7,173 matches
-
o uite curând. În timpul cât bunicul se lupta cu incendiul, bătrâna i-a șoptit nepotului orășean: Să spui că Adrian a pus focul, el știe să se ferească din calea moșneagului. Așa a și făcut viitorul inginer. Bunicul, cu puțină diplomație, l-a capturat pe nepotul împricinat și i-a tras o bătaie cu cureaua, pe care o va ține minte toată viața. Pe fața și în vocea povestitorului se descifra și acum, după mulți ani, regretul că bunul său prieten
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
istorie medie a României, condus de distinsul prof. dr. C. Cihodaru. Sub îndrumarea competentă a acestuia, a debutat ca medievist, vădind reale calități și pasiune. Încă de la început a depus eforturi susținute pentru cunoașterea paleografiei, a limbii slave și a diplomației moldovenești. Fascinația documentelor, pasiunea pentru descifrarea acestora până în resorturile cele mai intime, cu răbdare și acribie, a condus la apariția primelor contribuții științifice privind autenticitatea și datarea unor acte deja publicate, precizări cronologice din istoria Moldovei, depistarea unor falsuri, punerea
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Puiu ? ! Adică ăsta ne-njură și noi să-l premiem ! ? !, și hârșt, îl taie de pe listă. Omenește, cum să nu-l înțelegi ? Numai că, iată, de la un politruc cu vechi ștate ca domnul M.G. te-ai aștepta la mai multă diplomație : de ce să nu eviți un scandal, dacă-ți stă în putință ? Ce-l costa să-i lase lui Puiu Marele Premiu, pentru că oricum nu s-ar fi dus să și-l ia ?... Dar atunci, cum să-l servească pe alde
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
comerciant de cherestea din Koln, - care i-a urmat la conducerea organizației sioniste mondiale și care a ales culorile alb și albastru pentru steagul sionist, culorile șalului nostru de rugăciune. Meritul lui Herzl a fost acela că a făcut din diplomația de înaltă ținută la nivel personal, un element important pentru a-i conferi respectabilitate, pentru a o face ca mișcarea sionistă să fie luată în serios. Herzl a avut abilitatea de a cultiva relații cu potentații europeni, ruși, turci, chiar
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
este aceea a unui antisemitism violent, dar exprima încrederea că regele Carol al II-lea nu va arăta o prea mare simpatie față de o politică violent antisemită, că va încerca să modereze inițiativele persecutorii ale lui Goga. Totuși, în cercurile diplomației engleze exista înțelegerea că, politica antisemită a lui Goga era pentru a combate influența Gărzii de Fier, deși, se formula îngrijorarea că, evenimentele puteau avea alt curs și că o politică naționalistă, ar scoate România de sub influența cercurilor diplomatice occidentale
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
pentru că exista temerea că, reacții necontrolate ale militarilor sau civililor din România, ar fi putut genera un eventual conflict armat. Așa se explică atitudinea Germaniei în criza declanșată de revendicătile sovietice, ungare și bulgare față de România din anului 1940. Obiectivul diplomației Reich-ului, în lunile iunie-septembrie 1940, a fost acela de a împiedica izbucnirea unui conflict româno-sovietic sau româno-ungar, pentru că în acest fel s-ar fi putut opri aprovizionarea Wehrmacht-ului cu petrol din România. Atât timp cât dura războiul, Germania nu se putea
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
comandă, ci ceea ce vrei. Așa procedează și cu mine. Posibilitatea trebuie fructificată: curînd eu voi da ceva, în sensul celor discutate împreună. Rămîne să ținem o legătură foarte strînsă și să încercăm o convergență totală a obiectivelor, firește cu toată diplomația necesară (comunicarea o putem face și telegrafic să zic așa, - cîteva rînduri - dar în plic). În așteptarea răspunsului, multă sănătate din partea noastră, M. Drăgan Nana așteaptă ca Ducu să scrie cu mîna lui că este ascultător... P.S. 1. Alăturat, - articolul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
este neapărat necesară pentru Înlesnirea mișcărilor mele”. Și-o fi râs În barbă neamțul nostru de suficiența prostească a rusului, dar a simțit că acum era momentul de a câștiga independența țării și pe câmpul de luptă, nu numai prin diplomație așa că, În seara zilei de 19 iulie, noi unități române au traversat Dunărea, iar artileria de pe malul stâng al fluviului și-a intensificat bombardamentele asupra pozițiilor turcești. Cu numai trei zile În urmă, Prefectura Fălciu trimitea poliției Huși adresa nr.
