5,667 matches
-
absurd o schemă logică pe care o știu pe dinafară. Aceeași schemă logică. Mitul "o istorie exemplară, își găsește sensul și valoarea chiar în faptul repetiției", oamenii sunt fericiți pentru că nu-și încearcă niciodată condiția până la maximum. De când Nietzsche a decretat moartea lui Dumnezeu, nimic nu mai poate fi repetabil. Oamenii nu mai sunt fericiți în postmodernitate. Poate că aforismele nu au unitate, dar ele creează un raționament deplin tocmai prin faptul că nu pot fi citite de la început până la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ori chiar abolit) își doresc o cheie sigură cu care se poate ajunge la starea de iresponsabil a omului. De aici, mai rămâne un pas până la sentința de nulitate a poetului (și ziaristului) Eminescu. Cu un diagnostic sever, adversarii pot decreta: "omul a fost nebun, ziaristul violent patologic, poetul, și el ", deci opera nu are nici o valoare, trebuie scoasă din școală, din rafturi și din orice preocupări!... Dar cultul lui Eminescu este un fenomen sănătos și adevărat. O realitate complicată, ridicată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pare a fi "cea mai bună naftalină" (Gh. Grigurcu) pentru a-l păstra în actualitate. Nimeni dintre criticii serioși n-a cerut jugularea discuțiilor (prin jocul liber al punctelor de vedere) ori, și mai rău, paralizarea spiritului critic, Eminescu fiind decretat o valoare intangibilă. Obligați față de geniul lui (cum îndemna Călinescu) se cuvine să poposim în luminișurile Operei. Or, observ, antifestivismul cerut de un A. Pleșu (altminteri, dispus a glorifica poezelele lui Radu Vasile-Mischiu), furia demitizantă (ca replică la "terapia comemorativa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cult; o ceată de oameni ar fi pus la cale "comedia" și tinerimea de atunci, amețită, sedusă, hipnotizată ar fi căzut pradă "infecției". Ca să nu mai vorbim despre "monstruozitățile" poetice, sfidând "paciența hârtiei" ori de influența schopenhaueriană, filosoful german fiind decretat "îngerul rău" al poetului. Tot din unghiul "literaturii bolnave" denunță și Aron Densusianu cultul eminescian ca "desfrâu libidinos". Dezordinea din viața poetului s-a transferat operei, incoerentă, întruchipând prin "înnodare de strofe" "o lume bolnavă și haotică", locuită de "confuziune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se simte "liber", fără să-și dea seama că se afla "într-un ocean de cultură fără capodopere" (idem, p. 40). Postmodernismul propune kitsch-ul, cultura coca-cola, într-un cuvânt hedonismul global. Spre a nu cădea în elitism, mass-media au decretat lumea show-business-ului, a publicității, a filmului american contra celui european, renunțând la problematizare și finețuri artistice. Alain Finkielkraut consideră că postmodernismul a deschis porțile unui "Disneyland" al culturii. Omul postmodern s-a plictisit de a fi persoană, acceptă confuzia între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
idealuri înalt umaniste. Modernismul începe cu revoluțiile industriale care au condus la instaurarea capitalismului și care, prin dezvoltarea tehnicii au oferit încredere omului în forțele sale. Filosofia empiristă și iluministă au condus spre slăbirea credinței, ajungându-se la Nietsche care decretează moartea lui Dumnezeu. Omul începe să uzurpeze tronul divinității, națiile continuă să devină tot mai puternice, până pe la mijlocul secolului XX. Structura liricii moderne a fost foarte exact caracterizată de Hugo Friedrich prin: eul dictatorial, transcendența goală, fantezia neîngrădită, maladiv ostentativ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1929) -, iar în anul următor cea de organizare a armatei (30 aprilie 1930), care au reprezentat, din punct de vedere juridic, o evoluție și o adaptare în conformitate cu timpurile respective. De asemenea, în scopul atragerii unor simpatii populare, guvernul țărănist a decretat amnistierea unor infracțiuni politice desfășurate până la 1 decembrie 1928 și a promovat grațierea totală sau parțială a unor condamnați, pentru toate tipurile de încălcare a legii (13 mai 1929). Din punct de vedere politic, conducerea țării s-a aflat, din
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
care a rămas în funcție până la 28 decembrie 1937, conducând mai multe cabinete. Această perioadă a fost una fructuoasă, din punct de vedere economic, pentru România, beneficiind și de o evoluție ascendentă la nivel mondial. Pe plan intern, autoritățile au decretat starea de asediu în nouă mari orașe, plus introducerea cenzurii presei la nivel național. La 10 martie 1934 starea de asediu a fost prelungită cu încă șase luni, iar o lună mai târziu (7 aprilie 1934) a fost adoptată Legea
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a fost invitat să asiste și un delegat al Parchetului local, apoi Ministerul Justiției, prin Ordinul Circular nr. 42.143 din 24 mai 1933, a recomandat conlucrarea cu autoritățile administrative și a celor de siguranță în zonele unde a fost decretată starea de asediu. Prin adresa nr. 20.692 din 27 februarie 1936, Ministerul Justiției - Direcția Judiciară a informat Parchetele din țară că, la propunerea Marelui Stat Major, a decis participarea „în mod obligatoriu” a unui reprezentant la toate întrunirile Consiliului
