10,108 matches
-
individului; În al patrulea rând, reacția verbală. Majoritatea indivizilor identifică etapa a treia și a patra și ignoră existența celei de a doua și a treia. - Este ora cinci, zise Nirena. Gosseyn-Ashargin se ridică în picioare și, în liniște, parcurseră coridorul. Ea era îngândurată; când își trecu mâna sub brațul lui, păru să fie un gest automat. Dar inconștiența acestui gest preciză, pentru Gosseyn ceea ce realizase deja după amintirile lui Ashargin: căsătoria dăduse naștere unor relații afectuoase. - Nu sunt prea sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să demareze, scăpa de ce era mai greu. Mai încercă o dată, fără să se mai oprească. Dar mușchii începură să-l doară după ce traversă cămăruța. Făcu un prim popas la ușă. Făcu un al doilea popas, mai lung, la capătul micului coridor. Atunci când ajunse în mijlocul sălii, după douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă vlagă să ajungă acolo. Urcă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
CAPITOLUL 21: Copacul CAPITOLUL 22: Kenneth McAlpin CAPITOLUL 23: întîlniri CAPITOLUL 24: Marjory Laidlaw CAPITOLUL 25: Despărțirea CAPITOLUL 26: Haosul CAPITOLUL 27: Geneza CAPITOLUL 28: Lucrarea CAPITOLUL 29: Ieșirea CAPITOLUL 30: Abandonul CARTEA A PATRA CAPITOLUL 31: Nan CAPITOLUL 32: Coridoarele consiliului CAPITOLUL 33: O zonă CAPITOLUL 34: Intersecții CAPITOLUL 35: Catedrala CAPITOLUL 36: Sala canonicilor CAPITOLUL 37: Vine Alexander CAPITOLUL 38: Unthankul Mare CAPITOLUL 39: Divorțul CAPITOLUL 40: Provan EPILOG Adnotat de Sidney Workman, cu un index de plagiate difuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu-mi plac deloc copiii ăștia afurisiți. Lanark le arătă pumnul și se strîmbă atît de grotesc și de amenințător la ei, că izbucniră într-un rîs zgomotos, apoi se întoarse în dormitorul lui. Era o cameră îngustă ca un coridor, cu tavan înalt, cu o ușă la un capăt și o fereastră fără perdea la celălalt. Lîngă un perete se aflau un scaun, un pat de campanie și un garderob; tapetul și linoleumul erau cafenii, pe jos nu era nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fereastra vagonului. Aveam un cap mare cu păr și sprîncene dese și încurcate și o față obișnuită, dar nu-mi aminteam s-o mai fi văzut. M-am hotărît să aflu ce fel de oameni mai sînt în tren. Pe coridor sufla un vînt rece dinspre locomotivă. Am mers uitîndu-mă prin ferestrele compartimentelor. Erau goale. Vîntul de la capătul coridorului era atît de puternic încît a trebuit să mă prind de materialul cauciucat de pe ușa care duce de obicei în următorul vagon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu-mi aminteam s-o mai fi văzut. M-am hotărît să aflu ce fel de oameni mai sînt în tren. Pe coridor sufla un vînt rece dinspre locomotivă. Am mers uitîndu-mă prin ferestrele compartimentelor. Erau goale. Vîntul de la capătul coridorului era atît de puternic încît a trebuit să mă prind de materialul cauciucat de pe ușa care duce de obicei în următorul vagon. Nu am putut să-mi continui drumul, pentru că ușa dădea spre o suprafață întunecată de scînduri care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
duce de obicei în următorul vagon. Nu am putut să-mi continui drumul, pentru că ușa dădea spre o suprafață întunecată de scînduri care se clătinau într-o parte și alta. Era capătul unui vagon de marfă. M-am întors pe coridor, am mers cu vîntul în spate și mi-am recunoscut compartimentul după ușa rămasă deschisă. Compartimentele următoare erau goale, iar ușa din capăt se deschidea spre un vagon cisternă folosit pentru transportarea petrolului. Așa că m-am întors în compartimentul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ele. Cerul se întunecase și mai mult. Am rămas o vreme în ungherul meu călduros, nedorind să-l părăsesc pe o vreme atît de urîtă. Apoi lumina s-a stins, așa că mi-am pus rucsacul în spate, am ieșit pe coridor, am deschis o ușă și am sărit. Am rămas între două șiruri cu vagoane. Ploua mărunt, așa că am pus rucsacul jos și mi-am scos pelerina. în timp ce mă îmbrăcam, am văzut că spre mine vine un ins în salopetă neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe dinăuntru) se gîndi că o baie ar fi minunat de reconfortantă. Se duse pînă în capătul holului și urcă treptele acoperite cu un covor moale. Etajele erau cufundate în întuneric, și el dibui drumul cu ajutorul luminii din hol. Un coridor începea la al doilea palier. La jumătatea lui, un triunghi de lumină apăru pe podea, venind dinspre o ușă întredeschisă. Se îndreptă spre locul acela, fără să i se audă pașii pe covorul gros, apoi se opri și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
