5,418 matches
-
dorit să fie. Nu caligrafia sporește prestigiul medicului. Libertatea este marele premiu de consolare a celibatarilor. Ambiția poate fi resort. Dar și drog. Cel care susține că scrie literatură doar pentru sine e ca un fotbalist care bate mingea pe balcon. Orice debutant în artă crede că se află la o aruncătură de băț de celebritate. Când prima impresie este excelentă, s-ar putea ca ceva să nu fie în regulă. Curcubeul strălucește și deasupra mlaștinii. A optat pentru crematoriu. Dacă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că fac totul. Pentru imbecili îndoiala pare o blasfemie. Prostul este iremediabil ocupat. Imploră ajutor și orfanii care si-au ucis părinții. Imbecilul este imun la autocritică. Convinși de ingratitudinea posterității, unii poeți actuali și-au instalat deja bustul pe balcon ori în spălătorie. Nimeni nu imploră dispensă de prostie. Fără proști, ar sucomba și umoriștii. Ne-am obișnuit ca adevărul să miroasă a hoit. Troglodiții cred că numai mușchii întrețin munca. Și proștii au simțul momentanului. Analfabeții vor să reinventeze
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cultură ca sfoara prin mămăligă. Prin capacitatea de a declanșa revelații, muzica este marea aliată a religiilor. Muzica de orgă are irizări de infinit. Muzica poate face dintr-un suflet răvășit o catedrală. Contează ce cânți, dar și la ce balcon. Muzica - încă o liturghie a speranței. Unii trec prin cultură fără urmări grave. Îmi cad uneori în mână cărți atât de slabe, încât îi invidiez pe analfabeți. Sunt cărți pe care le citești parcă ai mânca pește : mai mult scuipi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu forțe relativ proaspete. Era într-o duminică dimineață. Soarele, care-și făcuse apariția pe un cer senin, fără urmă de nori, cu câteva ceasuri înainte, își trimetea razele lui binefăcătoare cu aceiași franchețe ca în luna lui cuptor. În balcon, la umbra a cinci frunze mari de colocazie ca cinci evantaie verzi, țâșnite cu fața spre soare dintr-un ghiveci așezat lângă o masă de lemn meșterită de soțul ei din apropierea ferestrei de la camera în care fetița cea mare încă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de mucegai; o casă cu două camere mari, hol, bucătărie, baie și grup sanitar; toate așezate vizavi de un salon cu fața la stradă în care ar fi putut dansa în voie cel puțin o duzină de perechi, deasupra căruia atârna un balcon cu grilaj din fier forjat ce da într-un fel de mansardă asemănătoare cu un pod de grajd părăsit, deoarece ușa și ferestrele semi ovale, bătute în cuie, acoperite cu scânduri de brad putrezite de vreme ce dovedeau că în ultimele decenii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ne împăca, răspunsul era unul și același: un refuz categoric. În timp ce discuta cu soția Bidaru simți nevoia să-și potolească nervii, apelând la binefacerile viciului de care, în ciuda atâtor eforturi, încă nu putea scăpa. În ciuda gerului de afară, ieși în balcon să fumeze. Nu avea de gând să-și afume soția și cei trei copii care se jucau liniștiți în camera lor. După primul fum se calmase. Acum putea gândi în voie. Nu-i ieșea totuși din minte moartea tragică a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sigur care din alei duce spre ieșirea din cimitir. În seara aceea Karin-tante își aminti amănunțit ce visase noaptea precedentă. Parcă în locul ferestrei dinspre grădină, era o ușă mare, care dădea spre o râpă imensă cu pământ galben. Acolo, pe balcon, musafiri, toți prea înalți, cu fețe albe, pătrate și cu pete scârboase de psoriazis pe gât și pe dosul palmelor, îl așteptau pe General care tocmai se căsătorise la starea civilă cu fata, sora, cumnata lor (totuși, ceva neclar). Dar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
scârboase de psoriazis pe gât și pe dosul palmelor, îl așteptau pe General care tocmai se căsătorise la starea civilă cu fata, sora, cumnata lor (totuși, ceva neclar). Dar Epa nu mai catadicsea să apară. Parcă trebuia să vină în balcon, nu tocmai prin apartament, ci să urce roata, de jos, de pe mormanul de pământ argilos, galben, aproape ca gălbenușul oului, pe o scară alcătuită din cuie de lemn, potcoave de cal și balustrade scorojite, de piele. Gândul nu că Epa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
