7,814 matches
-
și, pentru 25 de lei, grefierul ți-a arătat dosarul. Domnul Ionescu fusese judecat în contumacie pentru chestiunile pe care le știi. Acolo ai aflat toate amănuntele escrocheriei lui. Cât despre domnul Dascălu, situația lui seamănă grozav cu a inginerului. Bietul nătâng nici măcar nu te-a întrebat de unde-i cunoști. Perspectiva voiajului pur și simplu l-a a-me-țit. Nu trebuie însă să fii nedreaptă cu el! E un băiețaș foarte talentat chiar dacă nu-i inteligent. Poți să ai toată încrederea în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sărbătorim o gripă. Ciocni cu Cristescu privindu-l în ochi. " Ai instinct, draga mea! Te-ai hotărât exact la timp. Peste câteva zile, Doru ar fi vorbit și planul tău eșua în mod la-men-ta-bil. Recunoaște însă că te bucuri pentru bietul băiat. Nu, n-ai fost niciodată egoistă!" Puse paharul pe masă exclamând îmbujorată: ― Bine că mi-am adus aminte! La noi în bloc s-a eliberat o garsonieră. Credeți că m-aș putea ocupa eu ca să-i fie repartizată? Mi-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
grămadă de hârtie. ― A luat o mostră și a comparat-o cu scrisorile primite pe adresa Interpolului. Concluzia e clară! A izbutit în sfârșit să-l detecteze pe abatele Brown. Melania Lupu roși. ― N-ar trebui să râdeți de-o biată bătrână. A fost... a fost o copilărie de care, vă spun sincer, mă jenez. ― Dimpotrivă! Maiorul o măsură amuzat: Aveți toate motivele să fiți mândră. Nu o dată Stanley a afirmat că i-ați scos din impas. ― Englezii sânt oameni politicoși
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
draga mea, trebuie să reziști până la capăt. În nici un caz n-ai voie să-ți revii singură. Ei trebuie să te compătimească, să fie îngrijorați pentru tine. Asta le va alunga orice urmă de bănuială. Știu, îți pare rău de bietul băiat, dar n-aveai încotro. Fii convinsă de lucrul acesta, Melania. Dacă-l lăsai să plece, în cinci minute Miliția era aici. Încearcă să nu clipești. E foarte greu, dar te rog din suflet să te străduiești. Niciodată nu ți-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cât se poate de amuzant!" Își chirci degetele retrăgîndu-le din mâna doamnei Miga. Rosti greu: ― Nu te mai ocupa de mine, Florence, poate că Ioniță sau Șerbănică au nevoie de ceva... ― Te simți mai bine? ― Da, mulțumesc. Arătă spre șofer: Bietul băiat! De ce-a murit? Hohote de plâns îi zguduiră trupul plăpând. ― Lasă, interveni Ioniță. Îți face rău. Melania își scutură buclele albe. ― Atât de tînăr! N-a avut nimic de la viață. E îngrozitor de nedrept... Lacrimile-i curgeau șiroaie. Umerii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i placă fluturii. Întrebă timid: Îți plac fluturii, Sandi? Melania Lupu îi privea cu coada ochiului. " Trebuie să accepte, draga mea. Sandi o adoră pe Florence. Și lui Șerbănică îi e extrem de devotat. Nu va suporta niciodată să-i piardă. Bietul băiat... Când a împlinit 10 ani, i-ai făcut cadou un cal de lemn. S-a ridicat pe vârful picioarelor și ți-a încolăcit brațele după gît: "Mulțumesc, tanti Melania... " În realitate, ideea domnului Ionescu nu e rea. Ajunși toți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se ciupi ușor de bărbie. ― Hai, fetița mea, nu te posomori! Toată viața a trebuit să te descurci singură, e destinul tău... Deci povestea cu telefonul nu e serioasă. Să vedem mai departe. Faptul că ai leșinat în fața ușii când bietul șofer încerca să scape... Vai de mine și de mine! Cine și-ar fi putut păstra cumpătul asistând la o astfel de dramă? Și apoi erai chiar acolo, cum să-ți spun, pe loc. N-ai avut nevoie să faci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Adevărul e că trăgeam orbește, nu mai vedeam aproape nimic. Desigur, bătrâna a constituit o piedică, care mi-a mai dat o șansă. Întâmplarea... ― Sînteți sigur că a fost o întîmplare? ― Sfinte Doamne! Ce să fi avut senila aia cu bietul șofer?! ― Nu știu. Mă întreb. ― Hm, presupun că încă n-ați stat de vorbă cu ea. Zece replici vă vor fi suficiente pentru a vă edifica. Nu știu dacă la mijloc e scleroza sau așa a fost toată viața, în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rînji: ― O să am grijă să-i astup gura. În locul dumitale nu m-aș duce. Femeia își mușcă buzele. Chipul obosit, încadrat de lațe puține, era verzui. Herpesul se întinsese, semăna acum cu un crater. Bătrâna clătină capul. "E tare urâtă biata fetiță." ― În fond, ce-o să facă nenorocita asta cu banii? întrebă Matei după ce ușa se închise. ― O să hrănească pești! bombăni Popa. Mulți, zglobii și tinerei! Campioni la înot, cu coada pe moațe și Trabant. Râse răutăcios: O să le cumpere și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
