5,534 matches
-
descălțați... Mai tânără cu destui ani decât Iorgu, cumnata lor era o femeie micuță și vioaie, care încă mai păstra urmele trecutei sale frumuseți. Fată de rabin, ea se măritase cu Iorgu din dragoste, contrariindu-și la început familia și cunoscuții. Dar mariajul ei reușit cu un român destoinic și de ispravă fusese cel mai bun argument împotriva rezervelor părintești. Ticu e tot timpul ocupat cu problemele lui, iar eu am problemele mele la țară și vin rar pe la București, explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
condițiile să-și pună în valoare competența și potențialul creator, bla-bla-bla... Sever nu avea, însă, nicidecum de gând să se înmormânteze nici la figurat și nici la propriu în serviciul de la cimitir și acum el umbla pe la tot felul de cunoscuți și de binevoitori, în speranța de a găsi undeva, cumva, înțelegere, omenie și sprijin. Consternat de-a binelea de cele aflate, Virgil nu găsi prea multe de spus. El își amână cu câteva ceasuri plecarea, în speranța de a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sine, sfătuindu-ne: „ Decât să vă înfruptați din afumătură, mai bine ați învăța colindul, să nu vă faceți de râs la casele oamenilor...!” Și are dreptate mama: în Ajunul Crăciunului, până să vină moșul, noi mergem să colindăm pe la casele cunoscuților. Cum suntem fete, nu trebuie să ne prindă noaptea, pentru că băieții mai mari ne iau sacoșele. Știu că fiind fete și mai mici, primim daruri mai multe de la gospodari: mere, nuci, dulciuri și, inevitabil, bani. Întoarse acasă, începe marea grijă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Jorge i s-a adresat lui guru în timpul transei și asta numai pentru a-i comunica numele lui cu rugămintea să i-l restituie, când va reveni în starea de veghe. De asemenea, articolul subliniază intenția lui de a face cunoscut lumii numele său mijlociu pe care i l-a încredințat lui guru în timpul transei somnambulice, în ideea că simpla dezvăluire a acestui nume ar putea folosi unui bolnav ce cândva i l-a solicitat." Nu ți se pare că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai mulți timpi paraleli, mai multe variante ale existenței mele s-au cumulat și suprapus aici. Memoria lor s-a șters, dar nu și amprenta lor. Totuși, de ce sunt atât de mulți necunoscuți familiari și atât de apropiați? Toți acești cunoscuți nu-ți vorbesc, dar îți zâmbesc cu zâmbetul ce l-ai cunoscut odinioară. Oare în afara acestui spațiu îi voi mai întâlni vreodată? De ce sunt totuși atât de mulți, de ce îi cunosc atât de bine, le recunosc gesturile, atitudinea, firea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
roșcate și ochii albaștri pătrunzători, aerul de totală încredere în sine. Dacă leșin, să mă prinzi, am instruit-o pe Bea, glumind doar pe jumătate. Un mic portret de fond: Randall Cox era cel mai dorit bărbat pe care toți cunoscuții mei îl cunoșteau. Era un soi de standard de top în materie de senzualitate. În timpul primului an de facultate, eu și Bea ne plimbam cu pași foarte lenți prin fața blocului, din afara campusului, în care-și avea apartamentul Randall, sperând c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o parte din mine și-ar fi dorit ca atmosfera fericită de după logodnă să fi durat mai mult de câteva ore. Dar, la început, avusesem într-adevăr o stare euforică. La restaurant, sunasem imediat, de pe telefonul lui Randall, pe toți cunoscuții noștri. Amândoi râsesem, în vreme ce prietenii și rudele își urlau felicitările. Randall comandase o a doua sticlă de șampanie. Unul dintre chelneri mi-a adus un buchet de trandafiri. Mă simțeam de parc-aș fi plutit la zece mii de metri altitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
altul, pentru că după cum aveai să afli mai tîrziu, datorită unei nevinovate erori birocratice, nimic din ce-ți aparținuse nu-ți fusese confiscat. Din nefericire nu ți-a fost prea greu să-ți reiei cîteva din mai vechile legături, și inducîndu-ți cunoscuții în eroare, le-ai dat de înțeles că nu doreai nimic ieșit din comun, că nu aveai de gînd să te spetești muncind și nici să te căpătuiești, tot ce doreai era să ai o viață liniștită și fără griji
