5,945 matches
-
să fie făcută sub conducerea lor, iar meritul să le fie atribuit lor, nu prințului. Așa cum era de așteptat, ei l-au învinuit pe Alexandru de situația grea existentă în țară. Cea mai mare parte a funcționarilor ruși erau ferm convinși că poporul bulgar era profund filorus și loial conducătorilor Rusiei. Convinși că partizanii lor vor declanșa un sprijin popular, ei au sprijinit deci organizarea opoziției împotriva prințului. La vremea aceea, în Bulgaria, ca și în orice altă țară, existau o
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
atribuit lor, nu prințului. Așa cum era de așteptat, ei l-au învinuit pe Alexandru de situația grea existentă în țară. Cea mai mare parte a funcționarilor ruși erau ferm convinși că poporul bulgar era profund filorus și loial conducătorilor Rusiei. Convinși că partizanii lor vor declanșa un sprijin popular, ei au sprijinit deci organizarea opoziției împotriva prințului. La vremea aceea, în Bulgaria, ca și în orice altă țară, existau o serie de elemente nemulțumite, din care făceau parte ofițerii din armată
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
chiar prizonierii acestora, însă vă spun părintește că întotdeauna trebuie asumate. Voi ați făcut acest lucru, datoria mea este să uit și să iert.” Acesta era în esență și dincolo de toate tiparele academice, omul și profesorul universitar, Vasile Băcăoanu. Sunt convinsă că nimeni dintre noi n-a uitat adâncimea și relevanța cuvintelor domniei sale. După terminarea facultății, o singură dată am mai avut ocazia să-l întâlnesc, la un simpozion organizat de catedra de geografie. În toamna lui ’89 am internat-o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Indice de personalitate, sensibilitatea. Doamna doctor Zenovica Bădărău, medic primar specialist neonatologie în cadrul Spitalului Municipal de Urgență Pașcani. Relația mea, a familiei mele cu doamna doctor vine în prelungirea celei socio-profesionale. Ne cunoaștem de aproape douăzeci de ani și sunt convinsă că doamna doctor îmi știe parte însemnată din frământările mele. A fost alături de mine și a deschis ușa sufletului meu zbuciumat atunci când timpul a cerut-o. Indice de personalitate, altruismul. Doamna doctor Tatiana Samoilă, medic primar specialist, interne, în cadrul Spitalului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
revistă și se exprimă plenar În publicistică. Simultan cu activitatea de secretar de redacție, organizează și conduce, printre altele, Conferințele Ideii Europene, asupra cărora vom reveni. Personalitatea lui se manifestă pe diverse planuri, are multiple inițiative. Nepoata sa Eugenia este convinsă că el a introdus moda că mă șilor bărbătești cu mânecă scurtă și guler răsfrânt (rabatu). Așa ceva se purta numai În Ardeal, iar Costică Beldie a adus moda În București. Călătorește prin țară, dar poposește mai ales la Stroești. Multe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În lume ca prin puterea Duhului Sfânt să mântuiască lumea. Un pic mai Încâlcit mi s-a părut de data aceasta cuvântul de folos al părintelui Valeriu Moise, dar până la urmă cei prezenți la Sfânta Liturghie au plecat acasă lămuriți, convinși fiind că această Trinitate este indestructibilă. Confuziile din lumea de azi - afirmă Paul Aretzu Într-un interviu acordat lui Horia Bădescu (Steaua, mai 2012) - sunt cauzate de eclectism, de religiile propagate prin mass-media, de lipsa de cultură, de superficialitate, de
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
implicat ca În fiecare dimineață. Totul a pornit de la o neatenție a mea și de la grija de a nu sâcîi cu Întrebările pe duhovnic, care mi-a spus să-l aștept, că va veni În 10 minute să mă spovedească. Convins fiind că va coborî 1a chilia unde de regulă spovedește, am așteptat În antecamera de la parter, În loc să fi rămas În cea de la etaj. Și am stat preț de aproape două ore, până ce frigul mi-a pătruns În toate oasele și
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
