5,771 matches
-
bâiguia ceva vag, confuz și cu neputință de deslușit, încât se comporta întocmai ca omul care, visând cine știe ce minunății, vorbește te miri ce, bolborosind încetișor în somn și scoțând doar niște sunete frânte, deloc clare. Totuși, ori de câte ori băiatul îi propuse convingător și ferm că este necesar și vital să telefoneze la numărul unic de urgență și să anunțe numaidecât salvarea, ea, din nu se știe ce motive ascunse, la auzul acestor cuvinte se împotrivea mereu, atât cât îi permiteau puterile în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
spumă albă și o puteai vedea cum îi scălda când și când dinții, ca valurile unei mări nervoase, care se izbesc gata să spargă de stâncile abrupte. Poate tocmai de aceea Regizorul, pe numele lui George Ilea, era așa de convingător. Tiptil, aproape pe nevăzute, își înghite saliva (la urma urmei, un automatism ca toate automatismele). Mă privește adânc în ochi, până se convinge singur de ambiția mea de a fi trup și suflet pentru înțelegerea personajului. Apoi adaugă: Toate astea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ori, pasaj cu pasaj, până reușeam să intru bine în pielea personajului. Pe o porțiune destul de întinsă a drumului, profitând de tăcerea ce se așternuse în mașină, scotocesc în buzunarele pantalonilor și caut pe ciornele mâzgălite, una dintre cele mai convingătoare scene în ceea ce privește conturarea caracterului lui Mihai de Giulești. Auzeam parcă vocea naratorului: < tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei, îi era prielnică gândurilor sale ascunse. > Îmi răsuna ecoul lui ascuns ca o melodie nemaipomenit de dragă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cadă la necaz. Iar d-ta să-mi ceri acuma așa ceva ar fi prea de tot. Oricum să nu-mi ceri să te vezi cu dumnealui... E imposibil. Și în cazul în care v-ați vedea, oare ar mai fi convingătoare piesa pe care o veți juca peste câteva săptămâni? Desigur, nu. Și totuși, eu ce trebuie să fac? - mârâi. Să ai grijă ca Henri să pregătească bine Ursul. Să-l dreseze în așa fel, ca să poată depăși chiar și rigorile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
deranjează nimeni, de bună seamă. Eu, una, n-am să mai calc aici - rostește Iozefina cuvintele a necaz - Nici să nu mai aud de mașina de scris și de Cornul de vânătoare. Tu să nu auzi, Iozefina? - face bibliotecara la fel de convingătoare - De ce să nu auzi când în fața ta ai o persoană foarte discretă. Ia uită-te la mine. Discretă, discretă? - zâmbește abia, abia Iozefina destul de amar. Vrei să-ți demonstrez? Ei află că și eu am fost îndrăgostită de domnul Gerard
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tu mergi la înmormântarea Iozefinei? Ei, bine, asta contează de fapt, Gerard: să știi tu însuți. Să fii tu împăcat cu sufletul. Ești irezistibilă, Reli. Și irezistibilă, Gerard corectă ea zâmbind. Femeie fatală. Cel puțin, Gerard. Ori de câte ori voia să fie convingătoare, Relia îmi pronunța numele corect, fără să-l fragmenteze sau să-l alinte. Îl pronunța cu mult suflet. Aproape că, de multe ori, îl cânta. Nu știu - îmi ziceam-să-mi mai fi fost pus vreodată numele pe note muzicale, până s-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu familia lui. — De unde știi? — Pentru că îl căutați în „pământul pustiu“ din Tikdabra. — Poate că greșim. Și dacă nu-l găsim, într-o bună zi va trebui să se întoarcă la familia lui - glasul i se schimbă, devenind împăciuitor și convingător. Nu vrem să-i facem rău familiei lui. N-avem nimic împotriva nevestei sau copiilor lui. îl vrem doar pe el și o să ne mulțumim să-l așteptăm... Mai devreme sau mai târziu, va trebui să apară. Bătrânul dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
atestă, pe de o parte, vocația autorului de observator lucid al vieții românești, pe de alta, capacitatea de a construi personaje plauzibile, verosimile și autentice în hotarele înguste ale povestirilor sale. Imaginea de ansamblu se cristalizează prin însumare și devine convingătoare ca spațiu ficțional. 8 martie 2012 Teodor Pracsiu Nesăbuință Femeia din parc stă, tristă, pe banca din metal, și se gândește, cufundată în adânca tristețe, la ale ei, neluând în seamă nimic din marele vacarm al vieții, dimprejur. Aceeași bancă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de la universitate? Eminentă! Post bine văzut și plătit în magistratura locală? Da! Atunci, oare, ce mama dracului o fi făcut-o să îngroașe rândurile criminalilor locului? Chiar, ce? Asta i. Că, nu se știe, deocamdată, ce, și, nici dovezi, prea convingătoare, cum că, în adevăr, dânsa ar fi criminala, încă nu sunt. Nu sunt, însă, cine știe, poate că vor fi. Dosarul se îngroașă, încet, dar, ireversibil. Părinților nu le vine să creadă că ar putea fi adevărat. Dar...urma alege