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
al organizării activității informative, Planul de activitate și Planul de căutare au primit norme metodologice amănunțite despre obiectivele urmărite, în concordanță cu schimbările externe și evoluțiile interne din ultimul an. După atacarea Poloniei de către Germania (1 septembrie 1939), România a decretat mobilizarea armatei, iar Jandarmeria, în conformitate cu legile în vigoare, a asigurat sarcinile de justiție militară (serviciul pretoral) și poliție militară pe lângă marile unități. Tot jandarmii au primit spre executare și noile măsuri contra-informative, mai ales în zonele unde au afluit refugiații
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
nivel de secție, așa încât au reapărut Biroul 3 Legături Externe și Biroul 4 Studii. Cea mai importantă modificare a survenit însă la nivelul metodologic unde, din 1941, a intrat în vigoare Regulamentul de Informații și Contrainformații (A5), după ce a fost decretat de Conducătorul Statului, fiind reeditat în 1943. Față de precedentele norme, cele din 1927, actualul regulament a marcat un progres în orientarea și organizarea activităților informative/contrainformative. În primul rând, cunoașterea situației inamicului reprezintă o condiție esențială pentru succesul bătăliilor, dar
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
fost defavorabilă Împăratului. Amenințat cu excomunicarea de către Grigore, pentru a fi continuat după bunul plac să dispună de episcopatele vacante, el va riposta depunîndu-1 pe Papă printr-un conciliu de episcopi germani. Excomunicat, depus la rîndul său de către pontiful care decretează anularea jurămîntului de fidelitate pronunțat de supușii săi, el trebuie să facă față unei revolte generale a feudalilor germani și este constrîns să se umilească, solicitînd iertarea de păcate a lui Grigore. Refugiat, în ianuarie 1077, la castelul de la Canossa
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în vârste de până la 12 ani. Modelul educațional weimarian a fost adoptat, câteva decenii mai târziu, în Gotha (1642). În Prusia, obligativitatea școlarizării pentru copiii de ambele sexe (care nu primeau alt tip de instrucție) la școlile sătești a fost decretată în 1716, la inițiativa lui Frederic Wilhelm I de a crea statului prusac puternic birocratizat și centralizat o națiune pe măsură. Dacă în pragul anilor 1700, Prusia era considerată "un stat fără națiune", Frederic Wilhelm I a încercat să soluționeze
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
votat, încă o dată, unirea Transilvaniei cu Ungaria. Apoi, instituirea Monarhiei duale, austro-ungare, în 1867, a încorporat Transilvania în Regatul Ungariei. "Legea naționalităților" și "legea învățământului" adoptate în 1868 au inaugurat politica de maghiarizare promovată de autoritățile de la Buda, care au decretat existența unei singure națiuni, cea maghiară, "una și indivizibilă", în care singura limbă oficială era, desigur, maghiara (Constantiniu, 2011, p. 257). Reacția românilor din Ardeal a fost ambivalentă, intelectualitatea fiind divizată între facțiunea care promova activismul (i.e., apărarea cauzei naționalității
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în acest punct se pot dovedi hotărâtoare. Cazul francez merită, în special, o tratație mai elaborată. Cum poate fi explicat eșecul statului francez în a construi efectiv un sistem educațional, în pofida premiselor constituționale cu totul favorabile, care, încă din 1791 decreta înființarea unui sistem de instrucție universal și gratuit tuturor cetățenilor republicii? Dificultățile franceze pot fi puse în cârca ciclului revoluție-reformă-reacție conservatoare pus în mișcare de Revoluția franceză din 1789, care s-a repetat pe întreaga lungime a secolului al XIX
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a satisface doleanțele intelectualității liberal-democrate care a organizat mișcările revoluționare de la 1848, nu au făcut decât să suscite și mai puternic revendicările de universalizare a învățământului public de masă. Proclamația de la Islaz, redactată și citită public de Ion Heliade Rădulescu, "decretă o învățătură pentru toți egală, progresivă, integrală pe câtu va fi cu putință după facultățile fie-căruia și fără nici o plată" (Proclamațiunea Rescularei Naționale de la 1848 în capulŭ căreia s'a aflatŭ Ion Heliade Radulescu, 1881, p. 13). Manifeste sunt revendicările
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în evenimente politice, care a cunoscut rocada de la democrație la dictaturi. Fără a face o descriere detaliată, vom puncta doar cele mai importante evenimente politice care s-au succedat în societatea românească. Introducând votul universal, egal, direct și secret, și decretând libertăți civile pentru toți locuitorii țării, Constituția "unificării" din 1923 instituia democrația formală fără fond în politica românească în cadrul regimului de monarhie constituțională ereditară. Forma occidentală a democrației interbelice românești era însă contrazisă de fondul oriental al practicii politice, caracterizate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