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în acest mod straniu și formal, și în general simt cum nu știu nimic despre nimic, cu atât mai puțin cu ce pot eu să ajut în aducerea soțului plimbăreț către casă. Uit să mai gândesc, uit orice urmă de diplomație și nu mai reușesc decât să spun pe șleau ce simt: Persoana care suferă și nu se poate desprinde de trecut îmi pare că ești tu, Eliza. Copiii par bine merci, dar probabil că simt durerea mamei și suferă sau
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Zodia Săgetătorului Se spune că privind un ou nu poți ști ce găină o să iasă din el. Apropo de origini, fiind "disponibilizat" în 1983 împreună cu alți colegi din MAE, pentru motive știute numai de "Cabinetul 2 ", aveam să revin în diplomație în martie 1990. La revenire am găsit ministerul bine dotat cu "lupi tineri" care, sprinteni la limbă, aveau să eticheteze vechea generație de diplomați drept "dinozauri", în cadrul "speciei", noi cei dați afară și reangajați după Decembrie 89, formând o categorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că cei doi erau reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Externe, că din dispoziția "conducerii de partid și de stat" urma să se înființeze la București un curs postuniversitar de relații internaționale, cu durata de 2 ani, pentru pregătirea noilor cadre ale diplomației românești și că noi am fost selectați, având în vedere dosarele noastre și rezultatele din facultate, să facem parte din prima serie. Ni s-a mai precizat că ar urma să susținem un concurs de admitere, care pentru noi cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lui și care, culmea calităților, nu sforăia! "Cursul postuniversitar" era structurat pe prelegeri și seminarii și aveam săptămânal în program și 12 ore de limbi străine. Între materiile studiate figurau dreptul internațional public și privat, drept consular, drept constituțional, istoria diplomației, economie mondială, istoria literaturii și artei universale și românești, reguli de protocol... Prelegerile erau susținute de personalități ale vieții academice și universitare: George Călinescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Tudor Popescu, Virgil Cândea, Dinu C. Giurăscu, Mircea Malița... La limba germană am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
peste noapte simple direcții sau chiar servicii, se practica o "vânătoare de vrăjitoare" nu numai de dosare, fiind avute în vedere pentru transfer și persoane care prin pregătirea academică și de specialitate nu aveau prea mult de-a face cu diplomația. La data respectivă ministerul era împănat, pe bază de pile, relații etc. și a unui concept de cadre deficitar, cu zeci de medici, ingineri constructori, ingineri agronomi, arhitecți, gineri, soții, copii, nepoți, care nu numai că nu dădeau randament în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
La data respectivă ministerul era împănat, pe bază de pile, relații etc. și a unui concept de cadre deficitar, cu zeci de medici, ingineri constructori, ingineri agronomi, arhitecți, gineri, soții, copii, nepoți, care nu numai că nu dădeau randament în diplomație, dar erau necesari prin alte locuri deficitare de personal specializat. (Astăzi, după 40 de ani, situația din MAE din punct de vedere al personalului, a revenit la punctul de plecare, ministerul fiind plin de ingineri din diverse branșe, medici etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
diverse meridiane și paralele. Cu o mamă grijulie și cu cinci surori învățasem de mic să cos și să calc, fiind și în acest domeniu de maximă importanță domestică un "self made man". Așa că în seara dinaintea pășirii în "templul diplomației" îmi călcasem cămașa, stropită în prealabil generos cu apretol, de arătam ca un cavaler gata de turnir, pantalonii și haina. În dunga de la pantaloni, dacă nu erai atent, puteai să te tai, iar strălucirea pantofilor era la fel de orbitoare ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
atenție, m-a chestionat asupra motivației alegerii și m-a felicitat, asigurându-mă de tot sprijinul său și al colaboratorilor. Am fost apoi predat șefului serviciului "învățământ, expoziții, carte, film" și așa am început o carieră de peste 3 decenii în diplomație, care m-a purtat de la "atașat" la "ambasador", parcurgând toate eșaloanele și gradele după examene și concursuri, fără să "ard" nici o etapă.