6,158 matches
-
aceasta nu asigura decât lunar umplerea canalelor din grajduri, și nu săptămânal, cum era nevoie. Aceasta a dus la următoarea situație tehnică: bălegarul, care este mai ușor ca apa, creștea ca o cocă pusă la dospit, ieșea din grătare până la burta animalelor. Era evacuat cu furcile în remorcile introduse pe linia grajdurilor, ceea ce deranja animalele, murdărea ieslele etc. Datorită imposibilității introducerii de apă curată săptămânal, canalele exterioare și fosele s-au înfundat în circa un an. La aceasta a contribuit și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu se mai găsesc coniacurile fine, nici bere străină, nici trufandale, ci numai murături. Ca la toate cârciumile. În curând vor dispărea probabil și fripturile și specialitățile de până acum, printre care (vai Doamne!, nu ne lăsa) și ciorba de burtă! Se așteaptă schimbarea din funcție și a altui protector al tânărului Voievod: Viorel Păunescu, șeful atât de lăudatului bar de noapte din București (iarna) și al celui de la Neptun (vara), furnizorul de fete vesele și nemofturoase pentru bucuriile spirituale ale
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mă credeți, e grea viața aici, fără hrană, fără căldură și lumină, dar din când în când , când îmbuibații ies la drumul mare și-și ascut bricegele, cum se întâmplă acum, e o bucurie pe care o guști și cu burta goală. Regimul pare să știe asta și cred că i va lăsa să se spintece până acolo unde propriul instinct de conservare le va permite fiecăruia dintre ei. Fie-le țărâna ușoară. Un contribuabil, februarie 1984, difuzată la 1 aprilie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fie urmărit de Securitate. Poporul român vrea să cumpere și să mănânce ce vrea, nu ce oferiți dvs. ca alimentație științifică. Noi nu avem nevoie să se construiască canale nerentabile, fabrici nerentabile și centre civice și noi să rămânem cu burțile goale și să muncim pentru un salariu insuficient. în speranța că veți lua în considerare vocea poporului, încheiem scrisoarea cu un ultim sfat. Țineți cont că numai în colaborare cu poporul puteți înfăptui o viață mai bună în România. Vă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a New York-ului spre Cetatea Eternă a poetului prieten. New York, decembrie 1999 (Familia, nr. 3/2000 și În revista Izvoare, publicația Asociației scriitorilor israelieni de limbă română, nr. 30-31-32) Premiul Fundoianutc "Premiul Fundoianu" „Sfera Își caută Înnebunită centrul pierdut,/ În burta norilor e ploaia/ și-n ochii-ncercănați ai poeziei/ timpul se transformă-n bucurie”, scrie, În ultimul său volum, Într-un rar moment de Înseninare, Eran Sela. Timpul devine astăzi bucurie și prin laurii poeziei, nu doar prin ochii ei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dens. Cer albastru perfect. Soare static, stătut, extatic. Vorbea tot timpul. Bârfe și povești. Ne opream la fiecare oră să urineze. Prea greu să iasă din mașină, deschidea, anevoie, portiera, cobora piciorul drept, descheia, abia-abia, pantalonii dimensionați anume pentru balonul burții sale. Fiecare gest era dificil, enorm: deschiderea portierei, punerea piciorului jos, descheierea pantalonului. Inevitabil, pata de urină trecea dincolo de zona gingașă. Privea, resemnat, pozna, ofta: „gata, data viitoare Îl las acasă”. Nu ar fi renunțat totuși la aceste chinuitoare excursii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nu se introdusese încă metoda, cu folosirea câinilor polițiști și astfel a fost posibil să scape neprinși. La un moment dat se auzi un tropot de cal care se apropia. Când tropotul ajunse foarte aproape de ei, s-au trântit pe burtă în grâu. După ce s-a depărtat, au pornit din nou la drum, schimbând puțin direcția față de traseul șoselei. Mergeau direct prin holde și arături. Au găsit un ochi de apă de ploaie stătută, în fundul unui șanț și cum erau însetați