de muncă. De asemenea, a făcut ore peste program de câte ori s-a ivit ocazia. Voia să fie sigur că, atunci când se va împlini săptămâna, o să capete bilet de voie și o să meargă la oraș să-și ridice ochelarii. Era însă convins și recunoștea în sinea sa că nu ochelarii constituiau principalul scop al acestei noi deplasări la oraș, pe care o punea la cale. Ci doctorița Stănescu. Dorința de a o revedea devenise mai puternică decât se aștepta el că ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la Moscova, a venit supărat de mama focului: tocmai era la masă, ce se putuse întâmpla așa grav în vacanță, de fusese ridicat de la masă? Când a auzit de la bătrânul Pârvulescu despre ce e vorba, s-a speriat: era ateu convins, cum dracu să pățească tocmai ei una ca asta, urgent trebuie să alerteze Miliția. Așa a făcut: a pus mâna pe telefon și a sunat: Să trăiți, raportez..., a zis cu umilință, nu cumva din chestia asta să piardă el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îngrijea l-a trimis frumușel acasă. Nu-i spunea verde în față, dar tovarășul Cameniță a înțeles că soarta lui e pecetluită. S-a pensionat medical și a încheiat așa, brusc, fără drept de recurs, cariera sa politică. Toată lumea era convinsă că zilele zbirului sunt numărate. Tovarășul Cameniță a lichidat tot ce avea în București și cu ceva bani și cu lucruri puține s-a retras în satul său natal, din preajma orășelului Serenite. Își zicea că dacă tot e să moară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
devină brandul noii afaceri județene. Când se trece la vot, primul tur duce la balotaj între Coșbuc și Masa Tăcerii. După al treilea tur însă, lucrurile încep să meargă, și deștepții de la „Frații Cucu“ au toate motivele să plece acasă convinși că nu-s mai proști ca alții: sigla de pe sul împacă în mod fericit nevoia de cultură cu celelalte nevoi ale momentului, inclusiv cu factorul patriotic. Pe noul produs va fi imprimată imaginea atât de dragă românului, a Bătăliei de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
anormal ca un poet să vrea să ajungă gropar? Și e de bine sau de rău? Soția unui deputat află dintr-un ziar al opoziției că bărbatul ei a fost făcut bou de șef. Profund afectată de cele citite și convinsă că toți se uită la ea ca la consoarta boului, femeia se pune pe plâns, iar la unsprezece noaptea, când deputatul se întoarce acasă de la partid, îl ia la rost: „Mă, tu n-ai mândria ta? Păi, să-mi zică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
e că-n ultimele blocuri date în folosință toate căzile erau iarăși albe. Și-n consecință, femeile nu s-au mai certat cu bărbații. Uneori, fericirea înseamnă să n-ai de ales. Când nu ai cu cine te compara, mori convins că nu ți-a lipsit nimic în viață. Ce, parcă simți vernil dacă te bălăcești într-o cadă vernil și devii mai maro când te speli într-o chiuvetă maro?! În cartierul Zori Noi 1, unii mai nebuni, care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ani ca să mă integrez, de fapt, în comunitatea românească.“ Cum e viața Soția romancierului nu-i citește cărțile. „Cândva i le citeam - spune ea -, mă enervam. Aceleași întâmplări el le vedea altfel. Una vedeam amândoi, alta scria.“ Soția romancierului e convinsă că personajele feminine au un model în prietenele familiei și că toate poveștile de amor din romanele bărbatului ei ascund lucruri pe care o nevastă e mai corect să nu le știe. „Bine, bine - a contrazis-o un critic literar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
numește „măturile noi curăță bine“. Ne-am pus pe muncă cu mare sîrg, hotărîți să ne plătim prețul călătoriei, cu tot cu dobîndă. Spre mijlocul zilei, Însă, Începuserăm să avem senzația că facem exces de zel, iar pînă după-amiaza am devenit ferm convinși că eram cei mai mari leneși de pe-acolo. Ne-am gîndit că n-ar strica să tragem un somn zdravăn, ca să fim buni de muncă a doua zi, ca să nu mai zic să ne și spălăm hainele, dar căpitanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pus Într-o legătură de cîrpe a cărei duhoare i-a Îndepărtat pe agenții vamali. Cuțitul, recuperat cu mari eforturi, a devenit o nouă sursă de Îngrijorare, fiindcă drumul spre Caracas era Împînzit de puncte vamale, iar noi nu eram convinși că vom da peste oameni cu minte suficientă cît să proceseze argumentele elementare pe care le ofeream noi. Drumul care leagă cele două diviziuni de frontieră era pavat impecabil, mai ales pe partea Venezuelei, și Îmi amintea de regiunile muntoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
