5,610 matches
-
a satului nu reușește să și-l scoată din minte nici acum după mai bine de două sute de ani. Din documentele ce ne-au trecut prin mână am dedus că numele Teleki a constituit vreme de câteva secole un obositor coșmar pentru cei ce aveau «norocul» să se nască pe unul din multele lui domenii. Familia Teleki s-a înfipt ca o caracatiță aci în frumoasele plaiuri ale Transilvaniei la începutul secolului al XVII-lea după actul odios al generalului Basta
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
într-adevăr patru pachete pe zi. Asta îl făcea să aibă o respirație fluierată. A trebuit de vreo cîteva ori să dorm în pat cu el, cînd venea pe la noi, și îmi amintesc și acum nopțile ălea ca pe niște coșmaruri : nu puteam să închid ochii decît după chinuri îndelungate. Nu sfo răia, ci pur și simplu fluiera, precum zic. și asta cu frecvența respirației unui copil. Cînd ai mei îi ziceau : „Nu mai fuma atîta, că ai să te cureți
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
doar doi elevi, ceilalți refuzând să intre în clasă pentru că nu-l mai voiau pe el diriginte; în altă secvență de dormitare se făcea că discuta aprins cu directorul pentru că îi luase clasele lui și-i dăduse altele... Tulburat de coșmaruri, a renunțat la încercările de a dormi și a început să citească. Abia spre ziuă a reușit să prindă o frântură de somn liniștit. Când a revenit la locuința sa din oraș, motanul i-a făcut o primire neașteptat de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
copil, în anii de școală, torturat de grija unei teme nefăcute, a unei lecțiuni neștiute sau a altor datorii neglijate, "scos la lecție", nevoit să recunosc că "n-am preparat...", mustrat cu rece asprime, rușinat, umilit... Când mă trezeam din coșmarurile aceste, inima mea bătea cu putere și fruntea mi-era rece. Și ce ușurare pentru sufletul meu, când îmi dădeam seama că totul nu fusese decât un vis! Totul!... * La epoca aceea, ca și mai târziu, până acum două-trei decenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
acoperă lucrurile făcîndu-le și mai asemănătoare, anulîndu-le, ca Într-un delir alb; personajul este un soldat traumatizat, devenit prizonier al acestui oraș monstruos; el nu mai găsește nici o ieșire spre normal; și numai un glonț Întîmplător mai poate pune capăt coșmarului. Simpla ieșire din greșeală, fără altă izbîndă, e uneori importantă și astfel curajul lui Tezeu și dragostea Ariadnei n-au fost zadarnice, ne vor convinge că În cea mai Încîlcită eroare se mai păstrează o șansă, deși nu vom ieși
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
renege. De fapt, istoria rugurilor și a martirilor omenirii este o luptă Între criterii. Procust Însuși are criteriile sale. Problema e că mijloacele sale sînt respingătoare și impun o unitate de măsură arbitrară și aberantă. Procust a devenit astfel un coșmar al logicii și era normal ca pe patul său, Într-o Grecie În care statuile n-au sîngerat niciodată, să fie adus În cele din urmă Procust Însuși, ucis de Tezeu. S-a vorbit uneori cu o mirare pe care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
în suflet. Înfricoșată, tremurând, se furișă ca o umbră într-o altă cameră înaintând în întuneric, deschizând ușa fără zgomot. Se trezi rugându-se: ,,Doamne, dă-mi putere să rezist, să cred că am visat și că totul este un coșmar.” Nu voia să recunoască faptul că viața lor în doi se terminase. Dragostea lor se mistuise ca un foc, care în flăcările sale lacome lasă în urma lui numai cenușă. Fiecare dintre ei avea nevoie de o persoană cu care să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-le și gândul. Era viclean, subtil și nuți dădeai seama când erai manipulat. Numai ochii unei mame puteau vedea toate acestea. Cap. IV Între ură și iubire Privea absentă pe fereastră, fără a remarca agitația străzii. Încerca să scape de coșmarul care o bântuia ca pe o chemare prefăcută că ar mai putea să mai fie cum fusese în anii din urmă, fericită. Își aminti de glasul lui catifelat și cald de altădată, de buchetele de flori pe care le primea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care trebuia să dea dovadă o femeie. Cât timp acea față cunoscută stătea sub ochii ei, nu era în stare să facă un pas înainte din cauza imensei sale surprinderi. Habar nu avea cum stau lucrurile. Era pur și simplu un coșmar devenit realitate. Pentru o clipă i se tăiase respirația complet. Ar fi avut nevoie în clipa aceea de cineva care s-o scuture zdravăn pentru a-și reveni la realitate. Trecuseră vreo două luni de zile, poate și mai mult
