7,301 matches
-
plictisească la petrecerea de logodnă a vărului său și să iasă să dea o tură în jurul hotelului. Așa îl descoperise pe Bobo, care ieșise mai devreme colindând prin parcarea hote lului și se așezase apoi pe o roată de mașină, desenând de zor. Avea inspirație și nu observase silueta lui Macarie, care se apropia, decât atunci când se așezase lângă el. — Ce familie de artiști sunteți! se minunase Macarie sincer, cu un glas hârâit. Eu auzisem de la fete doar de fratele tău
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe tine nu te bagă nimeni în seamă, nu-i așa, că ești urât ca mine și mai ești și bâl bâit ca naiba, în timp ce frate-tu are tot ce-i trebuie, nu-i așa? Și pun prinsoare că nu desenează ca tine! Bobo se oprise din desenat și îi aruncase o privire mirată. îi plăcea să-l asculte pe tipul ăla ciudat, cu ochi mici și pătrunzători și cu glas hârâit. Macarie se exprima răspicat și convingător, fără ocolișuri. Și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lăsată în pace și să vadă tablourile. Se ridică în picioare și se apropie de peretele din față. Chipurile încadrate de rame simple, subțiri, aproape invizibile, îi păreau vag familiare, în mod cu totul straniu. Și, în ciuda faptului că erau desenate neconvențional, deformând întru câtva realitatea, îi păreau foarte reale și foarte vii, ca și cum respirau tăcut la unison cu ea, în aceeași încăpere. Dădu încruntată înconjurul sălii și se întoarse, ca trasă de o ață, la un portret care o fascinase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
deosebită... Poate doar... Dintr-un ungher împăienjenit al minții, îi răsări un chip de fetiță cu cozi împletite, cu care mai vorbea, uneori, în primele zile de după mutare. Fetița aceea îi zâmbea de fiecare dată când se întâlneau și îi desenase, la un moment dat, chipul, în mod stângaci și înduioșător. Avea un zâmbet luminos. Dar apoi dispăruse, în toamna aceluiași an. Se mutase cu mama ei în alt cartier, la altă școală. Pe fetiță o chema Carla. Dădu din umeri
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vopsea de ani de zile. Mai știi, poate chiar din anul când se mu tase aici, cu tatăl său, în acest bloc pe atunci nou, dar la fel de trist ca acum. Aceeași bancă pe care șezuse cu micuța Carla, care îi desenase în mod stângaci și înduioșător portretul. Părculețul se vedea bine de la geamul din camera Clarei, de la parter. Nu le știa numele tuturor copiilor, dar îi cunoștea din vedere pe toți. Duminica deschidea fereastra și se uita la ei. Uneori veneau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Clara clătina mereu din cap, energic. Nu-mi plac petrecerile. Nu ascult muzică și nu-mi place să dansez. O cunoscuse pe fetiță din prima zi de când se mutase în bloc. Fetița stătea afară, în parc, pe o băncuță, și desena. Tocmai când intra în bloc cu niște bagaje în mâini, Clara se împiedicase de o treaptă, se dezechilibrase și căzuse. Se lovise la același genunchi la care se julise mai demult. Fetița sărise de pe băncuță și o ajutase să se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
În cuptorul lulelei, jarul tutunului avu iar câteva licăritoare pulsații. Relația aceasta vi-o voi reda mai închegat în următorul enunț. Iată-l! Folosind peretele placat în smalț mov, ca pe o tablă școlară dintr-un închipuit amfiteatru studențesc, Profesorul desenă lăbărțat, cu o bucată de cretă de croitorie, pe care o sustrăsese absent, la o ședință de probă pentru vestimentație a soției, câteva litere mari, pronunțându-le solemn pe fiecare dintre ele: E = mc la pătrat. Privindu-i triumfător, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din mai și primele din iunie, de candidații la primărie. Și lor le-am trimis denunțuri. Unul către candidatul PSD suna cam așa: Nenea Popa, să știți că un băiat cu părul lung și adidași galbeni de penelist v-a desenat mustăți pe afișul În care zâmbiți așa frumos și arătați cu degetul. Dar n-am insistat În direcția asta prea mult. Deși am păstrat puerilismul, măcar În ceea ce privește o acțiune, organizată la exact o lună după Întâiul mai al convertirii noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
