222,545 matches
-
nu știu, dar nu mă mai ardea. M-a luat jos în brațe și apoi nu mi-a mai dat drumul, mă sprijineam de pământ cu vârful picioarelor în tenișii care abia atingeau Țărâna drumului. Mă Ținea în îm brățișare, capul meu îi ajungea undeva în dreptul pieptului, mi-am dat seama că avea sâni aproape ca o femeie, aproape ca sora mea mai mare care a început să poarte sutien când mergea în oraș. S-a descheiat la cămașă spunând că
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
poarte sutien când mergea în oraș. S-a descheiat la cămașă spunând că e foarte caldă ziua asta, fața mi-era printre firele de păr umede și lungi de pe piept, îmi masa ceafa jucându-se cu părul meu, apăsându-mi capul, nasul, gura de sânii lui. Îmi vorbea tot timpul, nu prea auzeam ce îmi spune pentru că mâinile lui îmi astupau urechile într-un frământat continuu și mai ales pentru că gâfâia de parcă urcase dealul în fugă, nu călare pe motocicletă. Apoi
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
era rușine să-l privesc în ochi, m-a întrebat cu vocea revenită la normal, poate puțin mai răgușită, ce am, n-am zis nimic, își aranjă cămașa, pantalonii, nu-i mai simțeam chestia aceea tare între picioare, am întors capul în altă parte ca să pot deschide ochii. Mi-a spus, parcă scuzându-se, că el nu are decât băieți acasă, tare i-ar fi plăcut o fetiță, că el m-a pupat un pic pentru că iubește fetițele, înțeleg ce spune
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
aerul blînd-fantast al unei secvențe de film american: "Marea scenă, care relansează total Ťromanulť mamei și mă face să visez, este așadar conversația dintre un bărbat călare (cu alți doi cai de schimb urmîndu-l!) și o tînără femeie purtînd pe cap, sub un vălătuc, un mare coș cu mîncare pentru ai săi, la cîmp. Ne aflăm pe un drum de țară. Călărețul se ivește din urmă, într-un mic nor de praf". O scară de bambus infirmă, extrasă din lăzile de
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
dintr-o mare grădină zoologică". Prin urmare o închisoare aeriană în care se puteau înghesui felurite specii de păsări, capabile doar de începuturi de zbor, doar de avînturi ratate. Deoarece "de pretutindeni, o rețea diafană se ivea ca un zid: capetele și vîrfurile de aripi se izbeau contra firelor de oțel, fine ca o pînză de păianjen și capabile să devină, dintr-o clipă în alta, mai tăioase decît ascuțișul unor săbii!" Un Oblomov de București primește, în vara anului 1973
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
cu neagră cerneală/ era scrisă o poveste indescifrabilă./ De tristețe soarele se micșorase/ până nimerise în gura unei furnici/ care-l purta pe cărări șerpuitoare mici/ prin iarba colosală". într-o asemenea ipostază "bisericile stăteau răsturnate/ ca niște acrobați cu capul în jos/ iar turlele creșteau smintit/ aidoma rădăcinilor spre adânc". (Un deșert prin care rătăcește trecutul) La rândul său, înghițitorul de săbii, acrobatul fără plasă care este poetul, totodată leopardul care trece prin foc, ba până și femeie în stare
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
la poezia patriotică, atac la Adrian Păunescu, parcă e totuși prea puțin, își va fi zis învolburatul Dan Zamfirescu în timp ce cuvânta, și atunci iată-l aruncând în joc cartea cea mare: "...simbolul acestei poezii patriotice Ťproasteť era Adrian Păunescu, peste capul căruia, cu citate din Goethe și Eckermann, se viza mai departe". Mai departe, adică spre Ceaușescu, el era ținta, o spune aproape pe față D. Zamfirescu, nemailăsând vreo îndoială că inițiatorii întâlnirii cu Ceaușescu își propuseseră să obțină atunci de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
el o succintă delațiune: "Fiica i-a fugit în Franța". Fiica lui George Ivașcu, desigur. După ce sfârșiră toți de vorbit luă cuvântul Ceaușescu, ascultat cu legitimă aviditate de scriitorii reclamagii, curioși la culme de cum va reacționa el după ce-i împuiaseră capul cu atâtea laude deșănțate și cu critici dure la adresa unor dușmani pe care se străduiseră să-i prezinte ca fiind și ai lui. Ceaușescu evită abil să se plaseze de o parte sau de alta, admițând că "s-au spus
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
experiență de viață. Limbajul cunoaște și el o metamorfoză, așa încît limba română din presa scrisă și barbarismele care condimentează cu asupra de măsură stilul unui scriitor, altminteri interesant, H.-R. Patapievici ("obvios", "subreptice" etc.), îi provoacă mari dureri de cap. O anumită suficiență îngustează orizontul cultural al tinerei generații, fapt dureros de constatat de către o persoană crescută în spiritul valorilor clasice din perioada interbelică. Îndepărtarea adolescenților de valorile tradiționale este înregistrată cu tristă luciditate: Cînd îi pomenesc de un episod