baronul Samuel Brukenthal - sursă inepuizabilă de subiecte. De peste o jumătate de oră, unul dintre ghizii muzeului ne urmărește, curios... Îi spunem ce vrem și-l rugăm să ne ajute să vedem și depozitul. Tipul ezită, dar până la urmă se lasă convins. Ne însoțește în depozit. Scormonim cu privirea toate cotloanele. Ne oprim asupra unui tablou de dimensiuni reduse. Este portretul unui bărbat. Privim lucrarea cu atenție, dar nu putem stabili autorul, iar cei de la muzeu nu ne pot lămuri. Sunăm la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tot din această cauză mi se lua cam prea mult sânge pentru tot felul de analize și experiențe, ceea ce nu avea darul să mă pună prea iute pe picioare. Singura mea speranță era să plec cât mai repede de acolo, convins fiind că mult mai bune condiții aveam acasă: singur într o cameră adumbrită și răcoroasă, eu, Mama și cu Tata, și cu Vally să mă îngrijească, și cu doctorul familiei - Henry Steinberg - la căpătâiul meu. Cât despre hrana mea dietetică
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sub formă de garduri vii și veșnic verzi ce împrejmuiau clădirile oficiale și vilele particulare. Că vrem sau nu, capsulele seminale ale tuiei și conurile brazilor seamănă cu niște urne miniaturale. Aceste plante își părăsiseră natura lor, iar eu eram convinsă că țineau cu Statul. Printre plantele de „rasă superioară“ se numărau și gladiolele, care, înmănuncheate în buchete festive, se întindeau de-a lungul tribunelor oficiale pe un pat de ferigi delicate de mult veștejite. Gladiolele ca niște bâte înflorite și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de amuzantă, atât de picantă... Ha, ha, ha! Pinguinii... Ha, ha, ha! Pinguinii...! Creierul lor atins grav de alcool intrase într-o avansată stare de halucinație, fiind cuprins de un delir copleșitor și traumatizant. Plin de importanță, cu pieptul bombat, convinși că superiorii ierarhici vor aprecia actul temerar la adevărata lui dimensiune, se vedeau de pe acum promovați în grad și funcție la "EXCEPȚIONAL", cu galoane și petlițe de plutonieri-majori. O meritau, domnule, ce mai! Păcat că nu aveau la îndemână un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
stare de nesiguranță. Eram complet demoralizați, neștiind dacă vom mai scăpa cu viață. Ne stăpânea aceeași stare de slăbiciune și de tulburare ca în momentul arestării, când, după ce s-a închis oblonul și a țăcănit metalic cârligul de siguranță, eram convinși că destinația noastră finală este Rusia, pentru a fi transformați în săpun. Cine să ne salveze? Cui îi păsa de noi? De la cine să așteptăm ajutor? Iubirea aproapelui? N-ați înțeles că omul este lup pentru semenul său? N-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unui orb: nu vedeam nimic; absolut nimic. Apoi mă deplasam de pe o grindă pe alta, până ce întreg spațiul expus ploii era acoperit cu fel de fel de vase și mai mari și mai mici: căldări, lighene, oale, cratițe, farfurii... Coboram convins că am făcut o treabă pe cinste. Eroare totală! Nu puteam controla traseul picăturilor și nici locul precis unde-și vor da drumul. Itinerarul acestora era greu de ghicit, fiind aleatoriu, în funcție de factorii externi care se manifestau independent de voința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu interpretul respectiv toate genurile de muzică: populară, ușoară, romanțe, operetă, operă etc. Când a considerat că perioada de ucenicie a luat sfârșit, a ajuns la concluzia că e timpul să iasă din găoace și să-și prezinte marfa sonoră, convins fiind că va rupe inima târgului. Debutul ca interpret de muzică ușoară l-a făcut cu o piesă muzicală foarte cunoscută la vremea aceea și care primise sufragiile tuturor iubitorilor acestui gen. Cu siguranță se va păstra în fonoteca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
accepta această afirmație... Cuvintele unei tinere femei de succes în formare, elvețianca Maya: "Nu îmi plac bărbații care parcă își cer tot timpul scuze pentru că există". Totul spus într-o franceză aproximativă, cu un delicios accent germanic. Maya este vegetariană convinsă și vrea să-i convingă și pe alții să o urmeze pe cărarea strâmtă (era cât pe ce să scriu "strâmbă") a privațiunii. Motivul: a urmărit un film despre cum se sacrifică porcii într-o regiune din Vietman și a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de legume în plicuri colorate cumpărate de la supermarketul Migros. Indicații riguroase de sădire, inclusiv măsurarea temperaturii solului. Proprietara mini-grădinii îmi arată și explică totul, în cele mai mici detalii, eu tac și surâd în inima mea, fără răutate, și spun convins și semi-militărește Oui, Madame, compris! În timp ce eram cu mâinile cufundate în pământ, sădeam, am brusca revelație a îndepărtării noastre fatale de ciclul firesc al vieții. Ieșirea din ciclul naturii și intrarea în istorie, în cel mai pur sens dat de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]