7,476 matches
-
arată indignați de apariția unui trup dezgolit pe micile noastre ecrane, dar nu au nici o tresărire când pornografia nonsexuală se lăfăie în fiecare zi la televizor. Imaginile cu demonstrațiile naturiștilor dezbrăcați care militează în nu știu ce capitale europene pentru mersul pe bicicletă sau împotriva sacrificării animalelor se cer blurate în mod automat. Nimeni, însă, nu se gândește săi blureze fața lui Vadim Tudor și să i transforme vorbele în beepuri, când acesta apare la o emisiune încheiată la toți nasturii, cum e
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cu picătura. Rezervat și calculat, adeseori morăcănos și nemulțumit, era ca un clopot care bate. Privirea lui ușor ascunsă de gene semăna cu a lui Al Pacino. Era ca un vârtej în mijlocul furtunii . Într-o zi Alin, traversă orașul cu bicicleta lui preferată, o semicursieră, împreună cu un prieten. Intraseră cu bicicletele pe o alee și se opri fix în fața unității unde lucra maică-sa. Lipise bicicletele de niște pomi și își dădură seama abia atunci că se înserase de-a binelea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca un clopot care bate. Privirea lui ușor ascunsă de gene semăna cu a lui Al Pacino. Era ca un vârtej în mijlocul furtunii . Într-o zi Alin, traversă orașul cu bicicleta lui preferată, o semicursieră, împreună cu un prieten. Intraseră cu bicicletele pe o alee și se opri fix în fața unității unde lucra maică-sa. Lipise bicicletele de niște pomi și își dădură seama abia atunci că se înserase de-a binelea. Carlina când îl văzu simți un fior umed srângându-i inima
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Al Pacino. Era ca un vârtej în mijlocul furtunii . Într-o zi Alin, traversă orașul cu bicicleta lui preferată, o semicursieră, împreună cu un prieten. Intraseră cu bicicletele pe o alee și se opri fix în fața unității unde lucra maică-sa. Lipise bicicletele de niște pomi și își dădură seama abia atunci că se înserase de-a binelea. Carlina când îl văzu simți un fior umed srângându-i inima de bucurie. - Sărut mâna, mamă! Am venit la tine cu un prieten să ne dai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
plin de poezie din imaginația mea este o monstruozitate care mă asaltează într-o permanentă bârâială. Găsesc și explicația la ieșirea din aeroport: mijlocul de locomoție cel mai popular este mototaxiul, un fel de tuk tuk asiatic doar că în loc de bicicletă este o motoretă. Sunt mii de astfel de vehicule, claie peste grămadă, vâjâind unele pe lângă altele fără vreo regulă aparentă, strecurându-se care pe unde pot. Măiculiță!! Urc într-un „automobil” împreună cu o pereche de localnici pe care i-am
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
când s-au născut sau în ce an suntem. Când îi întrebam când s-au născut, toți spuneau că în anul 2000. Misiunea noastră în această țară constă în:ajutorarea acestor ființe cu diferite lucruri: îmbrăcăminte, hrană, plase de țânțari, biciclete, etc. - construcția de case, dormitoare, biserici, orfelinate, case de bătrâni, peste 30 de sisteme pentru captarea apei din sol. - evanghelizare. Au fost botezați peste 2500 de boșimani, din 1996 de când au ajuns acolo, ne spunea fratele Sebastian Țîrțîrău - care era
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
etaj, în timpul lecțiilor, vedeam casa și eventualii musafiri. Nimic deosebit pe linie profesională. Fiica noastră parcurge ultimul an de liceu la Complex, cu rezultate foarte bune. În vară, participă la un concurs „Drumeții veseli”, câștigă concursul fiind premiată cu o bicicletă, apoi merge la București, la concursul final și pleacă într-o excursie oferită tuturor concurenților pe țară. Colegele ei se pregătesc intens pentru admiterea la facultate, soția e nemulțumită și îngrijorată pentru reușita la facultate a fiicei noastre. Eu nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
singurul "conflict" avându-l nu cu "șeful", ci cu fiul său, un adolescent căruia funcția tatălui i se cam "suise la cap" și pe care l-am surprins într-o dimineață cu șoferul ambasadei încercând să monteze la noua sa bicicletă o tăbliță cu însemnul "CD". Spre supărarea progeniturii, i-am tăiat-o scurt și încercarea de încălcare a "privilegiilor" diplomatice, de care ar fi râs tot Berlinul, a fost "sugrumată în fașă". Pentru talentele mele organizatorice am fost ales șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ridicat la zece mii de dolari - cinci pentru judec)tor, cinci pentru avocat. Destul cu acest soare pl)cut și cu albastrul-verde transparent. Le p)r)sisem pentru a bea ceva Înainte de masă de pranz. Niște membri ai kibbutzului merg pe biciclete vechi, r)bl)gite. Poart) șepci și pedaleaz) rar; pentru ei ziua Începe la ora șase. Muncitorii de la fabrica de țigle și de la silozuri se Îndreapt) spre sala de mese. Membrii kibbutzului formeaz) un grup mixt. Este doar un singur
