8,108 matches
-
că pe harta lui Francisc Griselini din 1776,satul este poziționat ca și pe harta lui Mertzi. Satul începe să își schimbe poziția abea din a doua jumătate a sec XVIII,mai mult de nevoie decât benevol,datorită legislației administrative austriece,privind înfințarea satelor grănicerești(sate adunate), în zona de graniță,câreia îi aparținea și Belobreșca. Ca așezare locuită,Belobreșca sub acest nume se pomenește în anul 1713. Este necesar să amintim că Pavel Binder care,în lucrarea sa intitulată"Lista
Belobreșca, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301070_a_302399]
-
alungați, iar Banatul este păstrat ca perlă a coroanei Austriei, fără a fi cedat Ungariei. Atunci se face și primul recensământ de către austrieci: -Cuptoarea (Kuptora), cu 17 case; În timpul ultimei invazii turcești în Banat, din 1783, turcii după ce bat armatele austriece, care se retrag până la Lugoj; ocupa întreaga parte sudică a Banatului cu Orșova, Mehadia, Panciova, Biserica Albă, Vârșeț, Deta, nimicesc instalațiile miniere și metalurgice de la Moldova Nouă, Sasca, Bocșa și Dognecea. Aceeași soartă o aștepta și noua instalație de la Reșița
Cuptoare (Reșița), Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301079_a_302408]
-
anul următor, la 21 mai 1904, Storojinețul a primit statutul de oraș de importanță regională. Agricultura, industria și comerțul, precum și învățământul și cultura, s-au dezvoltat până la începerea primului război mondial. În anul 1910, s-a inaugurat aici monumentul împăratului austriac Franz Joseph I (1848-1916). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, orașul Storojineț a făcut parte din componența României, ca reședință a Plășii Flondoreni și a județului Storojineț. S-a încercat redenumirea orașului din Storojineț în Flondoreni, dar
Storojineț () [Corola-website/Science/301068_a_302397]
-
lui Pesty Frigyes pe o hartă din anul 1723. Coordonatele sale geografice sunt : 21.602739° longitudine estică și 45.121059° latitudine nordică. Istoria localității ca și, în genere, a Văii Carașului a fost destul de zbuciumată. După cucerirea Banarului de imperiul austriac, satul devine proprietate a visteriei regale, până în 1855, când a trecut în stăpânirea Societății regale de căi ferate. Factorul cel mai important al dezvoltării economice, care a dus la creșterea puterii și importanței economice a localității, a fost crearea târgului
Comuna Grădinari, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301085_a_302414]
-
de cultură cărășan cu origine din localitate, acestui om datorându-i-se în mare parte toate aceste informații despre satul montan Ilidia. Sat din Banatul montan cu tradiții agricole dar cu o puternică tentă meșteșugăreasca poate dezvoltată tot datorită influenței austriece și totodată numărului mare de emigranți, țăranii sfârșitului de secol al ХΙХ-lea cu școala, bibliotecă (2000-volume carte) fanfara, cor și o puternică influență a bisericii în viață satului, modelează viața țăranului dornic de cunoaștere să aibă și alte îndeletniciri
Ilidia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301086_a_302415]
-
ultimii 20 de ani, locuitorii din Bozovici beneficiind de utilitățile moderne oferite de începutul mileniului trei, iar majoritatea clădirilor sunt în stare buna și foarte bună. Există încă în stare foarte bună case care au fost construite după stilul arhitectonic austriac, cu bolte din cărămizi, zidarii au fost școliți la Budapesta. Pe raza comunei sunt și în prezent așezările "sezoniere", în termeni locali colibe care servesc exclusiv la creșterea animalelor. Multe din aceste așezări sunt acum în stare avansată de degradare
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