( Astăzi suntem, dacă nu campioni mondiali cu siguranță europeni în fabricarea de ambasadori proveniți din tineri secretari 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu obiectivele principale și mecanismele relațiilor MAE cu celelalte instituții centrale. Fusesem primit în partid, ca june asistent universitar, în "anul marii cotituri", 1964, și acum am fost integrat în "organizația de bază Cultură și Presă", care îngloba și pe diplomații Direcției Presă. În scurt timp aveam să fiu familiarizat și cu unele "facilități" oferite salariaților, respectiv un punct medical, un cabinet stomatologic și un bufet-alimentară, toate aflate într-o clădire peste drum. La vremea intrării mele în MAE, instituția era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a mă face să cred, conform unei formulări dintr-o cunoscută povestire a hâtrului de la Humulești ca "acolo unde dracu' a semănat, eu am cules". Cu toate astea, am pășit în Ministerul de Externe, din respect pentru instituție și pentru diplomație, în vârful picioarelor, ca într-o catedrală. La încheierea primului an la Cursul postuniversitar de relații internaționale făcusem o lună de zile practică în MAE, înregistrând suficiente detalii și informații despre viitorul meu loc de muncă. Acum că intrasem "în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
deloc puțin pentru acele vremuri. Una peste alta, cu întreruperile datorate plecărilor în misiune permanentă, am petrecut în Direcția culturală 15 ani, cumulând perioadele de până în 1983, când am fost "disponibilizat" din MAE și după 1990, când am revenit în diplomație, ani de acumulări, de muncă, de suișuri și coborâșuri, de experiențe fericite sau dureroase. Am întâlnit în toată această perioadă în minister și în afara lui, oameni a căror prietenie sau colaborare m-au onorat, de la care am avut multe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ambasadori. Despre "șeful suprem", ministrul Corneliu Mănescu, "generalul", aveau cu toții o opinie favorabilă, prezentându-l ca pe un "pater familias", de care se simțeau atașați, încurajați, ocrotiți, dojeniți fără răutate și răsplătiți pe merite. Aveam de pe atunci mare respect pentru diplomație, care mi se părea cea mai interesantă meserie din lume, și implicit pentru Ministerul Afacerilor Externe, opinii care mi-au rămas constante și până azi. Treptat, după ani de activitate în centrală și exterior, aveam însă să constatat în multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din lume, și implicit pentru Ministerul Afacerilor Externe, opinii care mi-au rămas constante și până azi. Treptat, după ani de activitate în centrală și exterior, aveam însă să constatat în multe circumstanțe că "regele e gol", că nu toți diplomații se închină la Pico della Mirandola, iar sacrosanta instituție a MAE poate deveni, încăpută pe mâna unor nechemați, un mecanism "second hand" lipsit de profesionalism, glorie și ștaif, de exercitare și afirmare a unor mărunte și păguboase ambiții personale, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Berlin, 16 aprilie-2 mai 1945, moment crucial al celui de al doilea război mondial, ultimul refugiu al lui Hitler și apropiaților săi. Toate acestea făceau din Berlin în plan personal și profesional un centru important și interesant, o școală a "diplomației concrete", unde speram să învăț cât mai multe. "Colectivul" era condus de un ambasador, fost profesor universitar, bun organizator, exigent cu el însuși și cu ceilalți. Mi-a plăcut din prima zi "strategia" sa cu privire la programul meu de lucru: "ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de scriitori, profesori universitari și cercetători... Le-am ordonat pe calendar, am revăzut corespondența privind stadiul realizării fiecărei acțiuni și apoi, conform sfatului ambasadorului, am început să colind prin Berlin, pe la tot felul de autorități și parteneri. În acele vremuri diplomații nu aveau mașini la dispoziție și cu atât mai puțin mașini personale, așa că circulam mai mult cu metroul, autobuzul sau tramvaiul. Ambasada avea doi șoferi unul la dispoziția ambasadorului, celălalt pentru toți și toate. Parcul de mașini era destul de subțire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de la Praga", stabilirea de relații diplomatice cu RFG, poziția față de criza din Orientul Mijlociu și Israel... Aspectele respective erau abordate cu siguranță în discuțiile oficiale la nivel înalt, dar ele apăreau și în convorbirile avute cu o ocazie sau alta de diplomații ambasadei cu directori generali, directori, președinți de asociații artistice profesionale, profesori, cercetători etc. Am fost pus și eu în fața unor atare situații chiar de la începutul prezenței mele la Berlin. Prima oară la un dejun cu un director de la DEFA Berlin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și nu ofereau posibilități prea mari de "manevră" autorităților din RDG. Situația "de facto" stabilită cu Berlinul occidental, supervizat de marile puteri, dar aflat în centrul RDG, avea să genereze multe tensiuni și probleme, dar și situații ciudate sub aspectul "diplomației concrete". Ca atare, când lucrurile se tensionau pe plan internațional între URSS și SUA, în principal, primii ce aveau de suferit erau cele 4 milioane de cetățeni din Berlinul occidental: li se tăiau curentul, apa, gazul, se oprea circulația metroului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]