toată amărăciunea față de gestul nesăbuit, regretul pentru moartea unui vecin cumsecade. Sânt sigură că acestea sânt de fapt sentimentele noastre adevărate, și nu văd de ce nu le-am mărturisi. Popa se hlizi pastișîndu-i intonațiile: ― Vom contribui la cheltuielile de înmormîntare ― bieții oameni n-aveau de nici unele ― și-i vom comanda o coroană de flori. Văd și banderola: "Lui Panaitescu de la vecinii orfani și neconsolați". ― Vai ce idee fermecătoare, domnule Popa! Vă dați seama ce impresie va face domnilor din Miliție o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
face domnilor din Miliție o coroană?! Căută: Exact! O coroană de garoafe albe cu un medalion de trandafiri roșii. Cât se poate de rafinat. Abandonă brusc tonul elegiac: Dumnezeule! Cum am putut uita?! Nu i-am aprins nici măcar o lumânare bietului om. Sîntem doar buni creștini, domnule Popa, nu-i așa? CAPITOLUL IV NEDUMERIRILE MAIORULUI CRISTESCU Se auzea liniștea. " În 5-10 minute, vor fi aici, gândi Doru Matei. Ce chestie! Încă nu-mi vine să cred. Totul a venit prea repede
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ai bătrânului scotociră câteva secunde chipul Melaniei Lupu. ― Nu-i prea grozav... Să sperăm c-o să meargă, dar... Clătină capul cu îndoială. ― Bineînțeles, domnule Popa, nu-i deloc grozav! Va fi însă, dacă reușim să găsim o bună ascunzătoare pentru biata fată. Atunci vom fi inatacabili căci nu vor putea dovedi cu nimic. Matei își consultă ceasul fluierând a pagubă: ― Ne apucă dimineața! La 10 vin ăia de la pompele funebre să-l ia pe Panaitescu. În ochii Melaniei Lupu se aprinse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și ridică din umeri. ― Cine știe! Poate că au reținut-o la birou. ― Bineînțeles, interveni Melania Lupu. Purta o tocă mică neagră care, așezată cumva pieziș pe buclele albe, îi dădea un aer de neașteptată cochetărie. Gerul îi înflorise obrajii. Biata fată! Ținea extrem de mult să vină, deși nu se simțea deloc bine. Mi-e teamă chiar să nu se fi îmbolnăvit. Întinse mâna maiorului, apoi lui Azimioară. Vă mulțumesc că sînteți alături de noi. Mai ales în asemenea împrejurări... Se îndreptară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
esențial. Se spune mereu același lucru, deci exprimarea cel puțin să fie alta. Evident, punctul meu de vedere nu contează. Zîmbi: Dacă vreți să discutați cu el, va trebui să așteptați. Maiorul încruntă sprâncenele. ― Nu-i acasă? ― O, ba da! Bietul băiat însă e frânt. A lucrat toată noaptea, cu o râvnă frenetică. Acum doarme... Cristescu își aminti de o secvență similară. Și Valerica Scurtu dormea. Se sperie: ― Sînteți convinsă că nu a plecat și el? ― A mai plecat cineva? ― Domnișoara
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pat. Îi dispăruseră culorile din obraji și pieptul i se ridica atît de puțin, aproape neobservat, încît părea deja moartă. Hedrock observă clar o senzație de alinare cînd doctorul puse ușurel masca pentru comunicare pe fața ei liniștită, dar concentrată. "Biata tirană", se gîndi el. "O biată ființă nefericită, sfîșiată de forțe lăuntrice prea mari pentru ea ca să le stăpînească sau măcar să le înțeleagă." Luă interfonul: ― Innelda! zise el cu tandrețe. ― Tu... ești... Robert? Răspunsul veni încet și totuși foarte aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și pieptul i se ridica atît de puțin, aproape neobservat, încît părea deja moartă. Hedrock observă clar o senzație de alinare cînd doctorul puse ușurel masca pentru comunicare pe fața ei liniștită, dar concentrată. "Biata tirană", se gîndi el. "O biată ființă nefericită, sfîșiată de forțe lăuntrice prea mari pentru ea ca să le stăpînească sau măcar să le înțeleagă." Luă interfonul: ― Innelda! zise el cu tandrețe. ― Tu... ești... Robert? Răspunsul veni încet și totuși foarte aspru: Le-am... spus... să... nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mă răzbun. M-am furișat noaptea sub scara camerei de serviciu cu o pisică în brațe, iar când tata s-a strecurat în cămăruța unde dormea Luchi, am strâns pisica de coadă, silind-o