6,333 matches
-
casa, dar nu le-o pot pune pe tavă, n-au decât să umble juriștii lor, să se descurce, rămâi la masă! eu regret că nu mi-am adus cu mine blocul de desen, realitatea îmi face cu ochiul, Nicolae cuminte pe canapea, între noi creioane colorate, fetița și băiatul vorbesc într-o limbă pe care mă tot căznesc s-o înțeleg, Când m-am dus după fratele lui Nicolae, madame Angela fumează, țigări cu fumul gros, îl cheamă Casian, Casian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ceva de băut sună minunat. Și punga de chipsuri la fel. El făcu o scurtă pauză. —Dar sexul sălbatic? întrebă el, ca un băiețel mic și scump. Ashling înghiți în sec și încercă să pară glumeață: —Mai vedem. Dacă sunt cuminte? Dacă ești cuminte. Apoi Ashling a intrat în acțiune, într-o încercare de a se da cu tot felul de chestii pe ea. Pe parcursul după-amiezii, și-a spălat părul și și-a dat cu mult balsam, și-a exfoliat întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sună minunat. Și punga de chipsuri la fel. El făcu o scurtă pauză. —Dar sexul sălbatic? întrebă el, ca un băiețel mic și scump. Ashling înghiți în sec și încercă să pară glumeață: —Mai vedem. Dacă sunt cuminte? Dacă ești cuminte. Apoi Ashling a intrat în acțiune, într-o încercare de a se da cu tot felul de chestii pe ea. Pe parcursul după-amiezii, și-a spălat părul și și-a dat cu mult balsam, și-a exfoliat întregul corp, a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
băiat de statură mijlocie, dezvoltat frumos; ochii îmi sunt căprui ca înserarea, părul șaten și nasul foarte mic. Pentru că am ceva probleme cu vederea, port ochelari, de care sper să scap când voi mai crește. Sunt un copil isteț, harnic, cuminte, foarte respectuos și cinstit. Unii colegi îmi spun că sunt cam copilăros. Dar, din păcate, uneori mai fac obraznicii și îmi supăr părinții. Mă străduiesc însă să-mi repar cât mai repede greșelile și astfel să fiu iertat. Îmi petrec
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
clasă. Am învățat și sper să mai învăț la Colegiul Național ,,Mihai Eminescu”. Aici mi-am făcut mulți prieteni și am trecut prin multe peripeții, din cauză că nu am fost, și nici nu cred că voi putea fi vreodata, un copil cuminte și conștiincios, deși sunt o fată inteligentă. Din păcate, în clasele mai mici nu am prea avut prieteni, pentru că am o fire războinică. Când mă contrazic cu un prieten sau cu o persoană apropiată, mă cam enervez și fac urât
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pentru că ador animalele. Și cred că toată lumea ar trebui să le arate și lor puțină dragoste și să se poarte frumos cu ele. Deși mai greșesc și eu uneori și mai fac pozne, cred că sunt un copil bun, respectuos, cuminte și sensibil, de care părinții mei sunt mândri. De aceea îi iubesc foarte mult și vreau să nu-i dezamăgesc. Mă numesc Victor Gavrilovici și am aproape unsprezece ani. Sunt un băiat înăltuț și subțirel, am părul șaten și ondulat
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
plăcea ca până pe la treizeci de ani să fiu model, pentru că știu că sunt fotogenică. Sper ca aceste fraze să mă reprezinte și să fie cât mai aproape de adevăr. Mă cheamă Caterina Velișcu. Sunt un copil de 10 ani, destul de cuminte și drăguț. Familia mă alintă „draga mea” sau „scumpa mea”. Colegii de școală îmi spun Cati. Unii îmi mai spun și Alexandra. Mama zice că am o culoare de păr unică, că sunt drăgălașă și isteață, iar tata se laudă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Am bâjbâit după armă, dar bestia începu să mă lingă pe față. Am rămas amândoi locului. Câinele își proptise labele din față pe umerii mei, de parcă am fi dansat lindy hop. O limbă imensă lipăi spre mine, iar femeia strigă: — Cuminte, Hacksaw! Cuminte! Am pus mâna pe labele câinelui și l-am lăsat ușurel la podea. Și-a îndreptat automat atenția spre vintrele mele. Lee vorbea cu îngălata. Îi arăta un album cu fotografii de cazier. Cu mâinile în șolduri, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-nhăitează cu infractori și nu cunosc nici un nu’ș ’ce Coleman! Este om de afaceri! Acum două săptămâni polițistul de la eliberări condiționate l-a convins să plece din zona restaurantului mexican