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și Europa, OEP și alți militanți arabi, precum creștinii de extrem) dreapt), distrug acum Libanul. Sirienii s-au implicat și ei; dup) p)rerea lor, Israelul este p)mânt sirian. Deodat), aceast) zi mediteraneean) liniștit), livezile de portocali, muncitorii pe bicicletele lor și terenul de joac) al copiilor Îmi par niște pagini dintr-o revist) ilustrat). Ce se poate face oare că toate acestea s) nu fie luate de vânt? Moshe, maseurul, este un tip delicat că persoan); mâinile lui au
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nu a fost Inc) pus) iarb), nu au fost plantați pomi. Rufele sunt ag)țațe de frânghii Întinse pe sub ferestre, ca În ț)rile mediteraneene. Pe noile ălei, câte un copil pedaleaz) pe o triciclet). Cand v)d copii pe biciclete m) simt extrem de neliniștit, știind cât) nebunie este la doi pasi, dincolo de orizont. În Liban, la zece minute cu avionul, bande Înarmate ucid s)pt)mânal sute de oameni. La televizor poți vedea cum se comit crimele. Cadavrele sunt legate
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
care fusese rezervată În trecut pasiunii Îndrăgite de mama, un laborator de chimie; mai era teiul care marca locul de pe marginea drumului ce urca spre satul Griazno (accentul pe ultima silabă), pe panta cea mai abruptă unde preferai să „iei bicicleta de coarne“ (bïka za roga), după cum Îi plăcea tatii, ciclist pasionat, să spună, locul unde el o ceruse În căsătorie; mai era, În așa-numitul parc „vechi“, arhaicul teren de tenis, acum o zonă acoperită cu mușchi, cu mușuroaie de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și tata, care deținea atât de multe informații despre Decembriști și nutrea pentru ei mult mai multă simpatie decât rudele lui, nu l-a menționat niciodată, din câte mi-aduc aminte, pe Kondratii RÎleev În timpul hoinărelilor și plimbărilor noastre cu bicicleta prin Împrejurimi. Vărul meu Îmi atrage atenția asupra faptului că generalul RÎleev, fiul poetului, era prieten bun cu țarul Alexandru al II-lea și cu bunicul meu, D.N. Nabokov și că „on ne parle pas de corde dans la maison
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vrăjise se Întâmpla să se Înțepe la deget sau să se lovească la genunchi, transformându-se brusc Într-un spiriduș rău cu față purpurie, plină de riduri și zbierând ca din gură de șarpe. Altădată plecau Într-o călătorie cu bicicleta și erau capturați de canibali; călătorii noștri, nebănuind nimic, Își domoleau setea la un iaz Înconjurat de palmieri, când deodată răsunau tam-tamuri. Privind peste umăr trecutul meu, admir acea poză crucială: Golliwogg este Încă Îngenuncheat lângă iaz, dar nu mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vară - parcă prin 1913 - dintr-un orășel situat la vreo treizeci și ceva de kilometri de noi. Tatăl lui murise recent Într-un accident, familia sărăcise și vajnicul băiețel, nepermițându-și costul unui bilet de tren, străbătuse atâta cale cu bicicleta pentru a petrece câteva zile cu mine. În dimineața următoare sosirii lui, am făcut tot posibilul să pot ieși din casă pentru a porni În hoinăreala mea matinală, fără ca el să prindă de veste Încotro am plecat. Cu o grabă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să zicem, opt sau nouă ani - hoinăream rareori mai departe de câmpurile și pădurile dintre Vira și Batovo. Mai târziu, când aveam ca țintă un loc anume aflat la vreo nouă kilometri sau și mai departe, mă duceam acolo cu bicicleta, atașându-mi plasa pentru fluturi de cadru; dar nu erau multe poteci de pădure care să poată fi parcurse cu roțile; puteai desigur să mergi cu calul, dar din cauza fioroșilor noștri tăurași rusești, nu puteai lăsa un cal priponit mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