înfiorată. Timpul s-a oprit. Clipa s-a dizolvat într-un infinit astral. Totul dispare în jur. Rămâne doar patima fericită a dezlănțuirii. Și amândoi o gustă cu poftă, fără să se sature. Carnea frământată, mușcată, freamătă în descărcări ce desenează languros plăcerea, trupurile, transformate în lavă vie, se împletesc avide în chemări nerăbdătoare, se încleștează, se pătrund voluptuos, contopindu-se într-o uriașă și unică văpaie. Printre buzele uscate de focul lăuntric ies șoptit gemetele plăcerii și șoaptele iubirii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Bubuie o împușcătură, urmată de o rafală scurtă, apoi alta, după care tăcere. Sub impactul puternic al gloanțelor șeful fusese izbit de perete. Are fața dezintegrată. Pe tapetul albastru alunecă bucăți de os și zdrențe din creierii lui. Tirul precis desenase pe pieptul lui Gaie un colan de găuri roșii. Sângele se revarsă abundent, ca apa prin jgheaburi după ploaie. Scheisse!109 Manfred aruncă automatul gol și aduce în față pe celălalt. Arată cu degetul micul Derringer căzut la podea. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Zigzagul gândurilor îl aruncă într-o dimineață leneșă, rătăcită în voluptatea patului comod, când simțea prin somn căldura mâinii ei odihnindu-se la mijlocul pieptului său, zâmbetul ambiguu, candid și provocator în același timp, care-l întâmpina imediat cum deschidea ochii, desenat de buzele încă acoperite cu roua sărutărilor lui pline de iubire frenetică. Undeva, în spate, cineva strănută înăbușit. Cu răceală cinică își șterge amintirile frumoase din minte și revine la prezentul imediat. Să tragă în reflector și apoi să atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îi vine să verse. Atunci când ieșise din sediul Gestapo-ului, dintr-o mașină oprită la marginea bordurii coborâse un individ mătăhălos, înalt de aproape doi metri. Gâtul gros, bovin, susținea un cap mare și osos. O cicatrice adâncă ce se desena repulsiv pe obrazul stâng, până la colțul gurii, accentua brutalitatea chipului. Îl recunoscuse imediat, Ernst Kaltenbrunner, individul de care însuși Heinrich Himmler se temea. Când ochii șefului R.S.H.A. trecuseră indiferent peste el, avusese un scurt moment de oroare. Parcă privise Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aruncate de o parte și alta. Bubuiturile se succed în lanț și limbi lungi de flăcări se înalță către cer. Exploziile rup bucăți mari din ziduri, ca și cum ar fi din carton. Ferestrele sunt sparte și ușile smulse din balamale. Trasoarele desenează dungi luminoase care străpung trupurile nenorociților aflați în calea lor. Carol ochește atent cu zebeul, sus. O singură împușcătură și un corp izbește pământul. Sărind peste dărâmături, o parte din soldați, sub conducerea lui Mâțu, intră înăuntru. Din capul scărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
inimi. Ridică din zăpadă capul și privirea lui întâlnește ochii căprui, reci și imobili ca însăși moartea, ai unui neamț căzut lângă el. E fără cască, cu picături de sânge în părul castaniu. Din colțul gurii un firicel roșu se desenează pe albul pielii, către barbă. De la distanță, un strigăt neliniștit taie văzduhul din ce în ce mai distinct și mai aproape, crestându-i timpanele cu forță. Al cui este? Simțurile zguduite încep să funcționeze și recunoaște glasul lui Nicky. Marius! Marius! Simte cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu ochii ancorați în întunericul dușmănos, acolo de unde inamicul poate declanșa oricând un atac prin surprindere. Înghite puțină zăpadă, într-o zadarnică încercare de a potoli arșița chinuitoare a temperaturii. O pușcă mitralieră latră scurt și câteva gloanțe trasoare își desenează liniile peste ei. Zgomotul îi lovește ca un baros în nervii încordați. Ce naiba se află aici, în clădirea asta, încât nemții să se înverșuneze împotriva lor atât de tare? Ar fi vrut să-l întrebe asta pe von Streinitz, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și la mormântul iubitei. O ciudată stare de confuzie pune stăpânire pe el, cuvintele sacre devin doar o simplă înșiruire vocală și atunci realizează nepăsător că își pierduse credința. Ezită un moment înainte să arunce cu pământ peste silueta fragil desenată de faldurile pânzei kaki. Își dă seama că a rămas mai singur ca niciodată. Smaranda, prietenii, camarazii, cu toții s-au dus, spulberați ca norii de vânturile mari ale înălțimilor cerești. Oftează îndelung și trist, cu sufletul redus doar la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prezidam atunci Congresul, organul suprem al acestei organizații - 29 de state-membre, avînd ca limbă oficială sau națională un idiom romanic -, și mă investisem fără ezitare, îmi vorbeau de la sine preocupările la care ne solicita momentul. Conivența lor, exaltănd patrimoniul latinității, desena un soi de concurs bine venit, unde ne produceam, într-o emulație euforică, reprezentanți de pe meridiane disparate, de la Jorge Amado, gloria prozei braziliene, și Luis Jaime Cisneros, președinte al Academiei peruane, care înfășura evenimentul în acolada unor reconfortante, fraterne identificări