originea la Panaitescu. De exemplu, se afirmă că "Mihai s-a urcat pe tron ca exponent al marii boierimi" și că "boierimea voia să folosească, pentru atingerea scopurilor ei, lupta voevodului" (Roller, 1952, p. 169). Mai mult, Mihai ar fi decretat celebra sa "legătură" fiindcă i-a fost dictată de către boierii olteni, care aveau interesul de a păstra în posesia lor pe iobagii refugiați pe latifundiile lor (Roller, 1952, p. 171). În fine, ca exponent al clasei asupritoare, "Mihai apăra interesele
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Gh. Gheorghiu-Dej) (Roller, 1952, p. 553). Ziua de 1 decembrie (1918), la care "Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească" a adoptat Rezoluția de la Alba Iulia prin care se decreta unirea acestora cu România, nu apare deloc în manualul lui Roller. Alături de data de 24 ianuarie (1859), ziua de 1 decembrie reprezintă cheile de boltă ale ordinii temporale naționale construită în ceea ce am numit a fi secolul naționalismului românesc. Punctul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Moscovei întreprins de noul lider comunist, atât populația autohtonă, cât și observatorii externi, au sperat într-o schimbare de curs radicală a evoluției politicii românești. Relaxării ideologice (détente) i s-a pus capăt rapid în 1971, prin lansarea "mini-revoluției culturale" decretată prin "tezele din iulie" pronunțate de secretarul general la întoarcerea din turneul său asiatic. Modelul stalinist era reinstalat în politica românească. Noua turnură asiatică a comunismului românesc a știrbit și în cele din urmă distrus prestigiul internațional și suportul popular
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
misiile acestei legislații a fost să corecteze "lipsurile" prezente în tradiția pedagogică românească, "unele dintre acestea izvorind din prevederile Legii din 1948". Fără să îl numească explicit, principalul defect diagnosticat de autoritățile române a fost, cu siguranță, obligativitatea limbii ruse decretată la 1948, care douăzeci de ani mai târziu dispare din noua legislație. Învățământul românesc este de-rusificat pe fundalul ieșirii de sub tutelajul politic al Moscovei. Învățământul obligatoriu, pe care legea de la 1948 îl diminua la 4 ani (art. VI), noua
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
hibride a național-comunismului. Eforturile hermeneutice, adiționate de strădanii exegetice, sunt îndreptate înspre împăciuirea "preocupării pentru înflorirea națiunii socialiste și a statului național" cu solidaritatea socialistă și internaționalismul proletar (Programul PCR, 1975, pp. 145-146). Via Engels și Lenin, Partidul Comunist Român decretă completa compatibilitate dintre cele două doctrine rivale: "națiunea și statul național independent, pe de o parte, și solidaritatea și colaborarea dintre țările socialiste, internaționalismul proletar pe de altă parte, sunt două laturi ale construcției socialismului care nu numai că nu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sau Studii. Iar agenda de cercetare și grila de interpretare erau setate în acord cu normele istoriografiei sovietice întruchipate în manualul prototipic Cursul scurt de istorie a Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (1953). Programul... din 1974 rupe această cutumă, decretând forma cât și fondul, principiile diriguitoare de interpretare a istoriei naționale cât și detalii minuțioase, într-un document de partid. După cum punctează și V. Georgescu, după o scurtă perioadă de détente care a durat între 1965 și 1971, directivele edictate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în crearea României moderne și în special a Partidului în împlinirea destinului social-național. Am văzut cum tot mai pregnant, Partidul și-a asumat sarcina nu doar de avangardă politică a revoluționarismului socialist, ci și rolul de avangardă a reflecției istoriografice, decretând versiunea oficială a trecutului românesc lucrată în Biroul Permanent al CC. Restructurarea memoriei naționale pe coordonate indigene a fost influențată hotărâtor și de o altă evoluție, de data aceasta localizată în avangarda culturală (operând, desigur, tot sub strânsa supraveghere a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în direcția articulării statale și a unificării politice. Astfel, încă de la I. Heliade Rădulescu (1861) este detectabilă configurarea tezei continuității statale a românilor. Motivat de același desideratum politic, N. Iorga a elaborat teza "Romaniilor populare", iar Programul... din 1975 a decretat existența paradoxalului "stat neorganizat". Discursul istoric difuzat prin literatura didactică se înscrie pe aceleași aliniamente. Pe lângă afirmarea permanenței populaționale a românilor în "spațiul strămoșesc carpato-danubiano-pontic", este enunțată și permanența statalității românești într-o formă mai strânsă sau mai laxă de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]