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Îmi petrecusem aproape un deceniu de existență și le-am spus amuzîndu-mă singură de absurditatea situației „De astăzi sînt concediată!“. S-a așternut tăcerea aceea interminabilă, cînd fiecare Încearcă În gînd zeci de eșantioane de fraze și nici una nu e convingătoare, nici una nu sună destul de adevărat, destul de adecuat, destul de simțit. Tiberiu părea cel mai puțin afectat, el nu făcea eforturi să găsească formula magică de consolare; nici azi nu știu dacă bravase atunci sau dacă, cine știe prin ce intuiție, reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
întâmplat? Se uită la mine vreme îndelungată și eram convins că va plânge. Hei, am zis din nou și i-am îndepărtat părul de pe față. — Nimic, răspunse ea cu un zâmbet vag. Apoi surâse din nou, de data asta mai convingător. Nimic, sunt o proastă. Am prins-o în menghina brațelor și ea s-a întins din nou pe mine. Ne-am îmbrățișat, în timp ce ea își odihnea capul pe pieptul meu. — Haide, am zis. Spune-mi. — Ești transpirat, spuse ea, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
păruse să-l prindă bine, era acum puțin lălâie, atârnându-i în dezordine peste piept. Acolo unde materialul se întinsese, la subsuori se zăreau pete de transpirație. — Vă simțiți bine? Da, da. Se îndreptă în scaun, dar nu fu deloc convingător. Cumva, nu părea să-și mai umple întregul corp, ca înainte. Amintiri neplăcute, zise. E... ei bine, nu-i nevoie să vă spun eu cum e. — Cum s-a întâmplat? Asta, dacă nu vă deranjează întrebarea. Nimeni nu răspunse imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lui Ian spunea că, în ceea ce-l privea pe el, ea era una dintre noi. Și eu voiam ca ea să fie una dintre noi. — Ești bine? Scout încuviință. — Mi-am găsit un prieten. — Poate pentru că ai fost așa de convingătoare când i-ai vorbit despre tonul ăla. Ea zâmbi. Am desfăcut o conservă și i-am servit-o lui Ian pe fundul gamelei răsturnate a lui Scout, umplând capacul cu puțină apă. — Ți-am spus c-o să se întoarcă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
deja tot posibilul să-mi încălzească extremitățile corpului. Am simțit sub degete puntea veche și roasă. — O idee colectivă? — Da, încuviință doctorul, și încă una comun acceptată preț de mai bine de douăzeci și cinci de ani. Din pricina asta e atât de convingătoare. Îmi întinse mâna și mă ajută să mă ridic în picioare. Am încercat să mă acomodez cu tangajul bărcii și cu apa de mare care încă-mi mai picura din haine. — A, bună! M-am întors ca să urmăresc direcția privirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
intră În cort. Înăuntru era Întuneric beznă, așa Încît cu greu izbuti să deosebească silueta doamnei Bellairs, o femeie corpolentă, Îmbrăcată În ceva care aducea cu o rochie de doliu - sau poate era un veșmînt țărănesc. Glasul puternic, adînc și convingător al doamnei Bellairs Îl surprinse; se așteptase mai degrabă să audă vocea tremurătoare a unei cucoane din genul celor ce-și folosesc timpul liber pictînd acuarele. — Ia loc, te rog, fă-mi o cruce În palmă cu o monedă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe se Întrebă cît de subțiri erau pereții acestei Încăperi ticsite cu mobilă de duzină. Într-un asemenea spațiu Îngust abia te puteai mișca, iar În cazul unui atac n-aveai cum să te aperi (vocea avea inflexiuni alarmante, din ce În ce mai convingătoare). — Jones, detectivul, e Încă afară? Întrebă el. După un interval destul de lung (pesemne că fata se dusese la fereastră să verifice), vocea Îl făcu să tresară prin neașteptata ei tărie - nu se mai folosea de batistă: — Nu e nimeni acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
el. În dimineața zilei de 9 iulie (de Sfânta Amandina), Michel observă că rechizitele, caietele, clasoarele și trusele erau deja pe rafturile de la Monoprix. Sloganul publicitar al operațiunii, „Reînceperea școlii fără bătaie de cap”, i se părea doar pe jumătate convingător. Ce era Învățământul, ce era cunoașterea, dacă nu o interminabilă bătaie de cap? A doua zi, găsi În cutia poștală catalogul de la 3 Suisses (toamnă-iarnă). Volumul gros și cartonat nu purta nici o adresă; fusese adus de un curier? Ca vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