era păzită de numai 20 de soldați. La 1605, mai mulți țărani din Marga au fost trași la răspundere pentru că au alungat boii împărătești de pe teritoriul comunei. La 1736-1739, țărani din Marga și Măru, pentru că au tras foc asupra patrulelor austriece au primit o aspră pedeapsă, satele fiind arse de armata generalului Lentulus. În 1848,în timpul Revoluției, țaranii din Marga au luat parte făcând legătura cu revoluționarii lui Eftimie Murgu. De aceea au fost aspru pedepsiți prin împușcarea a 80 de
Comuna Marga, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301088_a_302417]
-
cu 42 case. Până la sfârșitul secolului XVII satul nu a mai fost aminitit nicăieri. Însemnările lui Marsigli (1690 - 1700) reiau firul istoric atunci când amintesc Babșa ca aparținând districtului Lunca Lipovei. În continuare, satul este atestat de mai multe ori. Conscripția austriacă de la 1717, anul cuceririi Banatului de către aceștia, menționează că Babșa avea 40 de case. Harta contelui Mercy din 1723 plasează Babșa în districtul Făget iar dicționarul lui Korabinszkydin 1786 în districtul Lugoj. Până la mijlocul secolului XVIII, satul se găsea răsfirat
Babșa, Timiș () [Corola-website/Science/301335_a_302664]
-
Ultimul dintre aceștia a fost baronul Iuliu Csávossy (Csávossy Gyula), căruia i-a fost expropriată mare parte din avere și împărțită locuitorilor din Bobda. În urma luptelor din 1695, Bobda a fost aproape complet distrusă. Reconstrucția a avut loc după canoanele austriece, cu străzi drepte, perpendiculare și case aranajate și ordonate de-a lungul drumurilor. În secolul XIX, cea mai importantă familie la Bobda continua să fie Csávossy. Baronul Gyula Csávossy a construit aici un castel cu 42 de camere, parcuri, diverse
Bobda, Timiș () [Corola-website/Science/301342_a_302671]
-
din coasta satului, cu roată verticală, încă în funcțiune, construită în secolul al XIX-lea de către morarul Negea. El a lăsat-o moștenire lui Oprescu Ioan la începutul secolului al XX-lea. La moară se oprea de fiecare dată contesă austriacă LEOPOLDINA, numită de către localnici MARIASA. Contesă Leopoldina stăpânea pământul și pădurile din zonă și avea un conac în satul vecin Poieni. Era nașă de botez a copiilor împăratului austriac Franz Joseph. Venea în fiecare an, pentru a-și petrece vară
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
al XX-lea. La moară se oprea de fiecare dată contesă austriacă LEOPOLDINA, numită de către localnici MARIASA. Contesă Leopoldina stăpânea pământul și pădurile din zonă și avea un conac în satul vecin Poieni. Era nașă de botez a copiilor împăratului austriac Franz Joseph. Venea în fiecare an, pentru a-și petrece vară în această frumoasă zona. În toamna unui an venind spre conac, a văzut rând mare de care și căruțe cu animalele priponite și țăranii care așteptau să le vină
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
numele localității din Neuhof în Bogda-Rigos („rigo“ în limba maghiară înseamnă mierlă). În 1890 Bogda face parte din districtul Lipova, cu 424 locuitori. În 1924 comuna Bogda apare cu numele de Bogdan, așa cum era acesta trecut și pe harta oficială austriacă la anul 1761. În prezent aparține Județului Timiș. La recensământul din anul 2002 comuna Bogda avea 414 suflete. Populația stabilă la 1 ianuarie 2009 era de 460 persoane, din care 210 de sex masculin și 218 feminin. În anul 1415
Comuna Bogda, Timiș () [Corola-website/Science/301343_a_302672]
-