să miaune. M-am apropiat, chinuind biata pisică și chiar am zgâriat cu labele ei ușa, până ce am auzit, înlăuntru, pași; atunci am fugit și m-am ascuns sub scară, așteptând să se închidă ușa ca să revin. Nu făceam asta ca s-o răzbun pe mama. Din partea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sculptor, credeți că-mi arde de glumă? se scuzase el pentru posibila neânțelegere. Dumneavoastră sînteți încă tânăr. Dar administratorul e un om umblat, a vânturat lumea și are o slăbiciune pentru artă. Și, cum ar vrea să facă ceva pentru bieții bătrâni care se prăpădesc, s-a gândit să profite de existența acelor stânci și să creeze un cimitir unic. Fiecare bătrân decedat ar fi înmormîntat lângă o stâncă pe care ar urma să fie sculptat profilul răposatului. În felul acesta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
slăbea; atunci ridica mâna stângă pentru a atrage atenția mașinilor, în timp ce cu dreapta ținea bastonul care-i slujea de călăuză. Unul dintre noi, țigănos și cu ciorapii mereu căzuți pe glezne, îi smulgea câteodată bastonul, numai ca să ne distrăm pe seama bietului bătrân care intra imediat în panică. Și multă vreme am râs cu o bucurie neroadă, auzindu-l cum ne certa. Până într-o zi când bătrânul a împietrit între mașini și nu ne-a mai reproșat nimic. Atunci n-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tot atunci mi-am făcut, dintr-o prostie, și din, Mopsul un dușman. ― Ulise, i-am zis, de ce ești atât de modest? Mopsul m-a privit bănuitor. ― Nu înțeleg, domnule. ― Sânt convins că ai fost mult mai mult decât un biet acrobat la trapez... Hai, mărturisește, l-am îndemnat ironic. Dar Mopsul era prea inteligent ca să se lase înșelat de lauda mea. ― Nu, domnule, mi-a replicat el sec. N-am fost altceva. ― Ba ai fost, m-am încăpățînat. M-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pare, de unde am plecat și mă întreb dacă nu cumva visez și guzganii din acest pod. Îmi vine să-i persiflez uneori: Stimații mei, scârboșii mei confidenți, nu existați în realitate, îmi pare rău pentru voi, nu sînteți decât niște biete ficțiuni. Clipa când mă voi trezi vă va omorî... Dar să revin mai bine la Dinu. ― Nu știam că ții un jurnal, i-am zis într-o doară și l-am văzut tresărind, intrând în panică. Am rămas surprins. Ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ar fi spus, niște epave care se târau trăind oricum. Treptat, ar fi început chiar să neglijeze treburile azilului. Dominic a povestit că un somnambul se trezise într-o noapte în pumnii lui Francisc. "Și are namila un pumn, că bietul om a fugit până la poartă. Parcă îi luase foc reumatismul în oase", râse el. "Lasă asta", interveni Călugărul, fiindcă își adusese aminte o întîmplare din viața lui care le putea fi, eventual, de folos în lămurirea retragerii Bătrînului: "Înainte de a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îndoială nu mai respiră, se înăbușă și moare; au provocat-o să supraviețuiască. Fără ei, templele ar fi putrezit în picioare. Mă opresc aici, deși am mai spus, cred, și alte lucruri care l-au îngrozit pur și simplu pe bietul meu profesor... că nu-l iubești pe Dumnezeu dacă nu te îndoiești din când în când de el, că aceia care-l invocă din pură obișnuință, mecanic, nu fac decât să-l ucidă puțin câte puțin prin plictiseală și că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atunci când știa foarte bine că nu le mai puteau fi de nici un ajutor, numai ca să le întrețină iluziile de care aveau nevoie. După plecarea Tuberculosului m-am simțit mai puțin indispus din pricina ploii. Încă nu mă apropiam de starea acelor bieți bătrâni cu privirea aburită de vârstă, eram încă relativ tânăr, nu mă rodea nici o boală vizibilă și încă puteam face dragoste! Comparația cu ei îmi dădea curaj. Asta fiindcă eram destul de orb ca să nu văd că aveam și motive să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai degrabă plângăreț, umilit, am plecat de la cafenea și m-am dus la mlaștină unde m-am răzbunat pe un cerb. Mă bălăbăneam pe picioare și n-am țintit bine, nu l-am omorât. Agonia lui a devenit ceva oribil. Bietul animal s-a zbătut în noroi mugind și holbând ochii până ce mâlul acela puturos i-a intrat în gură. Doamne, ce porcărie. M-am purtat ca ultimul dintre ticăloși. Am și căzut, m-am mânjit pe față și pe mâini
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]