impacientă la culme. Niciodată nu crezuse în vise. Bunica ei dinspre mamă, credea și le interpreta. Dacă ar fi trăit acuma și ar fi întrebat-o la trezirea din somn, ce-ar semnifica pământul galben, ce-ar semnifica ușa, dar balconul sau musafirii, etc. - Pe toate le ar fi interpretat după anumite jaloane și poate ar fi zis că e de rău. Mai visase așa, ceva înfiorător, și nu pățise nici ea nici Epa nimic rău. Când fuseseră încercuiți românașii noștri
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
amurgurile când soarele părea că se oprește să se odihnească puțin în așternutul de coroane ale palmierilor ce alcătuiau unicul orizont în El-Akab, înainte de a se ascunde de tot în spatele minaretului moscheii, putea fi considerată un adevărat paradis. Jos, sub balcoane, în singuratica grădină care, după cum spuneau legendele, fusese proiectată chiar de colonelul Duperay când ordonase să se construiască palatul, straturile de trandafiri și garoafe își disputau solul cu meri și lămâi, la umbra înalților chiparoși în ramurile cărora gângureau mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
permită să ne apropiem de el. Măiestria lui de trăgător e legendară și oamenii noștri abia dacă au tras patruzeci de gloanțe în viața lor... Făcu o pauză. — Avem ordin să nu irosim muniția. Știu, spuse guvernatorul, îndepărtându-se de balcon și revenind la impunătorul său birou. Chiar eu am dat ordinul ăsta. Dacă nu se așteaptă un război, consider că e o risipă să faci trăgători de elită din niște recruți care peste un an se vor întoarce la casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dormeau familii întregi nedezlipite de tristele lor bagaje, și, în sfârșit, trecu pragul ușii de ieșire, oprindu-se la capătul monumentalei scări largi, ca să admire întinsa piață și clădirile masive care o înconjurau. îl copleși zidul de ferestre, uși și balcoane ce închidea aproape ermetic piața și clătină din cap cu neîncredere când simți diversitatea izurilor puturoase, absolut necunoscute lui, ce îl asaltară ca niște cerșetori înfometați care îi așteptau nerăbdători sosirea. Nu era miros de sudoare omenească, de excremente sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îmi era însă clar că trebuia să scap de acest prenume, să-l ucid, dar moartea cuiva era pentru mine o adevărată dramă. Prima oară când am avut un cadavru în familie atunci când mi-a murit mușcata aceea fermecată de pe balcon am trăit o asemenea tragedie. Se pare că nu voi putea gestiona niciodată criza cadavrelor. Aveam șase ani și am solicitat imperativ să fie înmormântat cadavrul mușcatei cu ritualul respectat și în cazul vecinului nostru, Nae: cu preoți, lume plângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
unuia, o chestie care viza urgenta depistare a unui cuib. Pramatie, pramatie, dar și puțin prostănac Liță, pentru că s-a apropiat binevoitor de cei doi, le-a mărturisit că știe el unde este cuibul încropit de o rândunea chiar în balcon la el, însă pentru că toată familia ține foarte mult la cuibul cu puișori, să nu cumva să facă ei, domnii îmbrăcați aidoma de croitor, altceva decât să arunce o privire pe balcon. Costumatul care părea mai răsărit s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
este cuibul încropit de o rândunea chiar în balcon la el, însă pentru că toată familia ține foarte mult la cuibul cu puișori, să nu cumva să facă ei, domnii îmbrăcați aidoma de croitor, altceva decât să arunce o privire pe balcon. Costumatul care părea mai răsărit s-a uitat zâmbind cu mutra altuia către celălalt, a scrâșnit un Dumnezeul mamei ei de treabă și duși au fost. Motiv bun pentru ca Liță să brodeze pe o temă care nu a prezentat mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tata lasă ceva bănet, în fiecare lună, îmi vorbise numai despre simfonia sunetelor. Noaptea aceasta superbă de vară îmi vorbește despre un alt fel de simfonie... Z, unde-ai plecat, piciule? Vrea lumea "Sara pe deal!"... Gluma se-ngroașă. Pe balconul nostru ies mai multe voci dezacordate care urlă la unison: "Z, vrem "Sara pe deal!""... Dintr-un alt balcon se aude un îndemn care nu poate fi refuzat: "Du-te bă, în mă-ta, și le fredonează "Sara pe deal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vorbește despre un alt fel de simfonie... Z, unde-ai plecat, piciule? Vrea lumea "Sara pe deal!"... Gluma se-ngroașă. Pe balconul nostru ies mai multe voci dezacordate care urlă la unison: "Z, vrem "Sara pe deal!""