13,069 matches
-
-se pe sine, Încă mai șchiopătează, și nu de puține ori e apă chioară. Configurează o muncă mai curând de cititor decât de geniu care Împinge, căci e plin ochi de influențele (În general, străine) lui Guido Spano, Núñez de Arce și, cu marcată preponderență, Elías Regules. Într-un cuvânt, nimeni nu și-ar aminti În zilele noastre de acest mic păcat de tinerețe, de n-ar fi puternica lumină pe care o aruncă asupra sa titlurile posterioare. După aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tot timpul de jos. Părea că nu-și dă seama care este capătul bun al biletului de călătorie. [...] amestec caraghios de platitudine specifică omului din Essex și de simplitate canonică...“ (G.K. Chesterton, Nemaipomenitele Întâmplări ale unui preot detectiv, București, Ed. Arc, 1994, pp. 7-8, traducere de A.D. Grigorescu). Buseca. Mâncare preparată din porotos (fasole uscată), papa (cartofi dulci) și mondongo (burtă de vacă), condimentată cu boia de ardei dulce. Calchaquí. Triburi indiene din nord-estul Argentinei, ce locuiau În anumite zone din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și Años y leguas (Ani și leghe, 1928). Momo. Personaj mitic, considerat regele carnavalului din Buenos Aires. Moreira, Juan. Gaucho răzvrătit și viteaz, erou legendar argentinian urmărit de lege, pe care Borges Îl evocă și În celebrele sale milongas. Núñez de Arce, Gaspar. Romantic spaniol târziu (1834-1903), influențat de Campoamor, autor, printre altele, al scrierilor Un idilio (O idilă, 1879), La última lamentación de lor Byron (Ultima lamentație a lordului Byron, 1879), Maruja (1886) și La visión de fray Martín (Viziunea călugărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
calmarul, ci doar strălucirea sa. Ted semnaliză cu lanterna Îndreptată spre apă. Lumina verde licări drept răspuns. Încă mai vorbește, spuse el. Și cât timp vorbește... Cu o iuțeală fulgerătoare, tentaculul ieși brusc din apă și se balansă Într-un arc mare În spațiul camerei de dccompresie. Norman avu viziunea fugară a unei tulpini groase cât un trunchi de corp omenesc și a unei mari frunze incandescente, lungă de un metru și jumătate, legănându-se orbește În spatele său și, În timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
docil de comenzile sale. „Atenție! Șaptesprezece minute și numărătoarea continuă.“ Sedimentele noroioase se Învolburară În jurul cabinei, odată cu pornirea motoarelor, apoi micul submarin alunecă de sub cupolă. Era ca și cum ar fi condus o mașină. Nu era mare lucru. Se deplasă Într-un arc lin, de la DH-7 spre DH-8. Se afla la șase metri Înălțime față de fundul oceanului, Îndeajuns de sus pentru ca elicele să nu stârnească noroiul. Mai avea șaptesprezece minute. La o viteză de ascensiune maximă de doi metri pe secundă - făcea calculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aceleași manii și migrene, Într-o aproximativ aceeași realitate. Și cînd te gîndești la isteria cu care se vorbește la noi În mileniul trei despre televizor și realitate și informație și moartea culturii, de parcă s-ar descoperi cine știe ce continent spiritual, arcul voltaic, America. Uite de cîte ori a fost descoperită, dragile mele cititoare, pînă și de americani. Destul de Întristător străvechiul fenomen actual pe care sîntem obligați să-l inventăm și să-l trăim, care ne arată ca un ecou, ca picătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cam multe rochii?, păi acum avem cu ce, da’ văd că nu te bucuri nici de scrin, l-am cumpărat ieri, un adevărat chilipir, de cireș, În principal reformulezi, mecanismul va ieși mai mic, va semăna c-un ceas, Încordezi arcul la maximum, auzi un pocnet, medicul Îți ia tensiunea, Îți găsește maxima peste douăzeci minima nu, poți paraliza, unii chiar paralizează, aplici cîteva asteriscuri pe-un neuron, Într-o arteră coronară, la microscop, substitui un cip, arunci un integrat, Îndrepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tăcere. Cu rictusuri de reproș. Scrinului i s-au descleiat piciorușele, fotoliul pat nu se mai face pat, tapetul s-a dus, de toaletă nu vreau să mai vorbesc, canapeaua a fost arsă cu țigara, intenționat, i s-au desprins arcurile, cade singură, În rest nu s-au mai Înregistrat pagube. Asta dacă nu pun la socoteală colecția mea de discuri și serviciul de ceai de cristal al neveste-mii, rusesc, care au În prezent mai puține piese, sînt mai sobre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ragging Bull. Iar În al patrulea, un celuloid inspirat