5,217 matches
-
est-il pas la dernière et belle époque d'un cosmopolitisme" [Dupront, p.1468]. Flaubert va notă în Dictionnaire des idées reçues: "Exposition: sujet de délire du XIX siècle". 178 Punerea în spectacol a bulevardelor (prin decor arhitectural și defilări), a cafenelelor (prin proiectarea interiorului spre exteriorul bulevardelor), a marilor magazine (prin etalarea mărfurilor) a determinat, în mare măsură, rolul spațialității în epoca modernă. Pasajele, balcoanele, serele, ferestrele, terasele (edificii la modă) plasează interiorul în exterior, unde teatrul este totodată în săli
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
6-7; Grigurcu, Poezie, II, 537-540; Liviu Antonesei, Poetul după un deceniu, O, 2001, 5; Gheorghe Grigurcu, Refuzul calofiliei, CL, 2002, 5; Radu Voinescu, Muzicalitate și țipăt, LCF, 2002, 27; Iuliana Alexa, Intervalele poemelor, RL, 2002, 38; Marian Barbu, „Intervalul răbdării”, „Cafeneaua literară”, 2003, 7. N. Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
Foc până aici el putea veni într o plimbare duminicală de voie. De aici până la presupunerea doctorului Vineș că Eminescu scria, în spital, chiar articole de ziar, nu e cale prea lungă, pentru că imediat în apropierea Bisericii Sfântul Anton, după Cafeneaua Curtea veche, pe str. Covaci la nr. 4, se află și azi o clădire care găzduia redacțiile unor ziare: la intrare mai stăruie o placă de marmură pe care scrie că aici și-a avut și ziarul „Timpul” redacția prin
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a ziarului „Timpul”, condusă personal de Eminescu, dusese la arestare iar acum poetul avea motive să se teamă pentru viața lui. De altfel, purtarea unui revorver era obișnuită în epocă. Grigore Ventura spune că poetul amenința chiar portretul regelui în Cafeneaua Capșa iar D-na Capșa s-ar fi aflat, la un moment dat, pe raza imaginară a glonțului... ... Acestea sunt, însă, de resortul lui 1883, și le-am analizat întrucâtva. Acum suntem în 1889 și constatăm că ceea ce George Potra
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
simbolic" "construit în relația intersubiectivă cu altul și cu ceilalți; spațiul ocupat de un altul, unde acesta își face simțită prezența (directorul în biroul său); spațiul de întâlnire cu ceilalți, care poate fi reprezentat de locurile unde se exprimă comunitatea (cafeneaua, clasa, biserica). [...] [spațiul] relațiilor sociale, unde se organizează societatea însăși, cu structurile, convențiile, forțele, riturile, reprezentările colective, cultura ei" (Lohisse, 2002, p. 105); este vorba, așadar, despre un simbolism ce implică, de fapt, coroborarea coordonatelor spațiale propriu-zise cu cele relaționale
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
vorbesc cu adevărat." Vincent van Gogh avea 37 de ani. Theo moare cîteva luni mai tîrziu, în ianuarie 1891. Putem privi lumea la fel după ce am văzut floarea soarelui, irișii, cîmpul cu grîu și ciorile, biserica din Auvers, terasa de cafenea, nopțile înstelate, camera lui Vincent? Lumea mai este aceeași după tablourile sale? Creîndu-și propria lume, muncind ca un ocnaș, pînă la nebunie, la inventarea lumii sale, o ființă umană poate ajunge să schimbe lumea. Ce să faci cu viața ta
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un birou, ca și creatorul său, Bernardo Soares e cel care a scris "Cartea neliniștii", fără îndoială opera majoră a lui Pessoa. E jurnalul intim al unui contabil care-și observă cu intensitate semenii, de la oamenii de pe stradă și din cafenelele Lisabonei pînă la comportamentul șefului său. Iată ce notează, în felul său aparte: " Și, deodată, în plină stradă fără ca cineva să mă observe, de fapt mă opresc, ezit, caut un fel de nouă dimensiune, o ușă deschisă brusc către interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
suntem? Dacă vrem să răspundem cu sinceritate, trebuie să acceptăm reacția de uluire pe care un Nuer ar avea-o în fața imposibilului nostru. Acest "Negru înapoiat" ne-ar putea spune cu îndreptățire: "Cireadă de vaci!" Barcelona, decembrie 1936: "Chelnerii din cafenea, vînzătorii vă priveau direct în ochi și se comportau ca egalii voștri. Frazele servile sau, pentru moment, doar ceremonioase dispăruseră." Ne aflăm cîteva luni mai tîrziu, pe frontul din Aragon, de partea milițiilor care luptă cu trupele lui Franco: "Eram