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
pe aceștia, probabil vom îngropa și poezia. Pînă atunci însă, cred că cea mai potrivită apărare a poeziei e chiar ea însăși; de aceea am numit acest cuvînt înainte passe parole." Se pot vedea, din aceste cîteva rînduri puse "în capul trebii", două lucruri. Întîi, un interes care nu e, nici pe departe, de pură circumstanța, pentru "tineret-rezerve"sau, altfel spus, pentru posibilitățile de reală înnoire a unui "mecanism" literar. Sigur, modulațiile prin adăugare de diez sau de bemol sînt, neîndoielnic
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
pe-a ei revenind, în plin exhibiționism și provocare, la vechile arme ale sugestiei și imaginarului." Atenția de a nu scrie la fel despre toți, de-a nu face, în nici un caz, concesii, nici măcar tinereții și încrederii acordate de vreun "cap" de cenaclu (a se citi, spre exemplu, cronica despre poezia Adelei Greceanu), transformă "verdictele", mai totdeauna exacte, ale lui Cistelecan, în puncte de plecare pentru cea mai de folos dintre lecturi, aceea pe cont propriu. Titlurile (am reținut, la întîmplare
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
viața cu o porție mare de fantezie și apoi îi trimite afară din cinematograf cu instrumente adecvate pentru a depăși rutina zilnică. Amélie îți provoacă imaginația, dar apoi ți-o și satisface, iar publicul iese senin și fără dureri de cap. Dar Jeunet e un regizor prea complex ca să nu-ți pună mintea la treabă, iar ultimul său film provoacă o gamă de reacții mult mai extinsă decât cea invocată de Amélie . O logodnă foarte lungă îmi confirmă faptul că filmele
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
istoria. Constituit din imagini antitetice, sensul metaforelor de atunci a căpătat, astăzi, dimensiuni terifiante. Opincilor șonticăind în întâmpinarea istoriei li se opun șenilele cadențându-și impecabila înaintare. împușcăturile care vor "schimba istoria" sunt urmărite de bufnița policandrului, rotindu-și impasibilă capul mecanic. Cavalcada cailor este preluată de învârtitul unor roți de biciclete, multiplicate la nesfârșit, cu ritmuri amețitoare. Și ritmul sacadat al mișcărilor tuturor. Aparatul și operatorul de demult par să fi imortalizat istoria călcând pe jăratec, țopăind și grăbindu-se
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
notațiile din jurnal, care încearcă să dea un răspuns la unica, ultima întrebare: "Ce te-ai face dacă l-ai pierde pe René?" Doar că despărțirea e un joc înșelător, o simplă bufonerie, în fond: "nimănui nu-i dădea prin cap că eu trăiesc cu mortul meu, intens, mai departe." Despre "postviața" lor, despre o relație aproape mediumnică, întreținută cu "garanții" transmise prin vis e scrisă, de fapt, această (a treia) carte. Împotriva, și totuși în așteptarea uitării ce-o să vină
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
rostesc atitudinile sale o constituie ironia. însăși insolitarea banalului, promovarea anodinului în sfera imaginarului ar putea fi socotite o ironie, cu atît mai mult cu cît imaginile au nu rareori o zvîcnire energică a contrarietății învinse: "cosită/ grădina e un cap de recrut/ de-aș putea să mă spînzur un pic în marginea ei - zice/ m-ar decreta probabil zeu al plictisului/ semenii mei - uite o petală a căzut pe covor". Sau: "în inima teritoriilor de dincolo de munte/ vîntul scoate scheletul
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
literar, care e intelectual și individual."( p.27) Savuroase, analizate cu finețe, sunt și portretele unora dintre doamnele care frecventau cenaclul Sburătorul, decupate din Memoriile criticului. Portretul Soranei Gurian sau acela al lui Bebs Delavrancea (apariție "mică, miniaturală, cu un cap mare, plin de zulufi, cu ochi franci") întrețin impresia că în cartea Elenei Zaharia Filipaș, scriitoarele-personaje sunt cel puțin la fel de interesante ca personajele de hârtie, prelungindu-și cumva existența dincolo de paginile cărților. Un alt capitol care trebuie menționat este cel
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
