7,041 matches
-
o serie de discuții principiale mi-a citit cu voce limpede și clară - de parcă ar fi fost de față - un nou poem cu titlul „Moș Crăciun” plus o altă nestemată a gândirii sale în versuri. Am trăit adevărate momente de cenaclu literar de la distanță. Ne-am făcut apoi urări reciproce de împliniri pentru anul ce abia începe. Sperăm să mai avem asemenea convorbiri telefonice. După ora 12 am telefonat la Berlin doamnei Willinger mulțumindu-i pentru darul trimis și că îi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
adăuga telefonul energizant primit din Constanța de la d-na Margareta Șerban, precum și convorbirea telefonică pe teme de creație cu prof. Vasile Fetescu - Iași, pe o durată de o jumătate de oră, ca și cum aș fi luat parte la o ședință de cenaclu literar. Pot remarca faptul că orice convorbire telefonică Fetescu - Mânăstireanu păstrează această linie de informații și creație literară, fapt benefic pentru amândoi. Mi-a citit mai multe poeme și o fabulă cu titlul incitant, rugându l ca să repete citirea fabulei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mișcări stângace, Maggie se întoarse și se apropie cât de tare putu, plutind pe deasupra a ceea ce părea o schiță de desen animat a unei insule pustii. Era rotundă, cu un singur steag înfipt în nisipul galben: anunța orarul pentru un cenaclu săptămânal de poezie. Maggie apăsă săgeata sus. Erau mai multe insule pe lac, unele din ele folosite ca locuri de întâlnire pentru evenimente virtuale - Maggie văzu afișe care făceau reclamă la un concert și la o conferință de presă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tuturor. Îi trimite ducelui o scrisoare În care neagă hotărât filiația templieră, pe Superiorii Necunoscuți și utilitatea științelor esoterice. Refuză din fidelitate față de Biserica catolică, dar o face cu argumente de enciclopedist burghez. Când ducele a citit scrisoarea Într-un cenaclu de intimi, nimănui nu i-a venit să creadă. De Maistre afirma acum că sfârșitul ordinului era numai o reintegrare spirituală și că ceremonialele și riturile tradiționale serveau doar ca să țină În alertă spiritul mistic. Lăuda toate noile simboluri masonice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
influenți ai lui Alexandru I era prințul Galițân, legat de unele secte de inspirație martinistă. Și pe cine am găsit noi În Rusia, cu mai bine de doisprezece ani Înainte de Napoleon, ca plenipotențiar al Casei de Savoia, Înnodând legături cu cenaclurile mistice din Saint Petersburg? Pe de Maistre. În momentul acela el deja nu se mai Încredea În nici o organizație de iluminați, care pentru el erau totuna cu iluminiștii, răspunzători de baia de sânge a revoluției. În acea perioadă, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu și le-a adunat niciodată în volumele anunțate - neglijent sau risipitor cu propriul scris. Și-a cheltuit energia intelectuală ca animator și, mai ales, ca personaj, punîndu-și „geniul” estetic în viață și în pasiunea hedonistă a trăirii efemerului. „Între cenaclul Junimei din deceniile 7 și 8 ale secolului trecut și cel al Sburătorului lui Eugen Lovinescu de după Primul Război Mondial, cercul de literați și artiști pe care Bogdan-Pitești l-a întreținut în jurul său - mai ales între 1908-1922 - a fost singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și cel al Sburătorului lui Eugen Lovinescu de după Primul Război Mondial, cercul de literați și artiști pe care Bogdan-Pitești l-a întreținut în jurul său - mai ales între 1908-1922 - a fost singurul care a oferit (mult mai mult, desigur, decît anemicele cenacluri macedonskiene) o atmosferă de efervescență intelectuală, de curiozitate artistică bine orientată, propice afirmării și expansiunii adevăratelor talente, valorilor expresive moderne și originale”, scrie Theodor Enescu (op. cit. p. 29). Deși cam exaltate, afirmațiile cuprind o bună doză de adevăr. Schimbînd ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
seducător și cult, cu o conversație pitorească și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A. Boicescu), „estet al viciului și vicios al artelor”, prin sprijinirea cărora s-a răscumpărat, Bogdan-Pitești a jucat un rol decisiv în susținerea financiară a cenaclului macedonskian și a revistei Literatorul, în afirmarea lui Tudor Arghezi (chiar primele sale poeme îi sînt dedicate „puternicului, eruditului critic” B.-P.), Ștefan Petică și Ștefan Luchian. Primul îi va păstra toată viața o nedezmințită recunoștință. Potrivit aceluiași Arghezi, „influența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
