8,169 matches
-
mari ale bătrânului Încercaseră să stoarcă viața din el. — Isuse, ce s-a-ntâmplat? — Păi, am căzut și nu m-am putut ridica. Logan se apucă din nou să-și frece gâtul. Domnul MacDuff a vrut să permanentizeze situația. Lama cuțitului sclipind În lumină. Se cutremură din nou. — Bătrân ticălos! Logan aproape că zâmbi; era plăcut să fie cineva și de partea lui, de data aceasta. Inspectorul Insch nu fu la fel de Înțelegător. Când reveniră la sediul Poliției, Logan cu alt buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În semn de aprobare, strâmbându-se de durere. — Era singurul mod de a-l face să se oprească. Scoase din buzunar un plicl de plastic transparent și-l trânti pe biroul lui Insch cu o mână tremurândă. Înăuntru era un cuțit Stanley. Avea de gând să mă spintece cu acesta. Insch luă cuțitul, răsucindu-l, examinându-l prin plastic. — Mă bucur să văd că metodele vechi nu mor, spuse el În cele din urmă, Înainte să-l privească pe Logan drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a-l face să se oprească. Scoase din buzunar un plicl de plastic transparent și-l trânti pe biroul lui Insch cu o mână tremurândă. Înăuntru era un cuțit Stanley. Avea de gând să mă spintece cu acesta. Insch luă cuțitul, răsucindu-l, examinându-l prin plastic. — Mă bucur să văd că metodele vechi nu mor, spuse el În cele din urmă, Înainte să-l privească pe Logan drept În ochi. Probabil că o să fii suspendat pe durata anchetei. Dacă Doug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
permit. Mă depășește situația asta. Camera de anchetă era goală, cu excepția lui Logan și a hârtiilor sale. Stătea În semiîntuneric, cu o cană de cafea rece pe masă lângă un pachet de Maltesers pe jumătate mâncat. Încerca să nu tremure. Cuțitul. Logan Își trecu o mână peste față. Se gândise multă vreme noaptea trecută. Întins pe acoperișul blocului turn, pe jumătate inconștient, când Angus Robertson Îl Înjunghiase iar și iar și iar... Doug Disperatul adusese totul Înapoi cu violență... Logan completase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mașina afară, la apartamentul său și se târî În sus pe scări. Locul era rece, așa că porni Încălzirea și stătu pe Întuneric, privind la luminile ce licăreau afară, pe fereastră, plângându-și de milă. Încercând să nu se gândească la cuțit. Beculețul roșu al robotului său clipea, dar erau doar alte mesaje de la Miller. Nimic de la agenta Watson, care să-i spună că-l aștepta cu o sticlă de șampanie, Într-un negligé. Și poate cu niște pâine prăjită! Stomacul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
marți dimineața. Nimeni nu-i spuse un cuvânt, dar le simțea ochii ațintiți asupra lui, simțea bârfa cum Îl urmărește prin clădire și până la ședința de dimineață a inspectorului Insch. Dormise prost, visase numai blocuri turn, ceruri În flăcări și cuțite sclipind. Fața lui Angus Robertson, deformată și rânjind, În timp ce-i cioplea lui Logan stomacul. Inspectorul era la locul său obișnuit, așezat cu o fesă pe marginea biroului, cu lumina crudă lucind pe creștetul capului său cel chel. Nu-l privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Track. Logan făcu o pauză. Cât ți-au strecurat să te ocupi de el, Doug? Mai mult decât pensia pe o săptămână? Pe două săptămâni? Pe-o lună? Sper să fi fost mult, Dougie, fiindcă Geordie Stephenson lucra pentru Malk Cuțitul. Și când o să afle că i-ai scos un om din joc, o să te jupoaie de viu. Un zâmbet roi În jurul gurii știrbe a lui Doug. — Ești așa plin de rahat. — Crezi? La naiba, Dougie, am văzut câte ceva lăsat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
moarte, nimeni nu avea să mai fie găsit vinovat de uciderea lui Geordie. Dar bărbatul n-avea soție, n-avea copii, n-avea frați sau surori. Nimeni nu pretindea cadavrul. Nimeni n-avea să-i ducă dorul susținătorului lui Malk Cuțitul. Nmeni În afară de Malk Cuțitul. Și ce-avea de gând să-i facă lui Dougie? Oricum, bătrânul avea să fie mort peste o lună. Și avea să fie dureros: așa spusese doctorul. Tot ce putea face Malkie era să-i curme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să mai fie găsit vinovat de uciderea lui Geordie. Dar bărbatul n-avea soție, n-avea copii, n-avea frați sau surori. Nimeni nu pretindea cadavrul. Nimeni n-avea să-i ducă dorul susținătorului lui Malk Cuțitul. Nmeni În afară de Malk Cuțitul. Și ce-avea de gând să-i facă lui Dougie? Oricum, bătrânul avea să fie mort peste o lună. Și avea să fie dureros: așa spusese doctorul. Tot ce putea face Malkie era să-i curme suferința, iar Doug știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
