KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...200 201 202 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

mare: în acea clipă, acea animula a ei, mică, prostuță, nevinovată, se prăbușea în întuneric. Ce zei aveau să o întâmpine și să o ducă de mână, așa cum spuneau preoții, ajutând-o să străbată înspăimântătorul râu subteran, până pe malul celălalt? Clătină din cap: în întunericul acela nu existau râuri, nici zei care așteptau. Iar ea, din cauza planurilor cinice pentru putere, nu ajunsese să împlinească cincisprezece ani. I se făcu greață. Tatăl ei, Junius Silanus, nu plânse; dar nu fiindcă era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
din Judaea, care de mai mulți ani era ostatic în casa Antoniei, fusese trimis la închisoare. — Era beat și a spus în public că își dorește să vină mai repede ziua când în locul lui Tiberius vei fi tu, Gajus Caesar. Clătină din cap și plecă. Mut, Gajus îi dădu lui Helikon codexul pe care îl consulta. Vestea era îngrozitoare; probabil că Sertorius Macro i-o adusese lui Tiberius. Pe scările acelea nesfârșite nu era nimeni. Trecu după-amiaza. Gajus stătea cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
aștepta să vadă chipul unuia dintre oamenii care o trimiseseră pe mama lui la moarte. Arvilius intră în Curia solemnă, cu marmură strălucitoare, plină de senatori nemișcați, care îi intimida pe ambasadorii prieteni și îi îngrozea pe ceilalți. El se clătină însă când îl văzu pe Împărat. La rândul lui, Împăratul, după acea noapte albă, vedea un bărbat la vreo șaizeci de ani, pe jumătate chel, cu o piele urâtă, rugoasă și o privire alunecoasă. „Nu te încrede în cel care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
gravată povestea lui Julius Caesar și a Cleopatrei, și a fiului lor ucis prin trădare de Augustus. Iar acum noi doi vom merge acolo. Milonia tremura ușor; Împăratul o strânse în brațe și o întrebă dacă îi era frig. Ea clătină din cap; nu-i spuse că, dacă era adevărat ce simțea înlăuntrul ei, cel de-al doilea copil al Împăratului avea să se nască probabil la Iunit Tentor. — Vom urca pe Nilus, zise Împăratul, cu gândul la Julius Caesar care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
se mai întorsese să se uite înapoi. Privitorii simțiră că se sufocă. Tăcută ca o fiară, cu brațul ridicat, umbra masivă a lui Chereas făcu un salt și-i înfipse Împăratului cuțitul în spate, până la plăsele. Împăratul își pierdu echilibrul, clătinându-se vizibil. Pe conjurați îi fulgeră același gând: „L-a lovit, să-l ucidă imediat!“ Însă Împăratul rămăsese în picioare; se întoarse. Fără un cuvânt, umbra lui Cassius Chereas ridică din nou cuțitul și apoi coborî violent brațul, însă tânărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

parcă nu mai erau ale mele Măsurat și-n frumos cu urâtul, m-am umplut cu râia lui Iov. Brusc, m-am retras din mândrie, tat tvam asi Singur, dar altfel nu poți fi până-n moarte... 1.10.1960 Se clatină coloana ce mă susține drept, acum mai mult ca oricând (De ce firea nu m-aruncă-n noaptea din care m-am rupt?) Cenușa gândului ars cade mereu undeva, dincolo de materie Și oameni cramponați de ea nu vor sări În același loc. Oricât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
ei și să constat În care pliu ascuns a dispărut turma aceea de monștri. Deși nu descopăr nimic, nu am Încredere; mai bine Închid ușa șifonierului, decât să mă hăituiască din nou. Spre ziuă, visez că blocul din fața Universității se clatină ca de un cutremur, apoi Începe să meargă ca o navă, trece de Universitate și o ia spre Piața Unirii; mă mir cât de lin merge și cum reușește să navigheze, evitând toate obstacolele și pierzându-se În ceața Mitropoliei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
totul se deformează În mod ciudat, stricându-mi acel echilibru natural În care trăiesc. Obiectele nu mai sunt aceleași și, brusc, năvălesc asupra mea, fără o motivare firească. Cuvântul just este chiar acesta: pierd contactul firesc cu realul și mă clatin ca de o amenințare metafizică. Deformarea exterioară se extinde asupra simțurilor și percepțiilor mele nemediate: Începe să mă prindă amețeala. Nu mai pot gândi, sunt subjugat de o spaimă nefirească, mi se pare că depind de un ce pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

