6,346 matches
-
victoriei, ce, ești un bărbat al acțiunii sau... un fel de poet, de sfânt, de asta... de nebun?!... Lasă-i pe poeți cu rimele lor și cu lingeria lor dubioasă, pe sfinți Între ruinele unei vechi religii și... Înhamă-te, dom’le, În slujba națiunii! Pe cuvânt! Trebuie pur și simplu să intri În realitate. 6 Dar unde este, unde se află această realitate?! Ce Înseamnă acest cuvânt, ce ascunde el, care este ultima lui semnificație?! Ce Înseamnă real, realitate, ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noi nu suntem liberi sau ce vrea să spună un Breban sau un Goma sau un Baconski, că noi am fi, cum se spune... niște lași?! Adică cum, nouă ne-ar frică de... de, cum să-i spunem, de... haide, dom’le, să fim serioși! Păi, bine le face, pe cuvânt, avem noi alte probleme decât mofturi de astea care nu sunt de fapt decât istericale, „pe undeva” tipii ăștia ar vrea mai mult decât li se dă, veșnica problemă - orgoliul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care avea să-și capete auto nomia În 1829 și independența În 1830. Pentru țările române, prima schimbare sensibilă a fost sfârșitul domniilor fa na riote (oricum, turcii nu mai aveau Încredere În greci) și reve nirea, În 1822, la dom niile „pământene“. Un nou război Între ruși și turci se desfășoară În 1828-1829. Până În 1834, țările române se află sub ocupație rusă. Guvernator este un om remarcabil, generalul Pavel Kiseleff, singurul rus că ruia românii i-au păstrat până astăzi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
auzeai niciodată spunând „Hai să nu comandăm o sticlă de Cristal“. Niciodată „Hai să nu luăm masa la Le Bernardin“, unde șotiile noastre includeau bătăi cu mâncare, azvârlind cu homarii și stropindu-ne de sus până jos cu sticle de Dom Perignon până când personalul neamuzat ne poftea să părăsim localul. Cum editorii ne invitau peste tot pe spezele conturilor lor fără limite, de fapt editurile erau cele care plăteau pentru dezmățul nostru. Erau începuturile acelor vremuri când romanul în sine aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
particulară la care mergeau Robby și Sarah) au fost încurajați să compună e-mailuri cu condoleanțe pentru părinții nemângâiați. Iar datoria noastră era să repetăm cu copiii noștri cunoscuta litanie: nu vorbiți cu necunoscuți, nu-l băgați în seamă pe domul bine îmbrăcat cu voce blândă care dorește să fie ajutat să-și caute cățelușul pierdut; „Strigă și Somează“ și „Ține Bine Minte Drumul spre Școală“ și „Evită Clovnul“. N-avea încredere în nimeni, acesta era mesajul. Peste tot se auzeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am alunecat din nou în trecut, în anii petrecuți la Camden. De fapt întregul campus - atmosfera, poziția căminelor, arhitectura clădirilor principale - îmi amintea de Camden, deși aici era vorba de un mic colegiu foarte scump de la capătul lumii. - Ce ‛aci, dom’ Ellis, superchef astă-noapte, cum merge? strigă cineva în direcția mea. Era un șmecher din clasa mea cu un dram de talent. - Mamă, sunt frânt, sunt frânt rău, Jesse, i-am răspuns, plin de bunăvoință, apoi am adăugat, ca o completare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la nesfârșit. M-am îndreptat în direcția parcării studenților să văd dacă dau mașina crem 450 SL sau de BMW-ul lui Aimee Light. Era singurul plan care mă putea scoate momentan din stupoarea mea. În depărtare soarele ricoșa din domul clădirii artelor, iar cerul începea să se întunece. Vara indiană se evapora rapid în dimineața aceea. Parcarea studenților era situată în spatele Hambarului și când am trecut pe sub arcada de metal de la intrare un val de greață infuzată cu panică se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de-a lungul Senei până în rue d’Opera, la sediul Mission Literatur Express - locul de întâlnire fixat pentru manifestarea programată la orele amiezii. Dar timpul este prea scurt și renunțăm la idee în favoarea metroului, conștienți fiind că pierdem ceva impresii (Domul Invalizilor și Muzeul d’Orsay, între altele). Place de la Concorde, unde ieșim la suprafață, pare stânjenitor de largă, cu singura ei coloană în mijloc. Strada Rivoli - celebră pentru magazinele sale de lux - și Palatul Luvru, care rămâne în dreapta noastră, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Marea Baltică. Pe malul drept se înalță un uriaș turn de fier, probabil de transmisie TV, care amplifică senzația de capitală impozantă. Azi, pe ploaie, turnul e pe jumătate ascuns de plafonul norilor. Traversăm vechiul centru, asaltați de imagini vizuale - scuaruri, domuri gotice, fațade în stil