meu. Bătrânul... el... Își duse o mână la gură. Începu să roadă metodic unghia de la fiecare deget până În carne. A venit la apartament. I-a zis lui Geordie că are un mesaj pentru el. De la domnul McLennan. — Domnul McLennan? Malk Cuțitul? Logan se aplecă Înainte din scaunul său. Care era mesajul? — L-am lăsat să intre și l-a lovit pe Geordie cu ceva. Și-apoi a Început să dea În el cât era căzut la pământ. O pereche de ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îl privi cu o tristețe Întipărită adânc În ridurile de pe față. — Aveam ceva de făcut. Un mesaj de livrat. Aveam de gând să mă-ntorc În ziua următoare. Să-i arăt ce pățeau ticăloșii bolnavi ca el. Știi, cu un cuțit Stanley? Doar că atunci când m-am Întors, porcii ăștia colcăiau peste tot. Și În ziua următoare, și În aia de după... Logan aprobă din cap. Prima serie de polițiști fusese echipa lui, care Îl arestase pe Norman Chalmers. Ceilalți o luaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Cameron se sugrumă. El a-mpins-o la o parte și ea a căzut pe cămin. M-am dus s-o ajut, s-o ridic, dar era deja moartă. Bătrânul s-a luat de mine. Tremura. El... El avea un cuțit. Voia s-o tranșez eu. Zicea că dacă n-o fac, mă tranșează el pe mine... N-am putut. Am Încercat, dar n-am putut. Cameron Își lăsă capul În jos Înainte să le spună din nou cum Îl bătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încoace să declare oficial decesul! În timp ce așteptau, Insch și Logan examinară cadavrul cât putură de bine, fără să-l atingă realmente. — Înjunghiat spuse Insch, privind cu atenție la urmele mici, dreptunghiulare, de pe bandaje. Ție ți se pare că ăsta e cuțit? — Ceva cu vârf ascuțit. Se poate să fi fost o șurubelniță? Un toc-cui? O foarfecă? Insch se lăsă pe vine, căutând sub pat vreun cuțit aruncat. Tot ce găsi fu și mai mult sânge. În timp ce inspectorul căuta arma crimei, Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu atenție la urmele mici, dreptunghiulare, de pe bandaje. Ție ți se pare că ăsta e cuțit? — Ceva cu vârf ascuțit. Se poate să fi fost o șurubelniță? Un toc-cui? O foarfecă? Insch se lăsă pe vine, căutând sub pat vreun cuțit aruncat. Tot ce găsi fu și mai mult sânge. În timp ce inspectorul căuta arma crimei, Logan se mișca cu băgare de seamă În jurul cadavrului. Plăgile erau identice, nu mai lungi de cincisprezece milimetri, nici mai late de doi milimetri, toate pornind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din ea. 36 Toate mașinile de patrulă din oraș erau afară, căutându-l pe Martin Strichen, toate Înarmate cu detalii despre Fordul lui Fiesta jegos. Cei de la criminalistică găsiseră sânge pe foarfecele de grădină, adunat la punctul de Îmbinare a cuțitelor; era aceeași grupă ca a lui David Reid. Dacă Strichen era cumva pe-acolo, era al naibii de clar c-aveau să-l găsească. Patru ore și trei sferturi, iar numărătoare continua. Înapoi la sediul poliției, inspectorul Insch și sergentul McRae pierdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
s-a terminat... Micuțul Jamie McCreath se zvârcolea și lovea, urlând cât Îl țineau plămânii. Strichen aruncă valiza ca să-l prindă mai bine, dar Jamie Îi alunecă din mâini și căzu În zăpadă. Logan se repezi Înainte. Strichen scoase un cuțit. Logan se opri brusc. Lama sclipea În noaptea Întunecată și ceva se strânse În jurul intestinelor lui Logan. Nu mă duc la-nchisoare! Martin Începuse să țipe, cu ochii fugindu-i de la Logan la cordonul de polițiști care se apropia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și-l văzu pe micuț porinid ca din pușcă prin zăpadă, cât de repede Îl țineau piciorușele. Numai că Jamie nu fugea spre lanternele polițiștilor. Spre câinii care lătrau. Se-ndrepta direct către carieră. Martin sări după el, cu lama cuțitului lucindu-i În mână, urlând: — Vino-napoi! E periculos! Cu fălcile Încleștate de durere, Logan porni după ei, dar avea destul de mult teren de recuperat. O gaură ascunsă din pământ Înghiți piciorul lui Strichen și el căzu, aterizând cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zgomotul. Tăcerea