și habar n-am pe unde umblă acum! Fii cuminte, Hacksaw! Am aruncat o privire spre adevăratul superior, care acum se-mpleticea într-un dans cu un câine de nouăzeci de kilograme. — Doamnă, soțul dumneavoastră e un cunoscut tăinuitor de marfă furată și are o tonă de amenzi de circulație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sub care scria „Dalia neagră“, urmată de „Astăzi autoritățile scormonesc viața amoroasă a tinerei Elizabeth Short, de douăzeci și doi de ani, victimă a „vârcolacului“, ale cărei aventuri au transformat-o peste noapte, potrivit relatărilor prietenilor ei, dintr-o fată cuminte într-o delincventă îmbrăcată în negru și ahtiată după bărbați, cunoscută sub numele de Dalia Neagră“. Am simțit-o pe Kay lângă mine. Mi-a luat ziarul, a aruncat o privire pe prima pagină și a tresărit ușor. Mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a vorbit el. — Voi toți ați mărturisit că ați ucis-o pe Dalia. N-avem cum să dovedim asta, așa că depinde de voi să ne convingeți. Bucky, întreabă-i tu despre perioada în care a dispărut fata. Eu o să stau cuminte și-o să ascult până când aud o minciună sfruntată. L-am încolțit mai întâi pe Bidwell. Tremuratul său făcea ca scaunul să i se clatine sub picioare. M-am întins și am apucat cârligul, ca să-l țin nemișcat. — Povestește-mi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe toți pe spate când l-ai găsit pe puștiul ăla. Logan Îi zâmbi la rândul lui. — A fost un efort de echipă, spuse el. — A fost pe naiba. Ieșim iar cu toții diseară să bem, nimic exagerat, doar o băută cuminte. Dacă vrei să vii cu noi...? Logan nu se putu gândi la ceva care să-i facă mai mare plăcere. Se simțea mult mai Împăcat În timp ce pășea pe coridor, Îndreptându-se către sala de consiliu și ședința de dimineață a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de ce vorbești cu mine? Miller ridică din umeri. Doar fiindcă-s jurnalist, nu Înseamnă că-s vreun labagiu amoral și parazit. Adică, nu-s ca avocații sau așa ceva. Am conștiință socială. Îți dau ție informații ca să poți prinde criminalul. Stau cuminte ca să nu rămân fără degete. Când o veni vremea de mers la tribunal, ești pe cont propriu: eu plec În Dordogne. Două săptămâni de vin franțuzesc și bucătărie franțuzească. Nu zic eu nimic nimănui. Știi cine-a făcut-o, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ăla. Avea să-și sune avocatul. Și iar Înapoi pe stradă. — Ei bine, spuse Logan, Îndesându-și mâinile În buzunare ca să scape de frig. Am făcut șase, mai avem șaptezeci și opt. Watson mormăi. — Lasă. Logan Îi zîmbi. Dacă ești foarte, foarte cuminte, Îți fac cinste cu o halbă când terminăm. Asta păru s-o-nveselească un pic și Logan era pe punctul de a plusa cu o invitație la cină, când Își văzu reflexia În geamul de la mașină. Era prea Întuneric să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să transmită stări, mirări, transformări, spaime, senzații, gânduri, bucurii, îngrijorări și, mai ales, intensitatea unor clipe a căror lumină e atât de orbitoare, încât nimic din exterior nu o poate altera. Cum să povestești inefabilul? Cum să transcrii în cuvinte cuminți și bine așezate pe hârtie acel flux amestecat de iubire, căldură și teamă care te copleșește încă din primul moment în care simți că ești pe cale să dai naștere unei ființe vii, cum să vorbești despre modul în care legătura
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
putregaiul crescut voluptos prin distanța parcursă, Pe drumul necălcat de picioarele ce m-au purtat spre lumină; În drumul meu necondus și necunoscut de ochii tăi blânzi, Acasă, tu, mamă, mă primești ca pe un copil prost și neîndemânatic Fii cuminte, Îmi spui, și mă ocrotești În somn la vise cu zmei Ești geloasă pe lucruri să nu mă răpească Sentimentul de mamă e cel mai pur dintre toate câte pot să existe Dar „mamă“ e-un nume ce se capătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu Înțelegeam de ce se văieta atâta mama; chiar atunci a intrat doctorul (era ziua de Crăciun, tatăl meu tocmise o trăsură să-l aducă până la noi), care s-a uitat la mine cu blândețe și mi-a spus să stau cuminte, că el o să-mi facă o injecție care n-o să mă doară; „Dacă mai așteptați câteva