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-ți convingerile despre situația în care te afli. - Jur că am să fac așa cum mă instruiești tu! - Iată, pot spune în acest moment că mă bucur pentru că devii cooperant. - Am uitat să-ți spun că azi noapte am avut un coșmar. - Povestește-mi, sunt curioasă. Te ascult. - Eram într-un loc în care era foarte frig și întuneric. Dispăruse toată lumea din jurul meu, iar eu te căutam în zadar. Nu te-am găsit și dintr-o dată am simțit o durere cumplită și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care era foarte frig și întuneric. Dispăruse toată lumea din jurul meu, iar eu te căutam în zadar. Nu te-am găsit și dintr-o dată am simțit o durere cumplită și am început să plâng după care m-am trezit. - Pare un coșmar destul de ciudat. Ai vreo explicație în legătură cu el? - Am doar un sentiment de mare tristețe și mă simt înstrăinat de mine însumi. Poate dacă teaș fi întâlnit într-o altă perioadă din viața mea nu aș fi ajuns unde am ajuns
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
greu vindecabilă, de vină fiind și regimul de viață pe care îl avusese. Îl avertizase de nenumărate ori în cei zece ani pe care-i petrecuseră împreună. Făcuse compromis după compromis, ajungând să fie bârfa lumii. Leon era chinuit de coșmaruri și insomnii, iar ajutorul Carlinei nu-i fusese de nici un folos pentru a depăși acea nefericire omenească. Ea făcuse parcă să descopere și mai mult obsesia și angoasele lui, devenind cu timpul prizonierul alcoolului, și-n cele din urmă al
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
este prea scurt pentru asta și cam prea lung pentru un scurtmetraj. Liviu este bun (Dragoș Bucur), dar visul lui nu : există un anumit tezism în a porni de la imagini de arhivă cu Ceaușescu (momentul decrețeilor) și a ajunge la coșmarul cu fratele-nenăscut, iar apoi la prietena-care-nu-vrea-să-avorteze. Porumboiu prinde bine atmosfera de cartier, certurile în familie, corupția & cupiditatea înconjurătoare ; Mai ales că speram că filmul românesc a-nchis acest capitol... Topuri și paradigme Când au încercat să facă un top al
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ai închis ? , m-au întrebat prietenii de la Paris, oameni cu simț practic și mult umor. Pentru că promisesem să intru în câteva directuri, le-am răspuns eu rușinat. Numai că, în afară de directuri, mai intram și în tuneluri, așa că a fost un coșmar. Și totuși, cum naiba să mă plâng ! ? Am multe păcate, dar măcar ipocrit nu sunt : cu ce gură plină i-am explicat vecinei de TGV pe care-am asasinat-o cu telefoanele și pe care am rugat-o să schimbăm
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lumea din jurul lor, la a cărei ieșire din țâțâni au contribuit Un scenariu delirant pentru un delir deja anunțat de Patul conjugal. Scenarita ?, pare să spună Daneliuc ; suntem în țara tuturor posibilităților, în care totul e posibil în materie de coșmar. Totul poate exploda, tocmai pentru că s-au băgat atâtea fitile (de scenariu) ! Iată o operă care, ca și Balanța lui Pintilie, ne pune în fața unui posibil dacă : dacă Realitatea n ar fi atât de absurdă, atât de copleșitor de cinematografică
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
înduioșările sale. Este România orală și viscerală, canibalizată de politica la televizor și ea însăși canibală abulică, șleampătă, rătăcită-n tranziție cu aceeași sacoșă și pe care o înțelegi, dar cu care nu te poți înțelege. E monstrul născut din coșmarul ceaușist și care încă nu s-a trezit ; uneori îl iubești, căci e de-al tău, alteori îl urăști, căci acest al tău te trage în jos ca o povară. Marele merit al lui Daneliuc este dublu : pe de-o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