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care ne separă acum de celelalte națiuni civilizate se vor astupa cu repeziciune, pentru că românii vor avea în sfîrșit ocazia să-și pună în valoare numeroasele lor calități și talente peste hotare, acolo unde pînă acum au fost foarte puțin cunoscuți. Numai prin libera circulație, prin schimburi interculturale, se vor putea rupe lanțurile nenumăratelor prejudecăți de care încă poporul român suferă. Cu toate că barierele care ne stau în cale sînt nenumărate, avem dreptul să sperăm numai la bine. Toleranța trebuie să redevină
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acte în regulă. Pe vremea aceea Milițică încă patrula pe străzi, Părințelul și Roja erau și ei la început de carieră, și numai ăsta putea fi motivul pentru care s-au temut să racoleze în grupul lor persoane cu antecedente, cunoscuți cu vechi state de plată la Securitate, sau disidenți, și au preferat în schimb să se înconjoare de tot felul de necunoscuți de care nu auzise nimeni, dar pe care sperau să-i poată lesne manevra. Așa s-a pricopsit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e rîndul dumneavoastră, îl anunță Patru Ace, la cît vă băgați? — Zece mii, se hotărăște, urmărindu-l pe dealer cum face evantai pachetul de cărți, amestecîndu-l cu o dexteritate uimitoare. — Tăiați, îi face semn Patru Ace. — Că tot veni vorba de cunoscuți, spune Roja, să nu-mi spui că bătrînul tău ține separeul ăla doar așa pentru suflețelul său, sau de dragul unui singur individ care-l vizitează din an în paște. — Mai vin și alții, se lasă descusut Patru Ace, ia să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o detesta. Singura bucată de două persoane. Toate celelante sunt de patru. Dar cel din vitrină? Întrebă el fals dezamăgit de Întorsătura pe care o luau lucrurile. Se vedea din nou În tren, printre tineri mai mult sau mai puțin cunoscuți, scoțând câte o vorbă când și când, din amabilitate, atent mereu la schimbarea grăbită a decorului. Speranțele sale erau cu totul Îndreptățite, Întrucât nimeni n-ar cumpăra un cort cenușiu fără riscul de a contrazice bunul-gust, În cazul său remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își Îndesa câteva boarfe Într-o plasă din doc cu mânere de lemn făcute la strung și se ducea la țară la bunici. Cam o oră de mers cu „Rata”, cum zicea bătrânul Șendrean. Până la autogară avea de suportat curiozitatea cunoscuților pe care nu era chip să-i evite Într-un oraș atât de mic ca al lor, În ciuda aerului grăbit și preocupat pe care Îl afișa. Mai mult decât indiscreția Însă Îl agasa compasiunea cu care era privit. Da, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
alge, și mulțumind În gând partidului și sindicatului pentru minunatul prilej ce i se oferea de a-și petrece concediul pe meleagurile dobrogene atât de Încărcate de istorie. De acolo trimitea el, timp de zece zile, vederi Zorelei și câtorva cunoscuți, printre care și Cain. Cineva Începu să strige “Vrem discurs, vrem discurs”. “Chiar așa, chiar așa”, scandară bătrânii de la azil. Glasurile lor erau firave și ochii de sticlă aburită.. Gheretă Își duse o mână la gât. Dacă s-a procopsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
eu, Petru Șendrean, am frisoane și, după toate probabilitățile, halucinații. Scoase sticla cu lapte din frigider, Își turnă câteva picături Într-o cană smălțuită, cât să Înghită o aspirină, și se apropie de fereastră. Nu doar gustul aspirinei era cel cunoscut, ci și inventarul sumar al lucrurilor pe care memoria le restituia Într-o ordine Întâmplătoare: mărul care se usca lângă cișmea, pereții scorojiți ai casei de peste drum, pe care tremura umbra dantelată a viței de vie, pisica gestantă și chioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îi zâmbi. I se părea chiar că Îl privește cu tandrețe și că astfel Îl Încuraja Într-o acțiune pe cât de delicată, pe atât de binevenită. Deodată i se făcu o frică de moarte. Zâmbetul acela Îi era cunoscut. După cum cunoscut Îi era nasul coroiat, și ochelarii rotunzi, și paltonul, și fularul roșu, și mâna care acum Îi ștergea lui fruntea năpădită de o transpirație rece sub cozorocul scurt al unei șepci din blană de vulpe. O șapcă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de astrahan sau chiar pălăriile. El se mulțumea să ducă două degete la cozoroc și atât. Dacă și-ar fi scos șapca, ar fi continuat drumul cu capul gol pentru că prefera să răcească decât să mai Îndure batjocura din privirile cunoscuților. Doar Marta Îl Încuraja să o poarte, pentru că era făcută de doamna Demarcsek, blănarul ei de lux. Ea Îi croise această minunată căciulă de inspirație polono-maghiară. Venise și ziua când șapca asta oribilă putea fi utilă și altora. O Îndesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