baroc și clasic, clădiri Art Nouveau - și de relatarea precipitată, ușor nervoasă, a fetei care ne însoțește. Take easily, îi spun, ia-o mai ușor. Ea ne roagă să-i scuzăm emoțiile - e prima sa experiență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prietena rusă, care executase un mostik drujbî („pod al prieteniei“), curbându-se pe spate, mai ceva ca o gimnastă pe bârnă, pentru a atinge asfaltul cu vârfurile degetelor... VITALIE CIOBANU: Seara, urmăresc la hotel un talk-show cu Alexandr Krutov - Russkii dom -, o emisiune șovină, anti-NATO, pro-Miloșevici, anti-Cecenia, anti-baltică, pro-Irak și anti-ucraineană („la Lvov au fost interzise cântecele rusești!”). Un delir în expansiune. Dispariția comunismului a desferecat pandemoniul sufletului rus, a scos la lumină toate obscurantismele și resentimentele sale împotriva Occidentului, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Apostoli Petru și Pavel ori Poarta Orașului (cu arcul dedicat icoanei Mater Misericordiosa) ocrotesc un ritm pe măsura omului: Letonia ambițioasă și feerică, în 29 iunie, sărbătorindu-l pe Apostolul Petru cu fastuoase focuri de artificii peste Daugava și impresionantul Dom al Mariei; Estonia cu capitala sa, Tallin, cu străzi și clădiri policrome, cu esplanada amintindu-mi de cea din Lisabona, Săo Pedro de Alcántara. O altă lume, dar una potrivindu-și, ca la domino, piesele cu cea occidentală. Baltica și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
convins că nu mă mai întorc. Am revenit apoi, amândoi, prin Germania, după o săptămână sau două la Stockholm, Wickert ne-a „făcut rost” de două burse și ne-am oprit la Köln, unde i-am arătat amicului Sașa formidabilul Dom, dar, după ce am dat ambii un interviu postului de radio Deutsche Welle, unde lucra fostul coleg al lui Nichita la facultate, Corbeanu, i-am făcut cunoștință cu Acrivu, șeful emigrației românești din nordul Germaniei. La München, unde eram așteptat de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
funcționar public”, Biserica Greco-Catolică era a doua Biserică în stat, Biserică oficială, am fi beneficiat de un vagon și de alte „îndemănuri” administrative. Dar, când într-o duminecă întreg satul s-a adunat în fața casei parohiale și țăranii îi strigau: „Dom’ părinte unde pleci? Cui ne leși?!...”, Tatăl meu a avut „naivitatea” sau „slăbiciunea” de a se opune rugăminților Mamei mele și argumentelor rațiunii și... a rămas! Cu ei, cu țăranii, cu credincioșii săi, cu „patria” sa. După nici șase luni
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Yad Vashem, Universitatea de pe muntele Scopus, al-Quods, centrul Salah el-Din, Al-Aqsa, Saint-Pierre-en-Gallicante, biserica romană Sfânta Ana, poarta Leilor, biserica lui Hristos (poarta Jaffa), biserica Mântuitorului (cartierul Muristan), Via Dolorosa, Sala Cenaclului (lângă mormântul lui David), Templul, esplanada Moscheilor, poarta Hulda, Domul de pe Stâncă, fântâna al-Qods, piața Kotel, muntele Moriah, tunelul Asmoneenilor, cartierul maghrebienilor, moscheea Marwani, muntele Templului, cartierul evreiesc din Orașul Vechi, Institutul Templului, strada Mirga Vlada, strada Profeților, Mea Shearim, poarta Damascului, suk-ul el-Wad, Har Homa, Institutul Ecumenic de la Tantour
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
păstrat maiestuoasa-i nuditate și nu pare a fi avut de suferit de pe urma "teroriștilor" palestinieni care s-au baricadat înăuntrul ei timp de o lună întreagă în primăvara anului 2002. Pângărită, zic unii; iar alții, ocupată, în timpul "asediului Bisericii Nașterii Domului". Grota creșei, situată la subsol, este atât de strâmtă încât cei zece turiști peruvieni intrați acolo înaintea mea abia încap; este însă destul de caldă și de bine luminată pentru a-mi evita "răceala decepțiilor ireparabile". Marmora cu irizări de jasp
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
continuare o familie de arabi. Pătrunzând într-una din aceste structuri labirintice în care se înghesuie unii peste alții coproprietari ostili care-și dispută fiecare metru pătrat, și urcând niște scări șubrezite, m-am trezit aproape nas în nas cu domul moscheii Al-Aqsa, situat la doi pași. Era locuința provizorie a unei familii de coloniști tineri. Pe terasa transformată în debara, se usca lenjerie, ca la Neapole. Geamuri sparte, ferestre cu grilaj, deșeuri, fiare vechi. Un WC cu ușa batantă pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care au repus esplanada în circulație, ca de altfel și califul fatimid care a restaurat moscheea în 1035, voiau să construiască la fel de bine și chiar mai bine decât bizantinii. De aceea cupola de cupru aurit ripostează și dă cu tifla domului Sfântului Mormânt, la numai trei sute de metri de el. Domul omeiad se sprijină pe un octogon, la fel ca bisericile construite în epocă. Concurența dintre Revelații se manifestă atât prin decalc, cât și prin sfidare. Islamul are trei locuri sfinte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