scurt, a ținut o secundă și s-a oprit. Agentul de poliție Diane Franciscovich de la Secția 20, continuă: - Mai e cineva care ar fi putut auzi? Masivul paznic al clădirii, respirând cu greutate, privi către polițista înaltă și brunetă și clătină din cap ridicând totodată din umeri. Își șterse apoi palmele de pantalonii uniformei albastre. - Să sun pentru întăriri? întrebă Nancy Ausonio, cealaltă polițistă, mai scundă decât partenera ei și blondă. Franciscovich nu știa ce să răspundă. Ar fi spus nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
al sălii. Niciun semn de vreo prezență străină, fie că ar fi fost vorba de criminal sau de ostatica acestuia. Apoi privi la stânga, unde Nancy Ausonio se oprise imitându-i gesturile. - Unde naiba a dispărut? șopti aceasta din urmă. Franciscovich clătină din cap. Observă apoi mulțimea de scaune aranjate cu grijă în rânduri paralele. Câteva din ele erau dărâmate. Dar nu semănau deloc cu o baricadă - mai degrabă fuseseră trântite la întâmplare. În stânga ei, văzu micuța scenă cu amplificator și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
registru, șopti Rhyme în telefon. Poate doar s-a prefăcut. Sachs reluă întrebarea cu voce tare. - Da, chiar s-a semnat. Am văzut. Poate nu m-oi uita eu mereu la fața lor, dar la asta mă uit mereu. Sachs clătină din cap îngândurată. - În fine, să-mi aduci registrul și orice altceva mai crezi că merită văzut de pe acolo, încheie Rhyme. Undeva în apropiere, o tânără de origine asiatică stătea cu mâinile încrucișate în jurul umerilor. Se adresă Ameliei Sachs, după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
probabil a distrus orice indiciu existent despre semnătura lui. - Din nou ai dreptate. - Urme lăsate pe foaia de dedesubt? Rhyme aruncă o privire sugestivă către Cooper, care îndreptă dintr-un unghi foarte ascuțit o lumină puternică spre pagina goală. Apoi clătină din cap. - Nimic, spuse ușor descurajat Rhyme. Mai ai vreo idee? - A folosit cerneală mincinoasă, anunță Kincaid. - Cerneală cum? se miră Sellitto. - Cerneală care dispare. I se spune și mincinoasă în jargonul nostru. E un compus pe bază de fenolftaleină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
guvern federal. Ar trebui să vă uitați pe pagina noastră de internet, domnule detectiv. Lumea așteaptă de la noi zvastici și primește Thomas Jefferson și George Mason. Bell nu spunea nimic. Tăcerea amplifica starea de tensiune ce umpluse aerul camerei. Prizonierul clătină din cap. Deodată arăta foarte intimidat. - Doamne, iartă-mă! Câteodată nu mă pot abține - eu și predicile mele. Dacă aduni câțiva oameni în jurul meu, nu mai scapi de mine. - Să mergem, îl îndemnă gardianul. - Bine, să mergem, răspunse acesta. Făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pentru a o auzi izbucnind în râs, semn că ar fi fost o glumă. După ce văzu că păstrează o mină sobră, spuse: - Pe bune? Nu pot să cred. - Mă tem că da, Roland. - Ar putea fi bine totuși, spuse Bell clătinând din cap și strângând mâna dreaptă pe mânerul pistolului. Dacă am avea o țintă... Ne rugăm pentru asta, continuă în gând Amelia Sachs. Capitolul XII Tocmai fuseseră aduse ultimele dovezi de la locul unde se petrecuse cea de-a doua crimă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
spuse ea pe nerăsuflate. Dar calul se mai cabră o dată, rămânând pe picioarele de dinapoi mai mult timp și agitându-le frenetic pe celelalte două. - Doamne! strigă ea. Nu, nu... Își dădu seama că pierduse controlul, căci picioarele calului se clătinau pe pietrele ce se iveau din pământ. Simți mușchii acestuia tremurând și panica pe care o simțea la rândul lui pe măsură ce își pierdea echilibrul. Necheză puternic. Știa că o așteaptă fracturi multiple la picioare. Eventual își va strivi pieptul. Aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Tu descrii de fapt ce a spus el. Folosești limbajul tău, nu pe al lui. „Domiciliu”. „Ocupație”. Vreau cuvintele lui. - Păcat. Pentru că nu îmi amintesc cuvintele lui, Sachs. A spus că nu a avut nimic personal cu victimele. Punct. Ea clătină din cap. - Nu. Pariez că nu a spus asta. - Ce să nu spună? - Criminalii nu se raportează niciodată la cei pe care îi omoară cu termenul de „victime”. E imposibil, pur și simplu. Niciodată nu își umanizează țintele. Cel puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
nu ne va îmbunătăți starea de spirit. - Băieți? spuse Bell. - Salut, Roland. - Ți-am recunoscut accentul. - Ați spus Lanham Arms. Unde e ăsta? - Pe 75. Lângă Lex. - Îmi sună cunoscut numele. Dar nu îmi dau seama de unde. Bell se încruntase, clătinând din cap. - E următorul pe lista noastră. - După Beckman. - Care are 682 camere. Mai bine ne-am apuca de treabă. Cei doi fură lăsați să-și înceapă munca deloc facilă. Computerul lui Cooper îl atenționă pe acesta printr-un sunet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