privirea. — Lanark, dacă o să ajungi vreodată să te crezi capabil îcum să formulez mai bine?) să dai o lovitură de dragul Imaginii Divine a bătrînei vertebrate, ia legătura cu mine, bine? Avea lacrimi în ochi. Lanark ieși repede, simțindu-se jenat. Coridorul era în continuare cufundat în întuneric. O luă la stînga și se deplasă spre scară, numărînd ușile. A treia nu dădea într-o baie, ci într-un dormitor luxos, scăldat în lumină. Pe cuvertura patului dublu se mișca un ghem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
avea pereți de culoarea laptelui și o podea din lemn lăcuit. Lîngă perete se aflau cinci paturi cu cuverturi albastre, iar Lanark, aflat în patul din mijloc, avea în față un perete cu cinci arcade. Dincolo de ele, se vedea un coridor cu o fereastră imensă acoperită cu storuri venețiene albe. Ceasul se afla deasupra arcadei din mijloc, iar circumferința lui era împărțită în douăzeci și patru de ore. La cinci și jumătate, se aprindea lumina și două asistente veneau cu apă caldă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o ceașcă de ceai, îi lua temperatura și pulsul cu niște gesturi ușor stîngace. La ora douăzeci și două și jumătate, lumina tuburilor de neon din tavan pălea și singura lumină din încăpere era aceea care pătrundea printre jaluzelele din coridor. Era o lumină perlată și mobilă care venea din mai multe surse, mișcîndu-se și sporind sau scăzînd pe măsură ce își schimba locul, cu toate acestea, mișcarea era prea impunătoare, sugerînd distanțe imense, pentru a veni de la mașini. Pe Lanark îl liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întins și ascultă clinchetul instrumentelor, murmurul vocilor profesioniste și zgomotul horcăielilor adînci. îi aduseră obișnuita cană de ceai din fiecare seară și apoi luminile se stinseră. în afara unei veioze din spatele paravanelor, încăperea era scăldată în umbrele mișcătoare aruncate de ferestrele coridorului. Respirația se transformă în cîteva oftaturi repetate apoi deveni inaudibilă. Paravanele, căruciorul și instrumentele fură scoase și plecară toți în afară de doctorul cu ochelari fără rame, care veni lîngă patul lui Lanark și se lăsă greu pe margine, ștergîndu-și fruntea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pînă acolo? Bineînțeles că da. Doctorul deschise un dulăpior de lîngă pat, luă un halat și papuci și i le dădu lui Lanark, care și le puse și se duse la fereastră, nedînd atenție senzației de plutire. Spre surprinderea lui, coridorul nu era mai lung decît camera pe care o părăsise: în dreapta și-n stînga se termina cu un perete gol, cu o ușă turnantă adăpostită de o draperie roșie. Lanark ezită în fața ramelor jaluzelelor, pînă cînd doctorul Munro veni lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Vai, nu refuza! Cei care refuză la început ne tiranizează cel mai mult după aceea. După ce plecară, Lanark se ridică și se îmbrăcă, fără să-și pună haina. Găsi pantofi din imitație de piele sub pat. îi încălță, intră pe coridor, ridică jaluzelele și văzu un catarg alb pentru steag în mijlocul unei terase calde și însorite, cu iarbă tăiată uniform. Pe ea alergau copiii, jucîndu-se cu o minge, într-o anarhie totală, iar pe latura îndepărtată, doi băieți mai mari stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
repeta. Vîrî aparatul în buzunarul lui Lanark. Peste o clipă, două coarde răsunară cu un pling-plong. Cînd auzi asta, pacientul tău este în stare critică sau un coleg are nevoie de ajutor. Dacă tu ai nevoie sau te rătăcești pe coridoare, sau vrei să auzi o melodie care să te calmeze sau să adoarmă, vorbește cu operatorul și vei fi pus în contact cu persoana potrivită. Ia-ți cărțile și o să mergem în noul tău apartament. Lanark ezită. — Are fereastră? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de preocupări a institutului, apoi o să-l vizităm pe Ozenfant, șeful tău de departament. Ieșiră printr-o arcadă, spre o ușă circulară. Draperia din plastic împletit se dădu la o parte să le facă loc, apoi se trase în spatele lor. Coridoarele institutului erau total deosebite de camerele între care făceau legătura. Lanark îl urmă pe Munro într-un tunel jos și curb, iar pale de vînt fierbinte îl băteau în spate, urechile îi amorțiră de larma vocilor, pașilor, soneriilor care făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-un salon. Munro se uită sus, la o rețea metalică rotundă din mijocul tavanului și zise: — La puț, vă rog. Orice intrare. Se auzi un murmur slab, dar nu se simțea nici un semn că liftul s-ar fi mișcat. — Coridoarele noastre au o acustică derutantă, zise el. M-ai întrebat ceva? — De ce merg oamenii doar într-o singură direcție? — La fiecare salon sînt două coridoare, unul care duce înăuntru și celălalt în afară. Asta permite circulația aerului, și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un murmur slab, dar nu se simțea nici un semn că liftul s-ar fi mișcat. — Coridoarele noastre au o acustică derutantă, zise el. M-ai întrebat ceva? — De ce merg oamenii doar într-o singură direcție? — La fiecare salon sînt două coridoare, unul care duce înăuntru și celălalt în afară. Asta permite circulația aerului, și nimeni nu merge împotriva curentului. — Cine erau oamenii din sala mare? — Doctori, ca tine și ca mine. — Dar doctorii erau o minoritate neglijabilă. — Așa crezi? Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca mine. — Dar doctorii erau o minoritate neglijabilă. — Așa crezi? Tot ce se poate. Avem nevoie de ingineri, funcționari și chimiști care să supravegheze iluminatul și sintetizarea mîncării și celelalte, dar pe aceia îi vedem doar în săli; au propriile coridoare. Sînt un grup ciudat. Fiecare din ei, chiar și instalatorii și operatorii de telefonie cred că meseria lor reprezintă institutul, și ceilalți există doar pentru a-i servi. Presupun că asta le dă un sentiment de importanță al propriei meserii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
colțul tapiseriei. înfățișa o femeie impunătoare, etichetată drept Correctio Conversio, care stătea în picioare pe un tînăr purtînd coroană, întins pe jos, sub care scria Tarquinius. într-un final, trase tapseria la o parte, ieși pe ușă și merse pe coridorul din spatele ei. CAPITOLUL 9. Un dragon Lanark nu era înalt, dar a trebuit să-și îndoaie genunchii și gîtul pentru a traversa comod coridorul. Aici, diferențele între luminos și întunecos, cald și rece erau insesizabile, iar vocile erau asemena unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scria Tarquinius. într-un final, trase tapseria la o parte, ieși pe ușă și merse pe coridorul din spatele ei. CAPITOLUL 9. Un dragon Lanark nu era înalt, dar a trebuit să-și îndoaie genunchii și gîtul pentru a traversa comod coridorul. Aici, diferențele între luminos și întunecos, cald și rece erau insesizabile, iar vocile erau asemena unui susur într-o scoică: „Liliac și salcîm galben... marmură și miere... rețeta constă în a separa...“ Coridorul se termina într-o suprafață de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
genunchii și gîtul pentru a traversa comod coridorul. Aici, diferențele între luminos și întunecos, cald și rece erau insesizabile, iar vocile erau asemena unui susur într-o scoică: „Liliac și salcîm galben... marmură și miere... rețeta constă în a separa...“ Coridorul se termina într-o suprafață de oțel, în centrul căreia se afla o rețea metalică. — Te rog, dechide. Mă numesc Lanark, spuse el posac. — Doctor Lanark? întrebă ușa. O secțiune circulară se rabată spre interior din balamale. Trecu prin ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prin deschidere în tunel, în care putea în sfîrșit să-și îndrepte spatele. Se aplecă înapoi spre cameră și zise vesel: — O să te surprind. O să mă-ntorc mai iute decît crezi. Panoul se închise cînd îi întoarse spatele. La capătul coridorului, o draperie roșie îi permise să intre într-o zonă de trecere dintre o fereastră imensă și un șir de arcade. Cu un sentiment de familiaritate, recunoscu cele cinci paturi din salonul lui. I se părea ciudat că dragonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
personalului? — Du-te în holul cel mai apropiat și intră în orice lift. Dacă îl rogi frumos, o să te aducă direct. Spune-I numele meu. Lanark își încălță pantofii, luă cărțile sub braț și trecu prin draperie, ajungînd în larma coridoarelor de ieșire. De data asta ignoră vocile și învăță să se deplaseze la fel de repede ca și ceilalți din jur. Se părea că aici nu se aplicau legile care dictau de obicei deplasarea corpurilor. Dacă te lăsai pe spate, împotriva forței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]