parte din cercul lor de apropiați, ca și guvernatorul Earl Warren și procurorul districtual Buron Fitts. Cum eu îi aveam doar pe senilul Dolph Bleichert, pe răposata Greta Heilbrunner Bleichert, pe japonezii pe care-i dădusem în gât și pe cunoscuții mei din lumea boxului, brodam pe marginea premiilor școlare pe care le câștigasem, a balurilor la care participasem ca licean și a faptului că fusesem garda de corp a lui FDR în ’43. Băteam câmpii până când venea timpul să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să mă închidă în cameră, băteam cu pumnii în ușă până ce, dacă nu era larma prea mare și se auzeau zgomotele, se vedea nevoit să-mi deschidă, spumegând de furie și îngrozit de ce va urma; deoarece în prezența prietenilor și cunoscuților lui eram totdeauna și mai îndrăzneț, îmi arătam cu cruzime sentimentele antipaterne și răspundeam la amabilități cu o proastă creștere care mă înfiora uneori și pe mine. Cred că aceste demonstrații care mă epuizau, dar mă umpleau de euforia triumfului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și se apuca să mănânce. Pedant, plescăind fără să se grăbească. Alt chin. Numai că de data aceasta scăpam mai ușor. Ieșeam, mă duceam la Dinu sau pe țărm, mai ales că individul avea obiceiul să doarmă și după-amiaza. De cunoscut, nu-l cunoștea nimeni în afară de Moașa și de Arhivar, cu care fusese văzut sărutându-se. Portarul, când l-am întrebat, a ridicat din umeri: „Habar n-am cine e, domnule sculptor”, deși am avut impresia că mințea. Aristide a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
expunerea propriei persoane, a sufletului său și, cu cât erau mai puține detaliile din viața privată aflate la dispoziția prietenilor și a marelui public, deatlii care să Îndemne la comparații și deducții, cu atât mai bine. Foarte puțini dintre numeroșii cunoscuți ai lui Henry știau de relația relativ intimă cu Constance Fenimore Woolson. Era strănepoata lui Fenimore Cooper, marele, chiar dacă (așa cum părea acum) fermecător de arhaicul pionier al romanului autohton american, creator al iubitelor Povestiri ale lui Ciorap-de-piele și al eroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
domeniul dramaturgiei. În aceeași lună În care Elizabeth Robins acceptă să joace În Americanul, primi și o a doua veste Încurajatoare. Cu ceva timp În urmă Îi citise textul pentru Doamna Vibert actriței Geneviève Ward, care Îl dăduse mai departe cunoscutului director de teatru John Hare, care, după mai multe săptămâni de tăcere, răspunse În scris că o considera „o capodoperă de construcție dramatică“ și că va fi Încântat să realizeze o producție londoneză de Îndată ce se va elibera de obligațiile curente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
copiii din Elveția și a se Întoarce, În fine, În America. Alese Ramsgate pentru că era ieftină și, de asemenea, pentru că era o stațiune cu un caracter Cockney atât de celebru, Încât era sigur că nu avea să Întâlnească acolo vreun cunoscut care să Îl deturneze de la ceea ce Își propusese. Și se amuză puțin pe seama contrastului dintre mulțimile sale vesele, care sugeau zahăr candel, mâncau scoici și midii, și aspirau h-urile inițiale Într-un abandon total, și drama istorică rafinată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
peste strada din fața geamului. A doua zi de Crăciun, o scoase pe Tosca la plimbare În parc, unde urmări călăreții de pe Rotten Row și Înotătorii făcând baia tradițională În iazul Serpentinei, fără a se Întâlni sau a vedea pe cineva cunoscut. Așezat lângă foc, În aceeași seară, schiță o idee pentru o piesă, o melodramă Întunecată pe care o intitulă provizoriu Promisiunea. Ea avea să conțină, pentru prima oară În cariera lui, o crimă - uciderea unui copil. Rămase el Însuși șocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lu’ Alick! Doi cântăreți ambulanți, În paltoane zdrențăroase, unul cântând la o vioară prăpădită, celălalt din gură și Întinzând șapca pentru a aduna monedele, trecură pe lângă coadă. Cel cu șapca interpreta cu glas tare, răgușit, o melodie dintr-un muzical cunoscut: „De unde-ai pălăria? De unde oare? Că tare e hazlie Și În stil mare!“ Se auziră urale, În timp ce ușile de la galerie se deschideau și mulțimea se repezea Înăuntru. Imediat lângă intrare, un tânăr așezat pe un taburet Înalt, În spatele unei tejghele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]