de critică literară. S. reface aici istoria artelor poetice din Antichitate până la Edgar Allan Poe, care prin marile lui inovații deschidea o nouă epocă, aceea a modernismului, urmat în Europa de Charles Baudelaire, Stéphane Mallarmé, Paul Valéry. Toate aceste inovații își vor găsi ecou într-o măsură mai mică sau mai
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
folclorist, ALIL, t. XI, 1960, fasc. 2; Ovidiu Papadima, G. Dem Teodorescu, REF, 1961, 3-4; Vrabie, Folcloristica, 219-228; Adrian Fochi, Recherches de folklore comparé sud-est européen en Roumanie (XIX-e siècle), RSE, 1968,1; Gheorghe Vlăduțescu, G. Dem. Teodorescu sau Nostalgia Antichității grecești, TMS, 1969, 3; Ist. lit., III, 889-896; Bârlea, Ist. folc., 250-259; Virgiliu Ene, Folcloriști români, Timișoara, 1977, 96-109; Dicț. lit. 1900, 847-848; Ornea, Actualitatea, 96-104; Cioculescu, Itinerar, V, 35-41; Datcu, Dicț. etnolog., II, 250-251; Dicț. analitic, III, 392-394. L.
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
și poemele cu pitici, dedicate copiilor, care impresionează prin prospețimea limbajului și umorul naiv. În Țărmul singuratic (1968) clasicizarea se produce, s-ar spune integral, la nivelul universului, tematicii, tonalității, stilului. Poemele, construite pe un rudiment epic, sunt plasate în Antichitatea latină, iar formula poetică are simplitatea versificației populare și revine la începuturile ermetizant-simboliste ale lui T. Conotația socială, vagă, poate fi întrezărită în faptul că eul poetic adoptă perspectiva unui sclav aflat în captivitate la Roma. Ciclul Țărm singuratic cuprinde
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
15-60; Vasile Adăscăliței, Date noi privind teatrul folcloric „Brâncovenii”, REF, 1967, 6; Horia Barbu Oprișan, Text și costumație în teatrul popular, TTR, 1967, 1; Grigore Botezatu, Folclorul haiducesc în Moldova, Chișinău, 1967, 150-181; Olga Flegont, Manifestări de artă teatrală în Antichitate pe teritoriul țării noastre, TTR, 1967, 2; Horia Barbu Oprișan, „Curcanii” în teatrul popular. Sceneta „Halim”, TTR, 1967, 5; Monica Săvulescu, Satira, element de continuitate de la teatrul popular la teatrul cult, F, 1967, 3; Vasile Adăscăliței, Jocul cerbului în Moldova
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]