creștere și transformare” (Th. Enescu, op. cit., pp. 52-53). Asemenea „reziduuri periferice” ale culturii occidentale, cu tot aerul lor de sticle colorate oferite de coloniști drept diamante unor sălbatici avizi de străluciri superficiale (N.b.: Macedonski le oferea ciracilor săi din cenaclu diamante false din... pauperitate), au avut totuși - nu doar atunci - rolul lor în promovarea și în legitimarea oficială prin politic a artei moderne... Cu atît mai mult cu cît „arta decadentă”, „arta pentru artă”, era privită ca o extravaganță morbidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
primitivismul și cubismul post-cezannian țineau deja prim-planul -, în 1896 se expatriase în urma unui incident de presă (ulterior, realizase de unul singur o Révue Franco-Roumaine și trimisese în țară numeroase corespondențe de presă, inclusiv despre Afacerea Dreyfuss), fostul frecventator al cenaclului macedonskian, poet simbolist mediocru, dar gazetar social-cultural activ, autor al unui volum-dicționar de Figuri contimporane din România (1909) și realizator al primului catalog de muzeu de la noi (în 1908, la invitația lui A. Simu), se remarcă îndeosebi printr-un text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
diferența de opinii dintre momentul 1923 („Revista Sburătorul își anunță decesul după ce a luptat timp de trei ani cu indiferența publicului”, cf. nr. 24) și momentul 1927 („Intermitent, apare Sburătorul, plouat, mirosind a buhă udă. În realitate e deghizat. În cenaclu dogoare de duș cald, limoniu, echivoc. În revistă, spectacol: la mijlocul menageriei, maestrul cu bici cursiv își dresează prinșii. Numai F. Aderca simulează controversa, strigînd prin colivie: «Eu sînt independent... În fiecare zi mă cert cu Lovinescu...» Și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
xenofobă și rasistă. Evoluții asemănătoare vor cunoaște și alți intelectuali, de la Nicolae Davidescu la Ion Marin Sadoveanu. Polarizarea, tentația extremelor, fascinația pentru autoritarism și colectivism sînt însă mărci ale deceniului patru. Dacă acțiunea modernismului lovinescian s-a impus îndeosebi prin Cenaclul „Sburătorul” și prin acțiunea magisterială a mentorului său (trecut, după război, de la faza impresionistă a foiletonisticii militante la impunătoarele sinteze despre istoria civilizației române moderne și a literaturii române contemporane), mai radicalul Contimporanul a avut o rază mult mai redusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
influențați de el. Opinie singulară, deși întru cîtva amendabilă. Pe autorul „Cronicarilor”, E. Lovinescu l-a ignorat complet în calitate de critic (deși referirile la el nu lipsesc din Agende, iar într-o notă din 30 iunie 1929 menționează o relatare - în cenaclu - a lui G. Cipran „din repertoriul lui Hurmuz”...). Faptul a fost taxat dur de F. Aderca în 1937, cu ocazia apariției Istoriei... actualizate (v. „Oameni și idei la cîntar”, în Adevărul, an LI, nr. 16466, 3 octombrie 1937, p. 1-2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fără deschideri, însă, către modernitatea postromantică), la antiacademistul Alexandru Macedonski, nevoia afirmării în Occidentul latin modern (Valonia, Franța, Italia) devine obsedantă și nevrotică, eforturile sale nefiind - după cum se știe - încununate de succesul scontat. Sub patronaj macedonskian, în cadrul revistei și al cenaclului estetizant Literatorul (dar și în cercul sibarit al dandy-ului mecena Alexandru Bogdan-Pitești), o nouă „generație” de artiști români - formată în ambianța boemei literare a Franței fin-de-siécle - va iniția prima emancipare estetică în raport cu populismul ruralist, paseist și etnicist dominant în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cu trei rânduri de amin și slavă celui fără de început și fără de sfârșit. Pe când făcea ultimul rând de cruci, aproape că-i veni să râdă. Nu-l mai scuipase nimeni de aproape douăzeci de ani. Poate chiar mai mulți. Venise Cenaclul „Flacăra“ la ei în Șoptireanca și primarul i-a spus că ar fi bine să fie de față și reprezentantul cultelor, să nu creadă cumva tovarășul Păunescu că la ei în comună cultele sunt de altă orientare decât aceea patriotică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ei în Șoptireanca și primarul i-a spus că ar fi bine să fie de față și reprezentantul cultelor, să nu creadă cumva tovarășul Păunescu că la ei în comună cultele sunt de altă orientare decât aceea patriotică promovată la cenaclu. I-a răspus că nu poate să se ducă. Domnul Păunescu făcuse o chestie urâtă la adresa Bisericii. Ținuse Cenaclu chiar în noaptea sfântă a Învierii. Încuiase ușile să nu poată pleca tinerii aceia la slujbă. Ca slujitor al Bisericii, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să