toate construcțiile mitice sau religioase cu care se Încântă de regulă umanitatea. Nici vorbă de act unic, grandios și creator; nici vorbă de popor ales și nici măcar de vreo specie sau planetă aleasă: doar tentative incerte și În general puțin convingătoare, mai peste tot În univers. În plus, totul era de o monotonie lugubră. ADN-ul bacteriilor marțiene părea riguros identic cu ADN-ul bacteriilor terestre. Această constatare, mai ales, Îl cufundă Într-o ușoară tristețe, care, În sine, era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
e de asemeni conștient că nici o societate nu poate dăinui fără religie. În mai bine de o sută de pagini, Încearcă să pună bazele unei religii compatibile cu stadiul atins de știință. Nu se poate spune că rezultatul e prea convingător; și nici că evoluția societăților noastre a mers cine știe ce În această direcție. În realitate, orice speranță de fuziune fiind spulberată de evidența morții materiale, orgoliul și cruzimea nu pot decât să se extindă. În compensație, conchise el În mod surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
finalismul lor inconștient, darwiniștii, ca de obicei, invocau ipotetice avantaje selective legate de apariția ei și, ca de obicei, asta nu explica nimic, era doar o naivă reconstrucție mitică; iar principiul antropic, În acest caz, nu era nici el mai convingător. Lumea se Înzestrase cu un ochi capabil s-o vadă, cu un creier capabil s-o Înțeleagă; ei și? Asta nu contribuia cu nimic la Înțelegerea fenomenului. O conștiință de sine, absentă la nematode, a putut fi pusă În evidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
am Înmuiat, În privința mea are dreptate, ceilalți s-au Înrăit Însă, o să-i sară În gât! Auzi tu, trebuie să fie la București! Am s-o spun eu, ca să-i salvez pielea: - Ieși afară! Mi-a ieșit. Mârâit amenințător, greu, convingător. A ieșit Pârvu. Cristina a Închis ușa după el, s-a Întors În cameră, s-a așezat lângă mine pe scaun, complice, mi-a pus mâna pe umăr tandru, consolator. - Mă duc să fac cafea! Cătă, vezi ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cuvintele se legau repede, decise și reci. — Povestea cu enigmele care s-ar putea afla din cercetarea unei serii complete de desene sau picturi având ca subiect casa - mai exact, fosta casă - a tovarășului Lucian Hariga a folosit ca argument convingător pentru cei care mă plătesc. Bunul meu simț, relativul meu bun-simț, o vagă fantezie, li se pare atât de nemaipomenit, încât, cu timpul, au devenit nesiguri. Șovăie față de ce le spun, din cărți sau inventat, din cărți inventate, tot n-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înțepenise pe pajiștea umedă a parcului și nu mai putea fi mișcat. Coborâse rușinat capul. Demnitatea nu-i permitea să reintre în oraș însoțit de oricine ! Strămoșii aduceau mântuitori, regi sau apostoli. — Interogația este creatoare, n-aș găsi martor mai convingător ca placida perplexitate a Eminenței Tale ! Îl părăsi departe în urmă, să-și pască locul de rugă și har. În scuarul din fața hotelului frunzele se trezeau, umede, în jurul lujerilor delicați, în care noaptea își scurgea letargia. Rămase câtva timp în loc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o scurtă pauză, Își prinse cu ambele mîini reverele elegantului său pardesiu și se legănă ușor Înainte și Înapoi, de pe călcîie pe vîrfuri, zîmbind cu zîmbetul său amar, de cunoscător. — Da, domnule! spuse el imediat pe un ton ferm și convingător. Da, domnule! CÎnd o să mă aflu acolo, În cimitir, și o să hrănesc florile, n-o să-mi mai trebuiască flori! Vreau să mă bucur de ce-i al meu aici și acum! Am sau nu dreptate? — Aici ai zis-o bine! răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la viața lui, la locurile natale, la profesiunea sa, destinația și scopul călătoriei pe care o făcea. TÎnărul răspunse binevoitor și fără să se enerveze. Își dădea seama că este stors În chip nemilos, dar glasul muribundului era atît de convingător, de prietenos și de blînd, atitudinea sa atît de curtenitoare, de amabilă, de insinuantă, zîmbetul său atît de luminos și de cuceritor, avînd totodată o ușoară nuanță de istovire deloc dezagreabilă, Încît răspunsurile parcă veneau de la sine. TÎnărul este american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]