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
am greșit luând-o pe acolo pentru că am ajuns, pe neașteptate, în niște străduțe strâmte, vesele și colorate, cu vitrine cu cercei în modele neobișnuite și altele cu grămezi de fructe. Mai încolo, niște scaune mov dorm în curtea unei cafenele, la ora prânzului, deopotrivă cu întregul oraș, deopotrivă cu întreaga Sicilie. Nimic nu se mișcă la orele de amiază în La Graziella 20 și nicăieri altundeva. Parcă nici vântul nu adie, nu se aude decât cel mult un fâșâit de
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
am zăbovit puțin în Piața San Domenico, iar mai apoi, am plecat mai departe pe Via Roma, nemaiavând cine știe ce timp la dispoziție până la ultimul autobuz, eventual un scurt respiro, înainte de drumul destul de lung până în Catania. M-am oprit într-o cafenea unde pereții erau ornați cu imagini ale clădirilor teatrelor lumii, la loc de cinste fiind, firește, Teatro Massimo. Era numai bun un espresso, nu chiar ristretto, și am ezitat între cannoli 40 cu ricotta și fistic și o granita siciliana
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
pentru că, astfel, aveam tot timpul în preajmă un frate sau un tată. Nu mai aluneca cu pantofii pe gresie că se zgârie, stai pe dreapta ca să treacă ceilalți, asta era pe scara rulantă, du cartea la loc, asta era în cafenea, la micul dejun, când mi-am luat o carte prefăcându-mă că citesc, de nervi că nu mă băga în seamă. Mă uitam la el și mi-aș fi dorit măcar o discuție cu mai plouă afară?, dar nu, căștile
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
nervi că nu mă băga în seamă. Mă uitam la el și mi-aș fi dorit măcar o discuție cu mai plouă afară?, dar nu, căștile pe urechi și o ignorare totală, ca și cum, brusc, devenisem invizibilă. În ziua aia, în cafenea, a trebuit să dau dovadă de toată răbdarea pe care o aveam și cred că n-aș fi fost în stare dacă perplexitatea și curiozitatea nu ar fi fost mai puternice decât gustul amar pe care mi l-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
chef de cumpărături în Catania, dar cum mă trezisem cu valiza făcută ferfeniță la sosire pe Fontanarossa 50, aveam nevoie de o raită pe Via Etnea, un bulevard lung, care se întinde de la nord la sud, cu magazine și, bineînțeles, cafenele și, ceea ce e cel mai rău, cu vitrine pline de tot felul de chestii colorate și dulci, iar dacă la frutta di martorana 51, inventate ca și cannolli siciliani, de călugări, și la cassata, inventată de un păstor arab, rezistam
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
îmi dădea de gândit faptul că-mi zisese că nu-i plac cadourile, deci era exclus să împachetez vreo cămașă, cravată, nici măcar vreo carte, și să i le trimit. Când ne văzusem ultima dată, descoperisem la el în oraș, o cafenea simpatică cu nume de pasăre exotică, un fel de variantă locală la Starbucks, dar mai colorată, iar cafeneaua aia avea și pagină pe facebook. Într-o doară, i-am căutat pe cei de acolo și i-am întrebat dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
vreo cămașă, cravată, nici măcar vreo carte, și să i le trimit. Când ne văzusem ultima dată, descoperisem la el în oraș, o cafenea simpatică cu nume de pasăre exotică, un fel de variantă locală la Starbucks, dar mai colorată, iar cafeneaua aia avea și pagină pe facebook. Într-o doară, i-am căutat pe cei de acolo și i-am întrebat dacă nu vor să mă ajute să fac o surpriză unui prieten și să-i trimită un tort de ziua
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
cu directorul de marketing al firmei respective, pentru un amărât de tort, și, într-un final, am reușit. M-am apucat să compun un mail, pleznind de euforie, un mesaj prin care îl trimiteam pe Andrei de ziua lui la cafenea, spunându-i că o să-l aștepte cineva cu un la mulți ani, însă, o surpriză mai mare decât urma să o aibă el, am avut-o eu. Mi-a răspuns sec că... nu se va duce. Eram pe stradă, era
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
astfel, pentru mine nefiind decât explicații la fel de absurde ca și refuzul inițial, cum că a crezut că cine știe ce îl așteaptă, zeci de persoane cântând în cor la mulți ani cu baloane colorate. Până la urmă a ajuns de ziua lui la cafenea și și-a luat prăjitura, chiar mă chinuisem să aleg ceva fără ciocolată, că nu-i plăcea ciocolata, apoi, a urmat o tăcere lungă, în care n-am vrut să-l văd, să-l aud. El a fost cel care