compartimentul alăturat. Apoi urmau cele două surori mici ale mele, guvernanta lor englezoaică, Miss Lavington, și o doică rusoaică. Numărul impar al grupului nostru, valetul tatei, Osip (pe care peste un deceniu pedanții bolșevici Îl vor Împușca pentru că Își „Însușise“ bicicletele noastre, În loc să le cedeze poporului) avea ca tovarăș de compartiment o persoană necunoscută. Pe plan istoric și artistic, anul Începuse cu o caricatură politică În Punch: zeița Anglia se apleca deasupra zeiței Italia, pe al cărei cap ateriza una dintre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a mângâia câinii noștri de pază ținuți În lanț. Li se dădea drumul la 11 noaptea să umble În jurul casei și el trebuia să-i Înfrunte În toiul nopții, când se furișa afară și se Îndrepta spre tufișurile unde o bicicletă cu toate accesoriile - sonerie, pompă, trusă cu scule din piele maro și chiar clame pentru pantaloni - fusese pregătită În taină de un aliat, valetul polonez al tatei. Drumurile murdare și pline de gropi și potecile de pădure bombate Îl duceau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
apoi dreptul la Universitatea din St. Petersburg, pe care a absolvit-o În ianuarie 1891. Și-a continuat studiile În Germania (În principal la Halle). Treizeci de ani mai târziu, un coleg de facultate, cu care făcuse o excursie cu bicicleta În Pădurea Neagră, i-a trimis mamei, rămasă văduvă, cartea Madame Bovary, voulm pe care tata Îl avea cu el atunci și pe a cărui primă pagină scrisese: „Perla fără de pereche a literaturii franceze“ - o evaluare valabilă și astăzi. Pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întors imediat ținând Între două degete o magnifică femelă foarte rară din specia Russian Poplar Admirable pe care o văzuse Încălzindu-se la soare pe o frunză de plop tremurător din balconul biroului său. Îmi amintesc lungile noastre plimbări cu bicicleta de-a lungul netedei șosele spre Luga și eficiența cu care - Îmbrăcat cu pantaloni trei sferturi, cu haină de tweed și șapcă cadrilată, cu gleznele lui puternice - se urca pe bicicleta „Dux“ cu șa Înaltă, pe care valetul i-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
balconul biroului său. Îmi amintesc lungile noastre plimbări cu bicicleta de-a lungul netedei șosele spre Luga și eficiența cu care - Îmbrăcat cu pantaloni trei sferturi, cu haină de tweed și șapcă cadrilată, cu gleznele lui puternice - se urca pe bicicleta „Dux“ cu șa Înaltă, pe care valetul i-o aducea la scara verandei, de parcă ar fi fost un armăsar. Examinând starea luciului ei, tata Își punea apoi mănușile din piele de căprioară și Încerca sub privirile Îngrijorate ale lui Osip
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de umflate. Apoi apuca ghidonul, punea piciorul stâng pe o plăcuță metalică ieșită În afară pe partea din spate a cadrului, Împingea cu piciorul drept, de cealaltă parte, roata din spate și după trei sau patru asemenea impulsuri (Între timp bicicleta era pusă În mișcare) Își transfera piciorul drept pe pedală, Îl ridica pe stângul și se instala pe șa. În sfârșit, am ajuns acasă și, imediat ce am intrat În vestibul, am auzit glasuri vesele, vorbind tare. Cu oportunitatea pe care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
obișnuită: un jongleur În haine de seară; apoi o femeie cu pieptul sclipind de strasuri, ciripind o arie de concert sub revărsarea alternativă de lumini verzi și roșii; apoi un comic pe patine cu rotile. Între el și numărul cu biciclete (despre care voi mai vorbi mai târziu) era un număr intitulat „Gala fetelor“ și, suferind cam același șoc fizic, cutremurător și umilitor, pe care l-am avut când am Încasat bușitura aceea pe ring, am recunoscut domnișoarele mele americance În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ștotî“ (un fel de „Doamne, Dumnezeule!“) exclamă ea Îndurerată, Încleștându-și mâinile În poală. „Pora domoi“ („E timpul să mergem acasă“) conchise ea, de parcă moartea lui Tolstoi ar fi anunțat niște catastrofe apocaliptice. 4 Și acum urmează acel număr cu biciclete - sau cel puțin versiunea mea despre acel număr. În vara următoare, Iuri nu ne-a vizitat la Vira și eu am rămas singur, pradă agitației mele romantice. În zilele ploioase, ghemuit la picioarele etajerei cu cărți puțin folosite, la o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Andreev. Vânătoarea de fluturi și diverse sporturi Îmi ocupau orele Însorite, dar oricâte exerciții fizice aș fi practicat, nu scăpam de neliniștea care mă propulsa În fiecare seară În confuze călătorii de descoperiri. După ce călăream aproape toată după-amiaza, plimbarea cu bicicleta În amurgul colorat Îmi dădea o senzație ciudat de subtilă, aproape imaterială. Întorsesem cu susul În jos și coborâsem sub nivelul șeii ghidonul bicicletei mele Enfield, transformând-o Într-o versiune proprie a unui model de curse. Rulam pe cărările
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]