a fugit din spital și a dispărut cu totul. - Am descoperit un caz în New Jersey în care a fost implicat. Accidentare involuntară. Știți dacă a mai fost arestat prin alte locuri? întrebă Rhyme. - N-am nicio idee, spuse Kadersky, clătinând din cap. Nu ar fi trebuit să-l angajez de la început. Dar dacă ați fi văzut un spectacol, ați fi înțeles. Era cel mai bun. Poate că publicul era terifiat, poate că spectatorii au fost uneori, în fine, abuzați, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
îi depășise pe toți la un loc. Gemea, nu putea să vorbească. Dar Luis presupuse că nici cei doi polițiști nu erau mai puțin surprinși. - Cum dracu’ a intrat? întrebă Sellitto, încercând să-și recapete suflul. Bell se mulțumi să clatine uimit din cap. În timp ce Luis punea și a doua pereche de cătușe pe mâinile lui Weir, Sellitto se apropie de Weir. - Ești singur? Sau ai pe cineva afară? - Sunt singur. - Nu mă minți! - Mâinile, îmi rănești mâinile! gemu criminalul. - Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
comică. Continuară să îl supravegheze îndeaproape, în timp ce Sellitto mergea mai departe cu percheziția. Weir era musculos și într-o formă fizică excelentă, în ciuda faptului că incendiul îl deteriorase parțial - cicatricile erau destul de extinse pe corp. - Vreun act? întrebă Bell. Sellitto clătină din cap. - F.A.O. Schwarz. În traducere insignă falsă NYPD de calitate inferioară. Cu nimic mai bună decât o jucărie. Weir privi înspre bucătărie, unde, spre surprinderea lui, nu se afla nimeni. Se încruntă. - A, familia Grady nu e acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
stricat reprezentația, spuse Rhyme cu răceală. Cred că, până la urmă, nu ai reușit să scapi de mine, nu-i așa, domnule Weir? Acesta îi întoarse privirea criminalistului și șuieră: - Nu mai răspund la acest nume. - Ți l-ai schimbat? Weir clătină din cap. - Nu oficial. Dar Weir e cine am fost înainte. Acum sunt altcineva. Rhyme își aduse aminte de ce îi spusese psihologul Terry Dobyns - că incendiul îi „ucisese” vechea identitate, devenind o cu totul altă persoană. Criminalul privi trupul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
colț și camera mea nu poate fi văzută de acolo. Thom a verificat asta. Mulțumesc, Thom, i se adresă Rhyme asistentului său, care se întâmpla să treacă pe acolo. - Pentru nimic, fu răspunsul grăbit al acestuia. Weir închise ochii și clătină din cap, înțelegând greșeala gravă pe care o comisese. Rhyme îl privi cu coada ochiului, cercetând în continuare tabla cu indicii. - Toate victimele aveau preocupări legate de circ: muzician, stilist, călăreț amator. Iar tehnicile folosite pentru a-i ucide erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
adică are toți dinții în gură și poartă haine care nu miros ca un WC public, nu cumva ați avea mâna mai relaxată pe armă? Nu cumva l-ați percheziționa puțin mai lejer? Prizonierul se rezemă de spătarul scaunului și clătină încă o dată din cap. - Astea sunt crimele mele. Atât. Să pun astfel de întrebări cu voce tare. - Foarte bine jucat, Andrew, spuse Grady pe un ton cinic. Dar până să joci rolul de persecutat, spune-ne mai bine ce părere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
nu, nu! Nu Hank! Te rog, nu Hank! Dar Welles își văzu partenerul ridicându-se în picioare. Apoi își dădu seama că nu se mai lupta cu nimeni pentru armă. Rămăsese în mâna ei; Weir avea mâna prăbușită pe lângă corp. Clătinându-se, reuși să se salte în picioare și să se depărteze de el. Dumnezeule... Glonțul îl nimerise pe prizonier direct în cap, lăsând o gaură imensă. Pe peretele din spatele lui, erau stropi de sânge, bucăți de creier și de os

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
aduci aminte? Spune-mi că îți aduci aminte! Vocea Ameliei: - Rhyme? Eu sunt. Monologul Karei fu întrerupt câteva secunde mai târziu, când vocea polițistei întrebă scurt: - Poftim? Când? Se întoarse pentru a o privi. Amelia se uita la ea și clătina din cap. - Bine, vin cât pot de repede... Da, sunt cu ea acum. O să îi spun. Închise telefonul. - Ce e? - Se pare că nu te pot însoți astă-seară. Se pare că am ratat o cheie sau un șperaclu. Weir s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]