ore, murea“, aud cum Îi spune mamei pe șoptite; dar de ce să nu mai mor, mă Întrebam eu, parcă era vorba să mor, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vreo câțiva ani. Când voi fi femeie și voi ști să stăpânesc un bărbat, nu te voi ierta pentru torturile la care ai supus-o pe biata fetiță naivă și Îndrăgostită. Zuluf 19 septembrie 1963 Dragul meu, Era o fetiță cuminte, care venea seara devreme acasă și care avusese câteva mici aventuri romantice și languroase pe bănci de parcuri și la filme cu dragoste; În ea totuși era veșnic un zgomot de tren care pleacă departe. Parcă ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
grozăvia că aș fi putut s-o las oarbă, Îmi amintesc doar senzația bruscă a faptului că ieșisem din rândul celorlalți, devenisem o excepție, ceva care se apropie de statutul unui personaj, al unui erou de literatură, ieșisem din media cuminte a școlarilor adormiți și ascultători. Am simțit că am comis ceva interzis, că am Încălcat regula după felul cum mă alergau toți să mă prindă; m-am ascuns bine În locuri numai de mine știute, nu degeaba eram cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu de alta, dar mi-e cam scârbă. Și totuși, undeva, În lumea asta, există dragoste albastră... Frumoasă ca speranța zorilor de zi... 16 decembrie 1964 (miercuri) De multe ori, vorbesc cu bătrânii. Ei sunt niște oameni liniștiți, ba chiar cuminți. Au Însă un mare regret: tinerețea. Zic ei că ar fi trebuit s-o trăiască până la epuizare, că vai, tinerețea asta e cât o clipă. Hei, și dacă li s-ar mai da acum măcar o zi În care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mult decât orice altceva. - Știu. - Se poate totuși să iasă urât. Ramos vrea suspendare. Douăsprezece luni, fără plată. Nu știu ce am să fac. - O să fii consultant. Pentru mine. - Un civil nu poate merge la locul faptei, Rhyme. Va trebui să stau cuminte. Am să înnebunesc. Dacă te miști, nu te pot prinde... - O să trecem peste asta împreună. - Te iubesc, îi șopti. Reacția lui fu să îi inhaleze aroma floarală de Quakery State și să îi spună că și el o iubește. - La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fie. Măcar Maddox e aici cu vreo bonă? — Scuze, scumpo. Dar sunt programat să-l fac pe Paul Rudd în douăzeci de minute și ești binevenită să stai și tu. Adriana suspină. — Sper că e drăguț,. — Și, dacă ești fată cuminte, poate te las să stai și la filmările de diseară — — Mersi, dar nu, mulțumesc. Ies în oraș cu tipul ăla de la finanțe. Oh, finanțistul ăla. M-am prins. Ei bine, se pare că o să fie supermișto fiindcă diseară filmează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
după aceea o să mergem să bem ceva. Adriana răsuflă încet și se uită la Gilles. Rămân. — S-a făcut. Gilles deschise ușa unei caravane Haddad și așteptă ca Adriana să urce. O puștoaică pe care ea n-o recunoscu stătea cuminte pe unul din cele patru scaune, cu spatele la oglinda luminată, în timp ce o stilistă se lupta cu o perie rotundă să-i aranjeze părul des și ondulat. Celelalte scaune păreau că fuseseră ocupate până de curând, căci erau aruncate pe ele perii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de ce vede, deși evident că n-avea cum s-o spună. Haide, îl îndemna Adriana, poți! Și atunci, cu capul ridicat țanțoș și ochii strălucind, Otis croncăni: — Frumușico! Adriana fu cât pe ce să leșine de bucurie. — Oh, ce băiat cuminte! spuse ea cu voce entuziasmată de fetiță. Ce băiat cuminte ești! Vrea băiatul ceva bun? Decisese să-l mai lase pe Otis cu confuzia de gen — deocamdată cel puțin. Era destul timp pentru toate, dar pe ea o îngrijorase cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spună. Haide, îl îndemna Adriana, poți! Și atunci, cu capul ridicat țanțoș și ochii strălucind, Otis croncăni: — Frumușico! Adriana fu cât pe ce să leșine de bucurie. — Oh, ce băiat cuminte! spuse ea cu voce entuziasmată de fetiță. Ce băiat cuminte ești! Vrea băiatul ceva bun? Decisese să-l mai lase pe Otis cu confuzia de gen — deocamdată cel puțin. Era destul timp pentru toate, dar pe ea o îngrijorase cel mai mult zdrobitoare lui lipsa de autorespect. — Strugure! croncăni Otis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]