Peciu Nou (reședința) și Sânmartinu Sârbesc. S-a numit și "Mielcu" (1924-1925). Peciul Nou este menționat documentar pentru prima dată în 1333, cu numele de "Veybech". În secolul XVI a constituit un important punct de rezistență antiotomană. Atât la conscripția austriacă din 1717 cât și pe harta contelui Mercy din 1723-1725, satul nu este menționat. Primii coloniști sunt însă amintiți în 1723. După răscoala din 1736-1739, Peciul Nou avea 94 de familii germane. La conscripția din 1743 este consemnată ca localitate
Comuna Peciu Nou, Timiș () [Corola-website/Science/301387_a_302716]
-
fost sintetizată abia spre sfârșitul secolului al XVI-lea. Conducătorii acestui voievodat au folosit din vechime sigilii pentru a-l reprezenta, însă ele conțineau armele personale, câteodată în combinație cu elemente din stema Regatului Ungar, ori alte reprezentări. O lucrare austriacă din 1550 prezintă ca stemă a Transilvaniei trichetul sibian cu două săbii încrucișate. Tradiția acvilei ca simbol al Transilvaniei a fost mai veche, armorialele germane din secolele al XV-lea - al XVI-lea indicând un scut despicat, argint și albastru
Stema Transilvaniei () [Corola-website/Science/301413_a_302742]
-
ca simbol al poziției de apărare pe care o are (ea însăși se află într-o cetate, fâșia roșie). Această stemă a fost folosită de-a lungul secolului al XVII-lea de către principii transilvăneni, împreună cu blazoanele familiale. Oficial, în Imperiul Austriac stema Transilvaniei a fost instituită prin decret pe vremea împărătesei Maria Terezia, în 1765, la trei zile după ce Principatul Transilvaniei a fost ridicat de către aceasta la rangul de Mare Principat, pe 2 noiembrie. este alcătuită dintr-un scut tăiat de
Stema Transilvaniei () [Corola-website/Science/301413_a_302742]
-
Făget.În anul 1872 cu ajutorul lui Ioan Dumitrescu (a cumpărat locul) și cu cel al credincioșilor , s-a ridicat o nouă biserică din lemn , în Luncanii de Jos. Preot era Nicolae Lupulescu. Aici exista și un oficiu miner precum și administrația austriacă a cercului Luncani (1778). Pe la 1840 turnătoria de fier exista aproape de vărsarea pârâului Topla în râul Bega. În timpul revoluției de la 1848 întreprinderea a avut ca proprietar familia Hoffman și Madarspach, apoi în 1857 este vândută baronului Ludovic Haber și principelui
Luncanii de Jos, Timiș () [Corola-website/Science/301375_a_302704]
-
solul polonez consemnează în însemnările sale că în Suceava se mai păstrau doar ruinele Palatului Domnesc. Timp de peste două secole, Cetatea Sucevei s-a aflat în părăsire, ruinându-se și mai mult. Abia la începutul secolului al XX-lea, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a Cetății de Scaun. El a efectuat primele săpături arheologice (1895-1904), a degajat ruinele și a consolidat părțile amenințate de prăbușire (1897-1903). Printre altele, arhitectul austriac este autorul primei monografii a Cetății
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
începutul secolului al XX-lea, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a Cetății de Scaun. El a efectuat primele săpături arheologice (1895-1904), a degajat ruinele și a consolidat părțile amenințate de prăbușire (1897-1903). Printre altele, arhitectul austriac este autorul primei monografii a Cetății Sucevei, intitulată ""Cetatea Sucevii descrisă pe temeiul propriilor cercetări făcute între anii 1895-1904"" (Institutul de Arte Grafice "Carol I", București, 1913) - 170 pagini+12 planșe anexate, 113 ilustrații în text. În anul 1951, la
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
ctitorind mănăstirea Nicula din județul Cluj, dăruiește călugărilor celebra icoana a Maicii Domnului care plânge. Pe domeniile aceleiași familii Cupșa s-a întemeiat actuala comună Cupșeni din județul Maramureș. În timpul împăratului Leopold I, obligațiile fiscale și militare introduse de stăpânirea austriacă în Transilvania au determinat o amplă mișcare de rezistență, cunoscută sub numele de răscoală curuților. Pe acest fundal, principele Francisc Rákóczi al II-lea a declanșat o „lupta de eliberare națională”, bazându-se atat pe sprijinul țărănimii iobage, cat si