nu creadă cumva tovarășul Păunescu că la ei în comună cultele sunt de altă orientare decât aceea patriotică promovată la cenaclu. I-a răspus că nu poate să se ducă. Domnul Păunescu făcuse o chestie urâtă la adresa Bisericii. Ținuse Cenaclu chiar în noaptea sfântă a Învierii. Încuiase ușile să nu poată pleca tinerii aceia la slujbă. Ca slujitor al Bisericii, nu putea să aprobe așa ceva. Dar să mai și vină la spectacol. Primarul s-a enervat. L-a chemat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spectacol. Primarul s-a enervat. L-a chemat și pe activistul de partid, unul venit de câteva luni în sat. Om nervos acela. Era și băut la ceasul amiezii. I-a explicat și lui de ce nu poate să vină la cenaclu. Și atunci ăla l-a scuipat, că asta merită el și religia lui care nu înțelege că la cenaclu trebuie să fie unanimitate, că numai așa se dovedește celor de la Europa Liberă că poporul e strâns unit în jurul secretarului general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sat. Om nervos acela. Era și băut la ceasul amiezii. I-a explicat și lui de ce nu poate să vină la cenaclu. Și atunci ăla l-a scuipat, că asta merită el și religia lui care nu înțelege că la cenaclu trebuie să fie unanimitate, că numai așa se dovedește celor de la Europa Liberă că poporul e strâns unit în jurul secretarului general. Ține bine minte rușinea de atunci. Peste o lună, pe 15 iunie 1985, Cenaclul „Flacăra“ a fost închis, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care nu înțelege că la cenaclu trebuie să fie unanimitate, că numai așa se dovedește celor de la Europa Liberă că poporul e strâns unit în jurul secretarului general. Ține bine minte rușinea de atunci. Peste o lună, pe 15 iunie 1985, Cenaclul „Flacăra“ a fost închis, când dădea spectacol pe stadionul din Ploiești. Ce fusese, ce nu fusese, fapt e că plouase amarnic, se întrerupsese lumina, lumea s-a bulucit la porți, poate le încuiaseră și pe-acelea, destul că au murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vremea aia ce să visezi, era vârsta visărilor, alții mai fără idealisme făceau chestii cu munca voluntară, cu insigna de fruntaș la Crucea Roșie, cules de bumbac la Pătlăgeanca, se mobiliza la visare și se-nscria la dansuri populare sau la cenacluri de poezie, că se băgase la ordinul lui Ceaușescu „Cântarea României“ peste tot, era bine organizată, la noi șef la „Cântare“ era un scriitor, Burtăncureanu, mai trăiește și acuma, l-a luat Goncea de-l scrie la carte, cu viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
demnității, eu care ziceam că demnitatea n-are importanță și nu face altceva decât să creeze tensiuni. Să n-o iau pe arătură. Să spun adevărul, repede. Să nu-l mai calomniez. Deci mă întorceam odată la cămin, fusesem la cenaclu la Uniunea Scriitorilor, care e la o azvârlitură de băț de Moxa, și-l ascultasem pe Mincu și pe doi poeți al căror nume l-am uitat. Era pe vremea când mă interesau poeții și făceam încercări lirice, care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fac ei, de unde scot conceptele, din ce adâncimi mocirloase, cum le șlefuiesc, cum le dau claritatea cristalului, cum le aleg, cum le ridică... Și mă întorceam acasă amețit de la țigara pe care mi-a împrumutat-o nu știu care (nu prea fumez), cenaclul are intrare liberă, vedeam mereu alte și alte fețe. La ieșire din matca literară nu eram mai mângâiat, erau și bune, erau și proaste, mai mult proaste decât bune. Ce mi-a venit? Hai acasă. Așteptam la semafor, treceam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
căreia mă înclin, cerându-mi scuze pentru toate momentele în care „artistul” din mine este ciufut, irascibil și dificil. Nadiei și cumnatului meu, Leo, împreună cu toate gândurile mele bune. Lui Silviu Crăciunaș, coleg de breaslă și colaborator de calibru în cadrul Cenaclului de Poezie și Proză „Amprente Literare”, cel care s-a aplecat cu atenție asuora unor fragmente din această carte, oferindu-mi sugestii de care am ținut, cu mare plăcere, cont. Am început să urăsc romanul acesta și mi-e frică
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o verișoară de-a ei din București, aceasta cumpărându-și una nouă, mai performantă. Deseori scria la mașina de scris unele gânduri pe care le ținea sub forma unui jurnal. Cât a fost la școala generală participa la unele activități; cenaclul literar care se ținea la două săptămâni și o revistă a școlii care apărea o dată pe trimestru, era un fel de redactor, profesoara de limba română fiind redactorul-șef al revistei și în același timp, și directoarea școlii. Acolo, câțiva
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]