5,796 matches
-
puterea de a-mi aduna resursele și a menține patina unei oralități ușor expresive ce-a convins personalitatea covârșitoare a domnului profesor. Nici n-am apucat bine să termin șirul explicațiilor mele, c-am și auzit suspinul oarecum încătușat al colegei noastre Beti, ce nu-și mai putea controla lacrimile. Alături de ea, toate colegele aveam același tremur organic, iar lacrimile se prelingeau nevinovate și sincere. Domnul profesor a redus simțitor distanța de la tablă la primul rând de mese, s-a apropiat
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
expresive ce-a convins personalitatea covârșitoare a domnului profesor. Nici n-am apucat bine să termin șirul explicațiilor mele, c-am și auzit suspinul oarecum încătușat al colegei noastre Beti, ce nu-și mai putea controla lacrimile. Alături de ea, toate colegele aveam același tremur organic, iar lacrimile se prelingeau nevinovate și sincere. Domnul profesor a redus simțitor distanța de la tablă la primul rând de mese, s-a apropiat de Beti, i-a atins ușor creștetul, pe mine m-a privit blajin
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
după atâția ani, simt că-mi pare rău. Cred că puteam face ambele lucruri în mod sincron. Uneori însă amintirile rămân ușor rănite de pripeala deciziilor noastre de atunci și ducem această „povară a gestului incomplet” toată viața. Dintre toate colegele mele de facultate, cu Dana am păstrat o legătură viabilă, poate și pentru că distanța geografică în sine este mică, iar întâlnirile noastre se accesează mult mai rapid. Ea îmi cunoaște toate frământările și mi-a fost alături în acele momente
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
care învățam uneori și la sala de duș, iar condensul precipita adesea pe caietele noastre, picăturile de apă diluând cerneala. Dor îmi este de lungile sporovăieli cu fetele mele dragi, de momentele tihnite, aproape domestice, ce le consumam în prezența colegei noastre Beti, care niciodată n-a renunțat la „șiretul său magic”. Era cu siguranță ceva ce o relaxa și implicit, în pauzele dintre ore, atunci când timpul îi permitea, Beti lucra șiret din macrame. Cu siguranță, fiecare dintre noi, prin natura
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
din macrame. Cu siguranță, fiecare dintre noi, prin natura sa structurală, prin matricea valențelor sale umane și profesionale, s-a putut identifica cu un anume element ce i-a conferit recunoaștere completă. Din această perspectivă am convingerea că, implicit copiii colegelor mele de facultate, mă vor recunoaște și dincolo de ani, sub incidența unui apelativ simplu și fără echivoc, „Mami”. La finele facultății, mama, mereu imprevizibilă și stăruitoare în a respecta principiile unei educații solide mi-a făcut o surpriză care la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fabula lemnarului din pădure stând la tocmeală cu Moartea. Dar până la această simplă și Înțeleaptă regulă a fabulistului nu ajunsese Cora Irineu, care făcuse totuși filozofia, apă rând În redacția noastră nu atât ca scriitoare, ci ca o cunoștință și colegă a noastră de la sălile de cursuri ale Universității și de la ședințele Societății Române de Filozofie. Nu ajunsese, fiindcă Eriniile - divinitățile geloase ale Infer nului, cărora le plăcu, spune Homer În Cântul XX din Odiseea, să pedepsească fiicele lui Pandareos fiindcă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
după moda ofițerilor francezi din școala de cava lerie de la Saumur -, dar iubindu-se În taină cu tânărul medicinist Tode, din aceeași curte cu noi toți. Am mai Întâlnit-o În răstimp ca soție a actorului Y și ca artistă, colegă cu soția mea În trupa actorului Petre Liciu, În faimosul turneu de teatru național prin Bucovina austriacă din 1910. Ne vedeam mereu, ca deunăzi, când, aproape oarbă, o găsii pipăind soneria ușii mele. E văduvă acum Olga noastră de două