Pintea Viteazul () [Corola-website/Science/300052_a_301381]
-
David Urs, cunoscut și ca "" sau "de Marginea", (n. 1 aprilie 1816, Mărgineni, comitatul Făgăraș - d. 10 septembrie 1897, Sibiu) a fost un înalt ofițer român în armata imperială austriacă, purtător al Ordinului Militar Maria Terezia. A urmat cursurile primare la școlile centrale grănicerești ale Regimentului I Român de Graniță, cu sediul în comuna Orlat. Studiile medii le-a absolvit la școala superioară secundară a Regimentului II Român de Graniță
David Urs de Margina () [Corola-website/Science/300121_a_301450]
-
pierderea războiului, Arz von Straussenburg a fost trimis în judecată pe motiv că după armistițiu ar fi dat ordinul de încetare a focului prea devreme pe frontul italian, ceea ce ar fi dus la un numar de 850.000 de soldați austrieci în prizonierat de război în Italia. N-a fost însă condamnat. S-a căsătorit în 1903 cu Stefanie Thomka von Tomkaháza, cu care a avut o fiică, Stefanie Verehel Ried. La pensie a vrut să se stabilească în orașul natal
Arthur Arz von Straussenburg () [Corola-website/Science/300117_a_301446]
-
nr. 14 au sosit ca sprijin. În sfârșit, inamicul a fost complet învins. Trei steaguri, 18 tunuri si numeroase mitraliere au fost capturate și 6000 de soldați ruși au fost duși prizonieri. Prin cucerirea satului s-a creat premiza victoriei austriece în Bătălia de la Krasnik. La data de 24 noiembrie 1914 Boeriu a reușit, după mai multe zile de lupte grele, să recupereze pozițiile rusești de la Jangrot, care însă nu au putut fi menținute din cauza numărului superior de luptători ai dușmanului
Ioan Boeriu () [Corola-website/Science/300113_a_301442]
-
pentru garantarea piețelor funcționale. Ideea de a reformula ideile liberalismului s-a pus în practică în diferite școli din Germania și Austria: pe de o parte în Ordoliberalismul școlii freiburgheze (economia de piață socială); pe de altă parte în școala austriacă care este apreciată ca și clasic-liberală; și nu în ultimul rând în monetarismul școlii din Chicago. În România neoliberalismul a avut ca teoreticieni pe Ștefan Zeletin, Vintilă Brătianu și pe Mihail Manoilescu. Principiile de bază ale acestui curent erau: dezvoltarea
Neoliberalism () [Corola-website/Science/300157_a_301486]
-
Sibiului), Großau () și Großpold (Apoldu de Sus, Sibiu), și sunt cunoscuți sub denunirea de "Landler", iar așezarea lor în aceasă zonă ca "Landlersiedlung". În perioada 1735-1738 în Cristian sunt colonizați 160 de astfel de imigranți, veniți mai ales din localitățile austriece Hallstatt, Ischl, Gosau, Lauben și Goisern. În 1752-1756 vine un nou val de imigranți "landleri" din Austria Superioară În 1775, biserica primește o orgă, construită de Johannes Hahn. În 1805 se reface și se înalță turnul bisericii, deteriorat de un
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
licitație și proiectele de execuție a tronsoanelor Nădlac-Arad, Timișoara-Lugoj și Lugoj-Dumbrava, câștigătorii licitațiilor de atribuire fiind anunțați public în aprilie 2011. Astfel, lotul întâi din sectorul Nădlac-Arad urma sa fie executat de firma Romstrade, iar lotul al doilea de compania austriacă Alpine Bau. În 2013 însă Alpine Bau a dat faliment când lucrările erau terminate în proporție de 85%, iar lucrările a trebuit să fie reatribuite, licitația întârziind însă până spre sfârșitul lui 2014. În același timp, la firma ce executa
Autostrada A1 (România) () [Corola-website/Science/300224_a_301553]