califul fatimid care a restaurat moscheea în 1035, voiau să construiască la fel de bine și chiar mai bine decât bizantinii. De aceea cupola de cupru aurit ripostează și dă cu tifla domului Sfântului Mormânt, la numai trei sute de metri de el. Domul omeiad se sprijină pe un octogon, la fel ca bisericile construite în epocă. Concurența dintre Revelații se manifestă atât prin decalc, cât și prin sfidare. Islamul are trei locuri sfinte, după cum Dumnezeul creștin are trei persoane. Cele cinci rugăciuni cotidiene
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a Victoriei (Sieges alee) cu monumentele stereotipe ale electorilor, margrafilor, regilor și împăraților. În fața statuiei colosale aurite și lipsite de gust a unei victorii îmbrăcată cu rochie și totuși având aripi, monumentul lui Bismarck și palatul Parlamentului. În altă parte Domul lui Wilhelm der Grosse, colosală biserică. Statui de cărturari (Alexander v. Humboldt ș.a.). Mai multe statui de generali proslăvire a puterii. În alte părți ale orașului aliniere, noutate, curățenie. Autobuze mari cu imperiale, tramvaie unul după altul din minută în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ofensiva turcescă în a doua jumătate a secolului al XV-lea. S-a făcut o apropiere între fresca de la Pătrăuți și cea de la Arezzo. Despre Judecata de Apoi, este suficient să amintim două capodopere, cea datorată lui Luca Signorelli, de la Domul din Siena (1499-1502) și celebra operă a lui Michelangelo din Capela Sixtină (1535-1541). Jean Delumeau, unul din cei mai buni cunoscători ai Renașterii, scria în prefața cărții lui Paul Henry, retipărită în 1984, că “acest curent umanist nu a fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cresc și demonstrează îndeplinirea făgăduielii. Aceasta implică necesitatea ca descendenții ei, de asemenea marcați de statutul superior, să atingă vârsta inițierii - atât durează șederea în adâncuri a Persephonei românești: „A dat ordin și s-a dus de-a dezgropat-o. Dom’le, dac-a fost nevinovată, a scos-o cu viață, cu suflet în ea. Decât oasele care mai rezista și sufletu care mai bătea în ea. Ș-a-nceput... A botezat-o din nou, a scăldat-o, a spălat-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spiritului), descoperim că aparența ei nu respinge, dimpotrivă, feciorul ales i se adresează cu „fată frumoasă”. Aspectul „ca de maimuță” este superficial (povestitorul subliniază că „tatuajul” minunat se păstrează pe pielea ei) și poate fi lesne abandonat de fata inițiată: „Dom’le, când își ia p-al treilea rând dă [h]aine și să-mbracă (...) vedem cum îș’ dă tot păru acela după față și când se-mbracă și bate dă două ori dân palme.”. Instanța narativă beneficiază de un unghi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
conotații specifice ascetismului, moaștele demonstrând intrarea tinerei în sacru, prin abolirea perisabilității umane. În alt basm, agregarea în planul superior uman și primirea în societate necesită o imersiune inițiatică: „A dat ordin și s-a dus de-a dezgropat-o. Dom’le, dac-a fost nevinovată, a scos-o cu viață, cu suflet în ea. Decât oasele care mai rezista și sufletu care mai bătea în ea. Ș-a-început.. .A botezat-o din nou, a scăldat-o, a spălat-o, treaba lor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o sară iată că avem ca musafiri un regiment rusesc de cavalerie. I-am primit noi foarte bine și ei oameni voinici și frumoși și cu frizuri frumoase. Și tot îmi zicea maiorul: "Ai, ce mai zici, băete?". Urma alege, domule maior. Numai ci s-au îmbătat grozav și au borât și au căzut pe jos cu frizură cu tot. Au descuiat ușile la alte odăi cu sila și au luat diferite lucruri de mare preț aduse din țări străine. Soldații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
sătul și bine îngrijit. Și când întreb pe unul de a lui Niculai a lui Nică a Măriucăi: De ce stai așa ? Mă doare capul Domnule. Și eu îl întreb: "Ce-ai mâncat azi ? Și el spune: "N-am mâncat nimica Domule ". Și atunci n-aș fi eu nebun să-i umplu capul bietului copil flămând și prăpădit ? Și tot în vara 1914, m-am dus la Roman la școala de ofițeri de rezervă. Și acolo a venit Gh. Uscatu învățător și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]