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
poetului, elevii sunt priviți cu simpatie, dar și cu un soi de melancolie dureroasă. Chiar dacă uneori cuvintele pot să șocheze, mesajul poemului este unul cât se poate de diafan: "Elevi cu unghiile murdare/ Și cu dezordini grave-n inemi,/ Ce desenați pe garduri pule/ Și pizde, ne'nțeleși de nimeni,// Voi, fumătorii din closete,/ Veșnic căzuți la matematici,/ Cu visurile -n debandadă/ Pe globii ochilor extatici,/ Înzăpeziți de vreo femeie/ În sâni rotunzi ca Polul Nord,/ Sarcastic rași în cap cu briciul
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
cam îndepărtate una de alta, și îngheț... Am înțeles imediat. Când o pusesem pe scândura aia, fata se proptise cu picioarele în perete și cum alergase de colo până colo prin garaj, luase ulei pe tălpi și tălpile ei se desenaseră perfect pe zidul: cu călcâie, secul piciorului, degetele, ce mai, dom' profesor, se vedea clar ce se petrecuse acolo! Noroc că nici femeile nu-și duc simțul lor până la capăt, altfel n-am mai avea scăpare. Și ce mă întrebi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-am mai avea scăpare. Și ce mă întrebi pe mine ce năzbâtii face Petrache: în garajul lui, i-am spus, și am început s-o înjur și am ieșit repede să plecăm. Ce, e garajul meu, treaba lui ce desenează pe pereți. Așa sânt șoferii și marinarii, își fac muieri goale pe burtă, pe mâini, dracu să-i pieptene! Asta își face pe pereții garajului! Bine că nu-și face pe nas! Două lucruri puteau să mă dea de gol
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întreagă cu pâine, pe care nu mi-ai plătit-o nici acuma, când ai luat Premiul de Stat! Vai de premiul tău, v-ați apucat și voi acolo, niște șmecheri, ați demontat piesă cu piesă un strung nemțesc, l-ați desenat, i-ați adus ici-colo câteva modificări neesențiale și după ce l-ați botezat prototipul M.U.-Universalgenev, cârnați, ha, gata, mari inventatori... Să nu negi, fiindcă tu mi-ai spus, ha ha..." "Așa se face brogresul, zise Calistrat amenințând să toarne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cum ai dori tu. E un copil educabil." " Deci nu din pricina ei trăiați rău." "Nici vorbă!... Silvia, se adresă fetiței care se apropiase și vroia să stea cu noi, ia du-te tu în biroul lui tata și citește sau desenează ceva acolo." " Deci voi ați venit de tot acasă, ți-ai adus și lucrurile..." " Da, mi-au fost expediate...într-o singură zi, odată cu certificatul de divorț... Am plecat din Londra la ora zece cu avionul și când am ajuns
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și, de această dată, nu reuși să se stăpânească. 3 Liniștea din apartament nu era deranjată decât de sunetul ecranului video din perete. Nebăgând în seamă spoturile publicitare, Ripley urmărea fumul leneș care se ridica din țigara decotizată și care desena volute cu contururi difuze în atmosfera stagnantă. Deși ziua era pe sfârșite, reușise să nu se uite în oglindă de dimineață. Așa era mai bine, fiindcă înfățișarea ei neglijentă ar fi deprimat-o și mai mult. Apartamentul era mai prezentabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu reușea, nu mai trebuia să-și facă probleme cu respingerea creaturilor. Focul de artificii care se amplifica înlăuntrul stației de epurare îi va termina pe toți. Culcat pe spate, Bishop privea lucirea aparatului de sudură mânuit de Vasquez care desena un cerc deasupra capului său. Era frumos, iar el știa să aprecieze frumusețea. Însă nu avea timp de pierdut. Se rostogoli pe burtă și porni să se târască împingând sacoșa cu materialele și consola. Împins-târât, împins-târât: înaintarea era foarte lentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ivi figura lui Hicks. Bărbatul căscă ochii descoperind spectacolul din interiorul blocului operator. Îi era cu neputință să separe mecanismul ușii suficient de repede; se dădu înapoi, ridică țeava vibratorului. La impactul proiectilelor, geamul cu trei straturi se făcu țăndări, desenând o stea prin care caporalul se aruncă înăuntru. Bărbatul pătrunse în sală într-o explozie de cioburi: cometă umană cu coadă de cristal. Se rostogoli pe jos până la femeia care se sufoca. Monstrul reușise să-și înfășoare coada puternică în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]