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Se afirmă că nu poate fi prins de viu. Unicornul chinezesc se prezintă astfel: Are corp de căprioară, coadă de bou și copite de cal. Cornul din frunte este scurt și cărnos. Blana de pe spate e în cinci culori, iar burta lui este maro sau galbenă. După cum vedeți, cele două specii diferă foarte mult.“ — Chiar că diferă, am zis. — „Sunt foarte diferite nu numai ca aspect, ci și ca fire. Simbolistica nu prezintă nici ea vreo asemănare. Occidentalii văd unicornul ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nimic și să-mi văd de bere, în liniște. — Și-ți mai dau un sfat. Gratuit. Cine trece de treizeci și cinci de ani n-ar trebui să mai bea bere. Prost obicei. Berea e pentru studenți și pentru muncitori. Faci și burtă, se duce naibii și sexul. La o asemenea vârstă e bun vinul sau tăria. De prea mult pipi apar o serie de disfuncționalități în metabolism. Las-o naibii de bere! Apucă-te de o băutură mai scumpă. O sticlă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-mi din stomac în gât. Mi-a transpirat vârful nasului. Tremuram tot. Mi-era frică pentru penis. Dacă-i făcea ceva, nu mai aveam erecție în viața mea. Nu l-a maltratat cu cuțitul. A plimbat lama cuțitului lateral, pe burtă, la vreo cinci centimetri sub buric. Lama încă fierbinte a lăsat o dâră adâncă, lungă de vreo șase centimetri. Dreaptă ca o riglă. Îmi venea să sar de-acolo, dar legat cum eram, n-am fost capabil nici măcar să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
timpul! Aveam impresia că totul se întâmplase cu mai bine de zece ore în urmă. Prin fața mea treceau gospodine întoarse de la cumpărături. Ceapa verde și ridichile uriașe tronau deasupra sacoșelor. Le-am invidiat un pic. N-aveau frigiderele stricate și burta spintecată. Lumea lor - cu ceapă verde, ridichi, notele copiilor - era pașnică. Ele nu se gândeau la cranii de unicorni, la coduri secrete și permutări complicate. Duceau o viață cât se poate de obișnuită. M-am gândit la crevete, la mușchiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de ping-pong a nimănui. — Lasă-mă în pace! am bombănit. — Te rog, scoală-te! Te implor! insistă ea. — Lasă-mă! am repetat. — Nu e momentul să dormi, zise ea. M-a lovit cu pumnii în coaste și mi-a atins burta. M-a sfâșiat o durere ascuțită de am avut impresia că s-a deschis ușa iadului. — Te implor! țipă ea. Dacă nu te scoli, se sfârșește lumea. 16 La capătul lumii Venirea iernii M-am trezit printre mirosurile familiare. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
țara aspră a minunilor Sfârșitul lumii, Charlie Parker, bomba cu ceas — Te implor, striga fata cea durdulie. Dacă nu te scoli, se sfârșește lumea. N-are decât să se sfârșească, am mârâit eu. Mă durea îngrozitor rana. Parcă băteau în burta mea patru picioare a doi gemeni zdraveni. Ce s-a întâmplat? Ce te doare? Am respirat adânc, am luat tricoul de lângă pat și mi-am șters transpirația de pe față. — Un nenorocit mi-a făcut o rană de șase centimetri pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mea patru picioare a doi gemeni zdraveni. Ce s-a întâmplat? Ce te doare? Am respirat adânc, am luat tricoul de lângă pat și mi-am șters transpirația de pe față. — Un nenorocit mi-a făcut o rană de șase centimetri pe burtă, am zis dintr-o suflare. — Cu cuțitul? Cam așa ceva. Știi cine a fost și de ce-a făcut-o? — Nu știu. M-am tot gândit și eu ce naiba a avut cu mine. Dar nu-mi dau seama. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu e. Nu eu am fost cel care a zorit lucrurile. Bunicul tău a pus paie pe foc și eu m-am trezit în vâltoarea lui. De ce trebuie să găsesc eu rezolvarea problemei? M-au mai trecut niște cuțite prin burtă și am așteptat, cu gura închisă, să-mi treacă. De exemplu, astăzi. Mai întâi m-ai trezit dis-de-dimineață. Pe urmă mi-ai spus că ți-a dispărut bunicul și mi-ai cerut să te ajut. Am ajuns la locul întâlnirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și mi-ai cerut să te ajut. Am ajuns la locul întâlnirii, dar tu n-ai venit. M-am întors acasă, m-am culcat și au năvălit peste mine doi indivizi care mi-au devastat apartamentul și mi-au tăiat burta cu cuțitul. Au venit apoi niște indivizi de la Sistem și m-au asaltat cu întrebări. Și-acum, iar tu! Nu ți se pare că am fost prins într-un program foarte bine pus la punct? Cât naiba știi din toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu mulți ani în urmă. — Cazul meu...? Cu mulți ani în urmă? Ia încearcă să-ți amintești ce-a mai zis. E vorba de o bombă cu ceas? — Bombă cu ceas? — Așa a zis individul care m-a tăiat la burtă. A spus că datele cu care lucrez eu sunt ca o bombă cu ceas... care va exploda la momentul oportun. Ce naiba înseamnă asta? Mă depășesc asemenea probleme, spuse fata cea dolofană. Bunicul cercetează conștiința oamenilor de multă vreme. Neîntrerupt... de când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