... Dintr-un alt balcon se aude un îndemn care nu poate fi refuzat: "Du-te bă, în mă-ta, și le fredonează "Sara pe deal", că n-o să stau toată noaptea cu ochii beliți și urechile ciulite pe panarama voastră de bloc!" Omul are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Eu, cufundat într-o carte cu poze pe care o mai frunzărisem de câteva zeci de ori, nicio reacție... E dată dracului Lili asta. Mie nu mi-a trecut prin cap, în tinerețe, o invenție ca asta: pui mușcata pe balcon, la mare vedere, și semnalul că prostănacul nu-i acasă e dat... Și-ai văzut cum aleargă sportivul? E ca sabaca lui Pavlov. Cum vede mușcata pe balcon, cum aleargă spre Lili, de zici că-i campion olimpic la iuțeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
trecut prin cap, în tinerețe, o invenție ca asta: pui mușcata pe balcon, la mare vedere, și semnalul că prostănacul nu-i acasă e dat... Și-ai văzut cum aleargă sportivul? E ca sabaca lui Pavlov. Cum vede mușcata pe balcon, cum aleargă spre Lili, de zici că-i campion olimpic la iuțeală de picior... Stop. Apar noutăți: datul în bărci, deși prin apropiere nu-i lacul Cișmigiu; sabaca; Pavlov... Urechea mea muzicală le reținea, dar de priceput, ioc... Vin iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Lili, frumoasă mușcată aveți... Madam Lili rămâne în poziția trăsnit din senin... Plec. Ne întâlnim din nou. Sărut mâna, doamna Lili, frumoasă mușcată mai aveți. Și nenea sportivu' o apreciază... Trăsnetul o lovește din nou. Apoi zâmbește precum mușcata din balcon. Doamna Lili e femeie cu scârț. Știe să aprecieze o vorbă bună... Și de mult timp iubești mușcatele?... A, nu, după ce i-au căzut cu tronc lu' nea sportivu' cu mustață. Are gusturi omu'... Și mai știe cineva că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
părinte. Trebuie să fii nebun să lași totul și să vii să mănânci porcăria asta la Santa Marta. Excelența Sa guvernatorul Aldemaro Barrancas încetă să se mai joace cu creionul pe care îl avea în mână, arătă imensitatea verde de dincolo de balconul deschis, de piață și de râu și se întoarse spre vizitatorii săi: — Priviți într-acolo, spuse el. Trebuie să guvernez o întindere de selvă aproape tot atât de mare cât Franța și de abia am la dispoziție ceva mai mult decât acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de a deschide această șosea. — Prin masivul muntos... Există un proiect. — N-am auzit niciodată vorbindu-se despre el. Se jucă din nou cu creionul. Apoi se ridică în picioare, dădu ocol enormei mese de lemn ros și ieși în balconul larg. Îl urmară. Guvernatorul privi cu atenție linia abruptă a Anzilor care se distingea foarte departe și arătă într-acolo: — O șosea prin masivul muntos? Clătină din cap în semn de negație: Nu există decât o singur trecătoare între acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
simțea nici o adiere. Temperatura trecea de patruzeci și cinci de grade și - aproape deja de amiază - nici un suflet omenesc, nici un câine, nici măcar o pasăre nu se aventura pe străzile din Santa Marta. Când termină berea, misionarul arătă din cap spre balconul palatului de Guvernământ: — Cum ți s-a părut? — Un om terminat. Și deziluzionat. — Are motive să fie... Familie bogată, studii în Europa, plantații de cafea pe Coastă, o promițătoare carieră politică: ambasador, ministru... Iar, apoi, numai eșecuri. Ca proprietar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înnopta deja când intră în orașul vechi Santa Cruz cu palate enorme, grădini mititele, biserici baroce și străzi cu piatră șlefuită de ani și de ploi. Se opri în fața vitraliilor catedralei și în fața nemaipomenitului filigran de broderii în lemn de la balcoanele Palatului Viceregelui. Privi perechile ce se așezau pe parapetul acoperit cu mușchi al fântânii din Piața Spaniei și cină în aer liber în fața ferestrelor unei vechi căsoaie în care, după cum spunea tradiția, a dormit o dată Bolívar. Se desfătă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că nu poate adormi. Toate aceste clădiri trebuie că sunt pline de oameni cu griji, cu teama că răsare soarele, că începe o nouă zi.“ Privi cu atenție fațada cenușie a unui bloc mare de locuințe cu ferestre mici și balcoane minuscule. Acolo, trebuie că se înghesuiau peste o mie de familii, suportându-și unii altora țipete, mirosuri și proastă dispoziție, și multe dintre ele vor trăi cu permanenta neliniște că, într-o zi, vor fi dați afară în stradă. Mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]