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sur și rărit al văduve lor bătrâioare, Încă duioase, prietene ale casei mele și care nu mai văzuseră cu anii, nici măcar de la copiii lor mari sau de la nepoții lor prost-crescuți, asemenea mângâieri. Cécile B., frumu sețea de odinioară a Iașilor, colega nevestei mele, Îmbătrânită și chircită din aspră văduvie și cu copii mici pe brațe, mirosind azi toată a petrol prost din lampa ce-i Încăl zește singurătatea. Sau Maia cea puțintică la trup, dar plină de vioiciune, mama bunului meu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mine, farmecul și pitorescul bordelurilor de odini oară, pline de zburdălnicia și vânzoleala voioasă a tinerelor preotese ale Amorului, așa cum le-am cunoscut În tinerețile noastre, pure [de] abrutizantele perversiuni trupești, de care s au molipsit mult mai târziu, de la colegele lor, și câteodată mai mult decât vă puteți Închipui; romanticoase și sentimen tale nevoie mare, dar Încheind practic și cuminte misiunea lor de furnizoare ale plăcerilor celor mai esențiale din viața noastră printr-o căsni cie durabilă cu șoferi, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și scandaloase după 1948. Mărturiile celor trei doamne (Mariana Drăgescu, Nadia Russo-Bossie, Stela Huțan-Palade) și reconstituirile lui Daniel Focșa dau seamă nu doar despre activitatea în război a escadrilei, ci și despre demnitatea și curajul cu care ele, ca și colegele lor, au înfruntat după război teroarea comunistă care le-a scos vinovate de a fi urmat armata țării lor cu bravură și competență. Ulterior, el a consacrat un volum lui Dan Vizanty (1910-1992), unul dintre cei mai reprezentativi piloți de
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
lui Petruș îi zicea mereu: „Dacă mă iubești, fugi și adu o găleată cu apă de la canal“. Sau: „Dacă mă iubești, ia note mai mari“. O verișoară cam spurcată la gură îl făcea să se rușineze, când pomenea de vreo colegă zicând: „Ți-o fi venit și ție, mă, puțoiule!“. Toate astea, plus faptul că în anul doi de facultate prietena sa, Roxana, cu care credea c-o să se însoare, l-a părăsit pentru Târnoveanu, un golan din anul patru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai rău: că picase Guvernul sau că necioplitul de Șapcă făcuse și el ce făcea toată lumea, un cancer, și că asta îl sensibilizase brusc. Cui să-i telefoneze Otilia ca să-i povestească evenimentul, dacă nu soțului? În clipa în care colega de serviciu i-a zis domnului Coteț că-l căuta nevastă-sa și că e foarte, foarte veselă, contabilul Coteț s-a gândit, normal, la ce era mai rău și a leșinat. A crezut că ori fusese dată afară, ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
telefonat, nu-i telefona niciodată, ca să nu-i rețină mârlanul de Șapcă apelurile din leafă de zece ori, cum obișnuia cu angajații de la firmă. La ce altceva să se fi gândit contabilul? După ce s-a trezit ud și lipicios, deoarece colega de serviciu îl stropise, ca să-l trezească din leșin, cu Pepsi light, domnul Coteț a ieșit încă șocat în stradă și, în loc să se ducă la Natalia, amanta cu care se întâlnea marțea între orele patru și șase după-amiaza, când bărbatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că în tot ce era bun și frumos se ascundea o mare provocare, pe care era mai sănătos s-o eviți. „Îți trebuia musai una frumoasă -i-a zis cu tristețe în glas mama când i-a găsit în geantă fotografia colegei de bancă dintr-a zecea, Ilenuța -, că alta cuminte și cinstită nu găseai.“ Pentru mama lui Marinel, frumoasele erau desfrânate, cheltuitoare și arțăgoase, pe când urâțelele, dacă mai erau și sărace lipite pământului, ofereau garanții maxime de loialitate, chibzuință și iubire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
e în regulă înțelegi doar în anii când la cursuri vin numai trei sau patru băieți, cu care fetele se poartă de parcă nici n-ar exista. Într-o zi, studentul Chiriță chiar s-a enervat și le-a spus-o colegelor lui de la obraz: „Mă, voi discutați de-ale voastre ca și cum eu aș fi o mobilă. Nu vă dați seama că sunt și eu bărbat, am mândria mea, vreau să admir femeile, nu să ascult tot timpul numai prostii despre rujuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Chimie sau la Matematică. Nu că nu te place nimeni. Știu eu, dar nu ți le spun, vreo trei care-s topite după tine, însă rămân așa, topite, decât să se uite după ele tot amfiteatrul. Dacă te bârfește o colegă, mai merge, dar dacă te bârfesc o sută, te-au desființat. Pricepi?“. Chiriță Ion pricepea, și prima fată de la Chimie pe care a invitat-o la o cofetărie i-a devenit, la terminarea facultății, soție. Câtă dreptate avusese Camelia! Chiriță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ani, că nu mi-am schimbat parfumurile și, ce-i mai important, că încă mai am cel mai drăgălaș funduleț din lume. Asta vor oamenii să știe, asta le dau. După mesajul de ieri însă, m-am interesat la fostele colege ce fel de ființă era domnișoara cu o gestiune atât de aglomerată a sentimentelor și am aflat că era genul „foarte rezervată“. Băieții n-o interesau deloc. Privindu-i pe băieții din birou, înțelegeai imediat și de ce era rezervată. „Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am aflat că era genul „foarte rezervată“. Băieții n-o interesau deloc. Privindu-i pe băieții din birou, înțelegeai imediat și de ce era rezervată. „Avea ceva special - am întrebat -, era înzestrată cu un talent anume? La bărbați, vreau să zic.