atent. Prăpastia mi se părea fără fund. În timp ce coboram, mi-am amintit de perechea din Skyline și de Duran Duran. Ei nu știau nimic despre mine. Habar n-aveau că purtam în buzunar un cuțit mare, că eram tăiat pe burtă, că urma să cobor în beznă. Îmi imaginam, sau poate îmi aminteam, că nu-i interesau decât numărul kilometrilor parcurși, muzica și sexul. Ce să caut eu în viața lor? Mi-ar fi plăcut grozav să nu știu nimic. Măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cincisprezece metri. Așa că ai grijă să nu stai la distanță mare de mine. Dacă nu ești atent, te prind, te duc în cuibul lor, îți dau drumul în fântână și te mănâncă. În cazul tău, o să înceapă cu rana de la burtă. Au dinți și unghii tare ascuțite. Pătrund în tine ca un burghiu, fără probleme. Mi s-a făcut teamă și m-am mai apropiat de ea. — Te mai supără rana? — Am luat medicamentele acelea, așa că acum mi-e bine. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu poți trăi singur pe lume. Chiar dacă te ascunzi în subteran sau îți înalți un zid solid în jur, tot se găsește cineva care să dărâme tot ce-ai făcut. Bunicul tău nu face excepție. Din cauza lui am rana de la burtă, din cauza lui e lumea pe cale să se sfârșească în mai puțin de treizeci și cinci de ore. Dacă-l găsim, sunt convinsă că totul o să fie în ordine, spuse ea apropiindu-se de mine și sărutându-mă sub ureche. Sărutul ei m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
era cumplit de frică să nu o pierd. Deși grasă, era foarte sprintenă, mergea îngrozitor de repede și avea o rezistență fizică demnă de invidiat. Speram să nu simt rana, dar începuse să mă doară. Mă împungeau mii de ace în burtă și transpirasem tot. O sudoare rece. Cu toate astea, îmi era mai frică să nu o pierd pe ea și să rămân singur în beznă. Cu cât înaintam, cu atât aveam senzația că trupul nu-mi mai aparține. Așa e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
A vrut să zică ceva, a oftat adânc și apoi a clătinat puternic din cap, disperată. — N-am timp să-ți explic acum. Trebuie să fugim. E singurul mod în care ne mai putem salva. Chiar dacă te doare rana de la burtă... tot e mai bine decât să murim aici. — Bine, am zis resemnat. Am luat-o la goană, ca nebunii, de-a lungul șanțului. Eram legați unul de altul cu funia. Fata agita ritmic lanterna în sus și-n jos, trasând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă zgâriasem la piept. Toate astea le aveam sub control, dar de la brâu în jos, nimic. Nici o senzație. Poate nu mai aveam partea de jos. Posibil să se fi pulverizat din pricina șocului. Să se fi desprins chiar în dreptul rănii de la burtă. Picioarele, unghiile, penisul, testiculele... Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mi se părea mai anormal să se fi întâmplat așa ceva. Cu siguranță că aș fi simțit și alte dureri, nu numai pe cea de la cap. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
când privirile și vedeam lanterna fetei fluturând în aer, dar nu eram capabil să apreciez distanța din pricina luminii care-mi bătea în ochi. Poate era îngrijorată și aștepta să ajung sus mai repede. Începuse iar să-mi pulseze rana de la burtă. Capul mă durea și el de la căzătura zdravănă. Oricum n-aveam ce face în poziția în care mă aflam. Nu-mi rămânea decât să suport durerile cu stoicism. Când am ajuns destul de aproape de vârf, lumina lanternei era îndeajuns de puternică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
capul spre stânga, fără să vreau, am crezut că o să-mi plesnească pielea precum coaja unei roșii răscoapte. Dacă mai continuam cu rănile vreo săptămână, eram bun de pozat pentru afișe cu reclamă făcută plasturilor din vitrinele farmaciilor. Tăiat la burtă, lovit la cap, cu vânătăi de la lipitori... Ca să fie și mai comică situația, poate nu strica și un penis în erecție incompletă. Nu cumva aveți ceva mâncare la voi? întrebă Profesorul. Eu am plecat în mare grabă și n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]