de-o sclipitoare bandă desenată, Spawn, actorul central s-a Îngrășat tot cu 20 de kilograme, ca să semene cu Spawn. Între 1965, dolari În plus, case de schimb și desen animat, arc peste timp. MOARTEA PE PÎNZĂ Recitind zilele trecute Drumul spre Înalta societate ca să mă pregătesc cum se cuvine pentru TÎrgul de Carte de la Leipzig, m-am gîndit la John Braine și mi-am adus aminte de John Osborne. Un foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mîrșăvii, e vrăjitoare iar filmul cu suspans, decoruri exotice, indiene, din carton, pietre uriașe din plastic verde, ce se prăvălesc pe neașteptate peste eroi și animale, monștri cu uluitoare elice și arcași orbiți de furie mînuind fără prea multă abilitate arcuri medievale dar cu săgeți laser. Tradiționale povești japoneze se Îmbină-n chipul cel mai plăcut cu SF-ul de tip Lucas, să demonstreze și Soarele Răsare că posedă acum tehnologie, și Încă una de vîrf, bubuie armăsarii-n dreapta, sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă face să mă gîndesc la Mondo Police-Press care anunță cu o bucurie vinovată că s-au rezolvat sumedenie de crime apelîndu-se la ajutorul unui parapsiholog. Din păcate, singurul nostru parapsiholog, Alexandru Mironov, se ocupă de păpuși americane, Eti, cu arc. Pe ultima pagină citesc că, În Anglia, un vînzător de animale a propus o soluție inedită pentru cei care consideră un cîine prea costisitor: „să-și ia o broască din Insulele Gilbert, ce latră mai tare decît un cîine”. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și cazuri cînd mîna ei reușește să dezlipească vulva de corp, vai de capul ei, săraca femeie, atroce situațiune. Ca și-n Frontpress, ce devine pe săptămînă ce trece tot mai feminin. „Ziua de 9 februarie se Întinde, peste vremi, arc Întru devenirea noastră.” Era și-o poezie. Marcu care-ți trage-n ochi cu arcu’. S-a constituit organizația de femei FSN din București. Sasu a adresat felicitări membrelor, „coloana vertebrală fără de care Frontul n-ar exista”. Nu se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tinere talente În proze precum Cadavrul din fîntînă, Cadavrul din șanț sau, la rubrica „Debut”, Un schelet În plus. În finalul ultimei povestiri se dezvăluie faptul că În 1963, În România, „criminalul omorîse un șarpe mare, trăgînd În el cu arcul. Săgeata i se Înfipsese În cap”. Să remarcăm doar că În 1963 În România nu reapăruse arcul cu săgeți, instrumentul pentru omorît șerpi fiind săgeata simplă, fără arc, deasupra indicației cinegetico-icariene „Spre comunism, În zbor”. Pe atunci industria de arcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În plus. În finalul ultimei povestiri se dezvăluie faptul că În 1963, În România, „criminalul omorîse un șarpe mare, trăgînd În el cu arcul. Săgeata i se Înfipsese În cap”. Să remarcăm doar că În 1963 În România nu reapăruse arcul cu săgeți, instrumentul pentru omorît șerpi fiind săgeata simplă, fără arc, deasupra indicației cinegetico-icariene „Spre comunism, În zbor”. Pe atunci industria de arcuri era abia la Începuturi. Mai semnalez și absolut remarcabila schiță Noaptea migdalelor sfărîmate, de Antoaneta Darie, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
1963, În România, „criminalul omorîse un șarpe mare, trăgînd În el cu arcul. Săgeata i se Înfipsese În cap”. Să remarcăm doar că În 1963 În România nu reapăruse arcul cu săgeți, instrumentul pentru omorît șerpi fiind săgeata simplă, fără arc, deasupra indicației cinegetico-icariene „Spre comunism, În zbor”. Pe atunci industria de arcuri era abia la Începuturi. Mai semnalez și absolut remarcabila schiță Noaptea migdalelor sfărîmate, de Antoaneta Darie, de unde citez: „Ochii rătăciți pe care Pablo Îi purta pe atunci s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
arcul. Săgeata i se Înfipsese În cap”. Să remarcăm doar că În 1963 În România nu reapăruse arcul cu săgeți, instrumentul pentru omorît șerpi fiind săgeata simplă, fără arc, deasupra indicației cinegetico-icariene „Spre comunism, În zbor”. Pe atunci industria de arcuri era abia la Începuturi. Mai semnalez și absolut remarcabila schiță Noaptea migdalelor sfărîmate, de Antoaneta Darie, de unde citez: „Ochii rătăciți pe care Pablo Îi purta pe atunci s-au mutat pe chipul său, Încețoșîndu-i migdalele reci, amare”. Frumusețea acestei fraze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce-a mai rămas din el. Rămășițele”. CREIERUL NAȚIUNII Într-o scrisoare din septembrie 1919, Lenin Îi scria lui Gorki: „De fapt intelectualitatea nu este creierul națiunii, ci un căcat”. Fraza aceasta vizionară a străbătut vremurile, ori s-a Întins, arc peste timp ca curcubeul, ori și una și alta ca s-o regăsim peste 71 de ani mai concisă, mai elegantă, mai fermă În formula „Moarte intelectualilor” din altă țară, e drept, dar inspiratorul căruia pînă mai ieri i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