pîinea și chibritul/ întinse pe ziarul cu lozinci ca petele de boia înfundate cu furci caudine în ventriculii inimii// înaintam printr-un purgatoriu de carne și oase în tomberoanele/ blocurile crăpate de cutremur și lăsate ca o amenințare continuă deasupra capului/ crăpăturile zigzagul din ciment păreau viețile noastre prin care puteai să privești iarba cimitirelor răscolite de buldozere/ vedeai la trapez morții prin aer". Așadar mizeria mulțimilor se liricizează vizionar. Grație retoricii sale umanitarist cîrmite, poetul se dovedește, din perspectiva complementar
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
mentalitatea "cetății asediate" - la propriu, prin baricadarea echipei prezidențiale îndărătul zidurilor Cotroceniului -, incompetența crasă a administratorilor din teritoriu) nu au azi nici o șansă de-a fi tolerate. Românii care s-au mai fript o dată nu vor accepta nici în ruptul capului să retrăiască dezămăgirea de acum opt ani. Astfel se explică atacurile tot mai frecvente ale presei împotriva guvernului (cu precădere, a lui Tăriceanu), tot astfel înmulțirea talk-show-urilor în care vedem miniștri timorați, consilieri derutați și membri ai Alianței D. A. iritați
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
și Paul Goma erau aruncați în închisoare nu e chiar o judecată istorico-literară sănătoasă. Mai ales într-o revistă tîrgovișteană în care publică des scriitori din "Școala de la Tîrgoviște" și care, în anii stalinismului, își vîrau mai abitir decît Preda capul în nisipurile literaturii ca să nu vadă realitatea din jur.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
Sachertorte și m-am întors încet spre hotelul unde locuiesc: Beethoven. În spatele celebrului Theater an der Wien, acolo unde compozitorul a stat un an, într-o cabină, și a compus Fidelio. E liniște. Nu pot să dorm. Îmi vin în cap pasaje pe care le știu, încă, pe dinafară din romanul lui Goethe. Mă furnică senzația pe care am avut-o atunci cînd, în anul doi sau trei de facultate, am tras un bilet formulat mai puțin obișnuit: analizați relația Charlotte-Werther
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
o înțeleg că a primit doar două exemplare, pe unul îl păstrează ea - chiar era o cititoare formidabilă, cu o bibliotecă burdușită de cărți - pe celălalt trebuie să-l dea doctorului care a operat-o. Mi-a căzut tavanul în cap. Mă bazam atît de tare pe ea...M-am așezat la coadă la Librăria Eminescu. Coadă, nu glumă. Nu prea aveam șanse să pot cumpăra vreun exemplar. Disperarea creștea. Peste cîteva zile urma să discutăm, în cercul meu de colegi
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
discutăm, în cercul meu de colegi, tema "Buzura". Un joc pe autori și opere pe care îl jucam independent de "programa" de la facultate, în braseria "Capșa", de bon ton, nu?, un spațiu de dezbateri de idei, pentru noi, studenți cu capul în norii literaturii, de polemici, un spațiu în care ni se părea că-i vedem pe Cioran, }uțea, Ivasiuc, Nichita intrînd și animînd dialogurile noastre. Sau că în noi dospește ceva din aluatul acela...trăgeam la infinit de niște cafele
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
pe Augustin Buzura, nu scriitorul, în ceasul tîrziu în care aștern aceste rînduri, întors cu spatele la mine. O siluetă neagră, ca cea de pe coperta a patra a Drumului cenușii. E singur. Privește întinsul pudrat cu zăpadă. Acolo, cerul e înnorat. Scot capul pe geam. La mine sînt stele pe cerul dimineții.
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
ironică și de voluptate a observației și a enunțului sau, într-un cuvînt, această scufundare inocentă în- tr-un real ce pendulează incontinent între substanță și fantasmă, transformă observația lui Capșa în viziune, iar textului denotativ îi deconspiră structuri poematice. Puse cap la cap, aceste povești camuflate cu trenuri absurde, cu oameni mărunți, cu întîmplări periferice sau cu impostori drapați în costume istorice sînt tocmai bune ca leacuri împotriva resemnării și ca început convingător pentru o epopee tragi-comică a unei tranziții eterne
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
de voluptate a observației și a enunțului sau, într-un cuvînt, această scufundare inocentă în- tr-un real ce pendulează incontinent între substanță și fantasmă, transformă observația lui Capșa în viziune, iar textului denotativ îi deconspiră structuri poematice. Puse cap la cap, aceste povești camuflate cu trenuri absurde, cu oameni mărunți, cu întîmplări periferice sau cu impostori drapați în costume istorice sînt tocmai bune ca leacuri împotriva resemnării și ca început convingător pentru o epopee tragi-comică a unei tranziții eterne. ... și a
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]