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
meu, cu aparentă nonșalanță... ("să-l las? uite ce tupeu! hai să vedem ce face!") prea multe n-a făcut... de unde să știu atunci că-i plac tăcerile? dar nici mie nu-mi ieșeau prea multe cuvinte... am plecat din cafenea gândindu-mă: "ce caut eu aici?" m-am uitat la tine. stăteai zgribulit ca un pui de bogdaproste... deși nițel mai încolo te flanca un Audi... zgribulit sub glugă... cu mâinile, cu care nu știai ce să faci, strânse în
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
să văd ce ne rezervă viitorul! îți trimit fotografii de aseară... am fost cu Anca și ne-am plimbat un pic pe străzi... e încă vară, iar chestia aia neagră de la mine din brațe... se cheamă Marțipan... și e mâța cafenelei... m-a urmărit cu privirea din colțul ei, s-a urcat apoi la mine în brațe, a început să toarcă și nu s-a mai dat dusă... sper să-ți placă ambele... mâțe! la Marțipan și la... Audrey Hepburn de pe
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Doinaș, în vreme ce a doua jumătate prilejuiește întâlnirea cu Ritmurile corpului în Grecia antică, Drumul spre Nietzsche, Experiența lui Kafka, Laudatio mortis (Thomas Mann), labirinturile prozelor lui Hermann Hesse, „armonia din adâncuri” la Boris Pasternak (Doctor Jivago) și seducția exercitată de cafeneaua literară la Budapesta. O altă culegere a criticului, Visul lupului de stepă (1999), repetă împărțirea în Teme românești și Teme străine, ca un ecou, parcă, al dualității cultivate de magistrul Liviu Petrescu. Primul segment nu conține prea multe puncte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
de emoție colectivă, în timp ce la Berlin, în fața statuii lui Bismarck, mulțimea striga "Nach Berlin"474. S-a declanșat un mecanism ireversibil. După ce la 15/28 iulie Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, au urmat în ordine: asasinarea lui Jean Jaurès la cafeneaua "Croissant" din Paris (31 iulie)475; la 1 august, Germania declara război Rusiei 476; decretarea mobilizării generale în Germania și Franța (2 august); la 3 august, Germania declara război Franței și Belgiei, la 4 august, armata germană viola frontiera belgiană
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
măsuram apa și scrâșneam din dinți/ și spuneam asta nu e o corabie/ asta e o.../ asta e o...”. E un nivel pe care Poeme ulterioare (2000), oricât de onorabile, nu vor reuși să-l atingă. Mai interesant este romanul Cafeneaua Pas-Parol (1992), o punte de trecere între poezia și dramaturgia lui V. Tema cărții este, după declarațiile autorului, „intelectualul încolțit de istorie”, a cărui dramă se manifestă, în cazul de față, într-un orășel bucovinean, cu puțin timp înaintea ultimului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
teatru literar care tânjește după imagine la un teatru de imagine care aspiră la text este radical. MIRCEA GHIȚULESCU SCRIERI: La noapte va ninge, București, 1980; Orașul cu un singur locuitor, București, 1982; Înțeleptul la ora de ceai, București, 1984; Cafeneaua Pas-Parol, București, 1992; Țara lui Gufy, București, 1992; Angajare de clovn, București, 1993; Du Pain plein les poches, Lyon, 1994; Und was soll mit dem Cello geschehen?, Frankfurt, 1994; L’Histoire des ours panda racontée par un saxophoniste qui a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
continuă, însă, în silabe, rezumat la un sistem de mișcări născînde, dansul negru al seratei iudee la care s-a tremusat (dacă e constructivist) ori bețivana sîrbă la care a chiuit (dacă e rural și folcloric). Optimismul de redacție și cafenea, robustețea profesională trîndăvesc tot mai late în pajiștele unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scîrțîie de coviltirele prozei tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în critică și-n judecarea operei de artă. Arta e viață și viața îl aruncă peste bord pe cel ce vrea s-o îngrădească în forme mărginite și rigide. Discuția continuă atunci aprins ore întregi și se continuă adeseori la Cafeneaua București, unde profesorul dă "peste mînă" dacă tinerii se fac a plăti. - Asta nu s-a întîmplat încă în viața mea. Fugiți, măi calicilor! Dar vorbele sunt înflorite de un rîs atît de bun încît n-ar putea ofensa nici
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]