motel, avînd asupra sa nouăzeci și patru de mii de dolari, opt kile de heroină din cea mai pură, o pușcă de asalt cu zece gloanțe, un pistol calibrul 38 și Încă unul automat, calibrul 45, plus un cuțit cu arc cumpărat de la un șmecher mexican la frontieră, chiar Înainte să zărească mașina parcată dincolo de graniță. Acolo, Într-o mașină a poliției din Los Angeles fără Însemne, erau haidamacii lui Mickey Cohen, În vreme ce polițaii din Tijuana stăteau la pîndă ca să Înhațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de apariția albului Înarmat cu o pușcă, un „Stați liniștiți“... asta ca să-i potolească. Ultimul șir de Încăperi era pustiu. Meeks Își luă geanta de umăr și o azvîrli În camera 12: vedere spre curtea din față, o saltea pe arcuri din care ieșeau fibre vegetale... deloc rău pentru un ultim popas pe pămînt american. Un calendar cu gagici prins pe perete. Meeks Întoarse foile pînă la luna aprilie, căutîndu-și ziua de naștere. Cădea Într-o joi. Modelul avea dinții stricați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vreau să-mi puneți În ochi reflectorul ăla mic. Să-i spui asta fotografului. — Consideră că i-am spus. — Bun. Acum numără de la douăzeci În jos. Hudgens Începu să numere. Jack urcă treptele și izbi ușa cu piciorul. Reflectorul cu arc luminos se aprinse, surprinzînd un living banal: un pom de Crăciun și doi tinerei În chiloți care se mozoleau. Jack strigă „Poliția!“, iar cei doi porumbei Încremeniră. Lumina căzu pe o sacoșă umflată de pe canapea, plină cu iarbă. Fata Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
suna tîrziu. Aveau toate datele necesare: băteau spre patruzeci de ani, erau flămînde și-i erau recunoscătoare unui tip mai tînăr, care le trata frumos și le dădea impresia că nu toți bărbații sînt de rahat. Lorene era solidă rău - arcurile saltelei loveau Întotdeauna podeaua. Jane punea discuri de operă ca să se excite - sunau ca niște mîțe care se cordesc. Nancy era o bețivancă și se purta exact așa cum te-ai fi așteptat de la una ca ea. Era tipul de muiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sincroniză apelul telefonic cu raidul de la depozit. Patchett spuse: Da, voi discuta cu tine. În seara asta, la unsprezece. Și să vii singur. Purta un microfon agățat de vesta antiglonț. Avea la el o pungă de heroină, un cuțit cu arc, un pistol de 9 mm. Benzedrina lui Exley - aruncată la toaletă; era o suferință de care nu avea nevoie. Ajunse la ușă și sună. Trac cît cuprinde. Patchett Îi deschise ușa. Ochi mici-mici, cum prezisese Exley - deci un drogat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o stare sufletească pe care n-o mai trăise de foarte multă vreme. Nu numai din parc, ci de oriunde s-ar fi dus se întorcea în felul acesta. Cel mai nimerit i s-ar fi spus frenezie. Săgeata de pe arc nicicând nu zboară mai repede prin vânt, s-ar mai putea spune. Ca și cum ar fi fost ultimele clipe în care ar fi putut să se îmbete de chipul orașului și de lucrurile din jur Îchiar și-a zis, odată, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
O privea cu un zâmbet amuzat. Înaltă și urâtă, cu nas mare, ochi înguști, spălăciți și fără expresie, fruntea cât două degete, buze senzuale și groase, disproporționat de mari față de ovalul feței. În schimb, cu picioare lungi, armonios pierdute în arcul vânjos al coapselor, cu sâni și umeri dăltuiți într-o marmură palidă, vag irizată de vinișoarele de dedesubt. Conștientă de farmecele trupului ei, de atracția pe care o emana, convinsă că e cuceritoare, prin urmare chiar și frumoasă, din moment ce toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să accepte orice se întâmplă ca pe un lucru firesc.“ „Și Rodica ce face acum?“, zise. „Nimic. Se reface“, spuse el încet. Memoria lui umbla aiurea. Privea motanul castrat care se trezise din somnul scurt și se întindea ca un arc cu labele din față duse mult înainte. „Știi că am fost într-una din zilele astea în grădina botanică?“, spuse Ioana Sandi. „Am făcut și poze. N-am crezut că poate fi atât de minunată iarna, m-a fermecat pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]