hidrogen e chiar la sol, pe orizontală, ca o balenă lăsată la fundul unui acvariu, să se odihnească. Nu sînt mistic, dar în seara dinaintea pornirii voi aprinde o lumînare, iar la culcare voi lua un luminal să nu am coșmaruri. Vă place cum lucește? mă întreabă mecanicul Valeriu, ieșit de sub niște conducte, cu o găleată cu vopsea galbenă într-o mînă și cu o pensulă în cealaltă. L-am vopsit vernil, apoi l-am dat cu lac, se mîndrește el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întrebam înnebunită, în dreapta și-n stânga, cineva m-a luat deoparte și mi-a șoptit că a plecat în munți, la partizani. Cum în aceeași dimineață am primit o carte poștală de la ea, m-am liniștit: nu era primul meu coșmar neanunțând de fapt nimic. După ce am reconstituit, de bine, de rău, ceea ce se întâmplase, mi-am dat seama că noaptea cu visul a fost aceea a arestării ei. Probabil că în sinea ei mă chemase în acea clipă în ajutor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
răspuns afirmativ și mâine o trimit. Scrie tot acasă; am dat dispoziție să mi se trimită la Mangalia, expres. S-ar putea să mă întorc mai devreme din cauza bacalaureatului. Sunt fericită că sunt singură în camera asta; mă gândesc la coșmarul de acum un an. E târziu; la 11½ se dă stingerea; te strâng la piept. Nu sunt în stare să înțeleg, să cred în absența ta, nu mi mai dau seama ce simt, sunt zăpăcită, înnebunită și frământată de neliniște
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
căscată, cum mi se întâmplă foarte des când nu sunt în stare să recit fraza stereotipă pe care o așteaptă de la mine ceilalți. Ah, draga mea, frica de examene, pe care am târât-o după mine în visele și în coșmarurile mele, a devenit acum una dintre cele mai apăsătoare trăiri pe care mi le-a rezervat viața. Poate e vorba de o minte obtuză, de o conformație defectuoasă, recent apă rută, a creierului meu. Nu înțeleg. Înțelegi? Să-ți bați
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
plâns. Scumpa mea, îți dedic aceste ultime ore din an; bineîn țeles că o să ciocnim un pahar, noi două, peste capetele aplecate ale celorlalți; peste spațiu, inimile noastre se vor întâlni, zbuciumate și îngrijorate, dar credincioase. Să se sfârșească acest coșmar și să fim iar împreună! Este o urare, e singura dorință pe care mi-o pun; dar știu din experiență că dorințele cele mai fierbinți se împlinesc foarte rar. Să fie aceasta o excepție, de vreme ce noi ne-am plătit prețul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
draga mea, pare un om admirabil, politicos, drăguț, cumsecade! Să batem în lemn! A stat mai mult de o oră. Mirat de atitudinea lui cutare - a lui Leși, vreau să zic! Să fie oare cu putință ca toate astea, tot coșmarul Leși, să se fi terminat?! Pare de treabă, respectuos, și conversația a luat imediat un ton plăcut, de încredere. I-am mărturisit slăbiciunea mea pentru Radu. Mi a răspuns că e foarte firească și că are și el un prieten
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îmi completează pensia, fiu al unui librar din Iași, care l-a cunoscut, iubit și apreciat pe Papà, e convins că-mi poate evita situația asta; dar, ce mai, minunata mea liniște, și așa nesigură, s-a transformat iarăși în coșmar, și pe deasupra mai am și amenințarea procesului de vineri. Aș vrea așa de mult să te scutesc de noi dureri, dar cui să le spun? De două-trei zile trăiesc în atmosfera oribilă a locatarilor ăstora care țipă, cer dreptate și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pun la cale cea mai mare nuntă din univers și nu se mai pot gândi la nimic altceva... dar eu n-am să fiu una dintre ele. N-am de gând să las chestia asta să-mi facă viața un coșmar. Pe bune, care sunt prioritățile din viața oricărei mirese? Cel mai important lucru nu este rochia, nu sunt pantofii sau ce flori ai în buchet, nu? Cel mai important lucru este promisiunea pe care o faci, pentru tot restul vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mulțimea se împrăștie și o văd stând la fântână, cu soarele în părul blond și cel mai umflat pântec imaginabil. În clipa în care o văd, sunt gata să mă reped la ea și să strig „O, Doamne, Suze, ce coșmar!“ și să-i povestesc totul. Însă în clipa următoare mă opresc. Așa cum stă acolo, arată ca un înger. Un înger însărcinat. Sau ca Fecioara Maria, poate. Liniștită, încântătoare și perfectă. Și, brusc, prin comparație, îmi dau seama cât de varză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]