“ Colegele nu înțelegeau ce urmăream. „Ce fel de fund avea - am întrebat -, bombat, ascuțit, provocator, intelectual, de piață, de larg consum?“ Fostele colege mă priveau cu un soi de compasiune stăpânită, așa cum merită să fie privit orice bărbat care nu realizează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
era rezervată. „Avea ceva special - am întrebat -, era înzestrată cu un talent anume? La bărbați, vreau să zic.“ Colegele nu înțelegeau ce urmăream. „Ce fel de fund avea - am întrebat -, bombat, ascuțit, provocator, intelectual, de piață, de larg consum?“ Fostele colege mă priveau cu un soi de compasiune stăpânită, așa cum merită să fie privit orice bărbat care nu realizează motivațiile pragmatice ale unei fete cu un fund promoțional, și, ca să nu mai pun întrebări prostești, mi-au oferit cheia enigme“. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vacanța de iarnă, după care m-am dus la altă bibliotecă și m-am îndrăgostit de altă bibliotecară. Nu eram îndrăgostit tot timpul, ci după-amiezile, între orele 15:00 și 18:00. După ce plecam din bibliotecă, mă întâlneam cu o colegă și mă îndrăgosteam de aceasta. Iubeam, cum s-ar zice, iubirea, nu o fată anume. Nici n-aveai cum să nu te îndrăgostești de bibliotecară. Noi, cititorii, stăteam cuminți, cu cărțile în față, iar ea, cocoțată pe un podium, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai ține voi așa de mândri?“ Într-o zi, domnul Coteț chiar l-a abordat pe domnul Nuțu, însă nu l-a luat la rost și nici n-a fost indiscret. I-a zis doar atât, și oarecum confidențial: „Salut, colega!“. Domnul Coteț n-a fost foarte încântat de tonul cu care i-a dat de înțeles spionului că pentru el meseria de spion nu mai avea de mult nici un secret. Domnul Coteț pusese în acel „Salut, colega!“ 30% ironie, 15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
oarecum confidențial: „Salut, colega!“. Domnul Coteț n-a fost foarte încântat de tonul cu care i-a dat de înțeles spionului că pentru el meseria de spion nu mai avea de mult nici un secret. Domnul Coteț pusese în acel „Salut, colega!“ 30% ironie, 15% superioritate profesională, 18% sentimente antidemocratice, 13% invidie sinceră, 4% teamă de necunoscut și 25% necaz pe om că nu-i lăsa un leu la plata întreținerii. Ieșea mai mult de 100%, dar el, ca administrator, știa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de la Vatră Dornei, a fost trecut în rândul pensionarilor statului. Profesorul Ilie Vișan s-a castorit în 1923 cu Lili Bacinschi, care provenea dintr-o familie de intectuali bucovineni, din castoria lor au rezultat două fiice; Lili-Sanda care a fost colega cu noi, din promoția 1952 a liceului de fete, castorita Cârstea, care locuiește în casa părinteasca din Rădăuți și fiica cea mică Sanzaiana, castorita Voinicelu, doctoriță în Suceava. Soții Vișan au avut o căsnicie model până când distinsul profesor a trecut
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93279]
-
la Pitar Moș am ținut și lecții de religie cu maicile din Institutul Sf. Maria, în clădirea Nunțiaturii de 2-3 ori pe lună. În toamna anului 1949 am început cursurile Conservatorului din București”. Odată, la o repeție a corului, o colegă l-a apostrofat : „Tu cu vocea pe care o ai ce cauți la pedagogie și nu urmezi canto?” A voit să-și folosească vocea așa cum i-o dăruise Dumnezeu, fără a o mai cultiva. Organele de represiune erau îngrijorate de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să se intereseze de singura sa rudă de sânge, o verișoară primară, fiica mătușei sale Natalia, soră a mamei. și astfel se poate vedea pentru prima oară în viață cu Vera. Ea lucrează la Lenfilm, este scenograf, locuiește cu o colegă (după modelul sovietic). Rămâne la Vera trei zile, refuzând să ia parte la dezbateri, după care se întoarce în țară. Află însă curând că, la o oră după plecarea sa de la locuința Verei, aceasta a fost arestată, judecată și internată
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]