Încuraja zornăitul acelor „dar dacă“ În capul lui. Dar dacă ar fi luat-o la stânga În loc s-o ia la dreapta? Dacă ar fi apărut cu cinci minute Întârziere? Dacă n-ar fi Înghețat când Martin Strichen scosese cuțitul? Dacă ar fi ajuns la el la timp?... Decis să nu se gândească la asta, Logan porni celălalt radio, rotind butonul până din boxe răsunară melodiile plăcute ale Northsound DJ. Era un mic semn că lumea se afla Încă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de Stat monarhic, încercaseră să recucerească vechea autoritate, prin obstrucții și boicoturi. Uneori se ivea câte un complot, care însă eșua; de fiecare dată, el se transforma în procese dure. Fiindcă geniul lui Augustus reușise să mențină, pe muchie de cuțit, un echilibru suveran cu Senatul, care-l declarase dușman pe Julius Caesar și, în definitiv, îl ucisese. Aceasta fusese arta rafinată care construise, cu pași milimetrici, noua constitutio romană și pusese practic puterea lui personală mai presus de orice lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ucis pe loc, ca să nu dezvăluie nimănui drumul pe care-l descoperise. După mulți ani, Gajus mărturisi că cedase impulsului de a-i răzbuna pe ai lui, că văzuse pentru prima oară scara de serviciu nesupravegheată, ajunsese, înarmat cu un cuțit, evitând paznicii, la un pas de Tiberius, dar se oprise în mod absurd, coborând arma în fața bătrânului care dormea. Coborâse pe scara pustie, aruncase arma pe fereastră, cuprins de rușine și ușurare. Pe ultima treaptă dăduse pe neașteptate de Sertorius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mensis. În zorii acestei zile, la Alexandria, Marcus Antonius, strămoșul tău, a hotărât să moară, îi șopti Helikon. Amintirea bărbatului care, agonizând, poruncise să fie dus lângă regina lui și se prăbușise în brațele ei reveni, ca o lamă de cuțit. Împăratul revăzu palatul solitar din marea Alexandriei, cu zidurile înnegrite de foc și poarta distrusă, chipul puternic, bărbătesc sculptat în granit care zăcea sub un văl de apă. Marcus Antonius era un nume pe care Roma încă îl cenzura; puținii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi amintea cu glas drăgăstos. Însă colegilor le pronostica: Am pornit-o la vale. Trebuie să-l oprim imediat, altminteri va fi o catastrofă. — Să fim cu băgare de seamă, răspunseră unii, fiindcă în Curie echilibrul e pe muchie de cuțit. Veniră astfel zilele tacticilor delatorii, obstrucțiile secrete, intrigile. Marele „maestru“ al acestor jocuri devenea din ce în ce mai vizibil de la o întrunire la alta. Era marele Valerius Asiaticus, pe care populares, naivi, îl respectau deoarece, datorită prezenței impunătoare, manierelor rafinate și culturii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în taină cu Sertorius Macro. Tăcu, încercând să-și dea seama dacă se făcuse înțeles. Cu capul sprijinit pe perne, Împăratul asculta în tăcere. Părea o simplă bârfă, dar asocierea celor trei nume i se înfipse în creier ca un cuțit. Se gândi: „Niciodată Callistus nu mi-a adus vreo veste care să mă facă fericit“. Spaima i se strecură în suflet, cu un șuierat din ce în ce mai puternic. Apoi își spuse că erau niște bănuieli absurde. Șuieratul se potoli, însă nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
târcoale ca un dulău lăsat slobod noaptea într-o grădină. În cele din urmă, Valerius Asiaticus declară, luându-i pe nepregătite: — Momentul cel mai important va veni imediat după asta. Glasul său dur și lipsit de teamă pătrunse ca un cuțit în mințile celorlalți. Îi privi cum mănâncă și le spuse: — Să nu ne facem iluzii; nu vom avea timp să sărbătorim. Își ridicară capetele din farfurii, înghițind în grabă. El profeți: — În primele ore, populares vor fi zguduiți de lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mult zgomot. Și Împăratul mergea repede, ca întotdeauna; nu se mai întorsese să se uite înapoi. Privitorii simțiră că se sufocă. Tăcută ca o fiară, cu brațul ridicat, umbra masivă a lui Chereas făcu un salt și-i înfipse Împăratului cuțitul în spate, până la plăsele. Împăratul își pierdu echilibrul, clătinându-se vizibil. Pe conjurați îi fulgeră același gând: „L-a lovit, să-l ucidă imediat!“ Însă Împăratul rămăsese în picioare; se întoarse. Fără un cuvânt, umbra lui Cassius Chereas ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]