6,873 matches
-
de marmură pusă la intrarea În Consiliul județean este mincinoasă, ca și regimul sub care a fost plantată la data de 26 septembrie 1975. Adevărata atestare ne vine din timpul domniei lui Alexandru cel Bun, dintr-un Act al Sfatului Domnesc din 1423 unde se pomenește de un „Pan Șerbea ot Vaslui”. Iată ce corectaseră cerberii: „<<București 500>>, concert-spectacol, cu următoarele modificări și eliminări: a) La Începutul spectacolului se afirmă că se Împlinesc 500 de ani de cînd domnul Țării Românești
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
1 ianuarie 1948 - 22 decembrie 1989. Prin fel de fel de cursuri, simpozioane, școli de lungă sau scurtă durată, etc. li se imprimase oamenilor frica animalică dar și ura cosmică față de blocul țărilor occidentale unde, se spunea pe toate canalele, domnesc jaful și exploatarea omului de către om, teroarea polițienească, bătăile administrate participanților la diverse demonstrații, inechitatea socială și foarte multe altele. Nebunia ajunsese atât de departe Încât În presă era total sau parțial interzisă informarea cu privire la unele construcții industriale noi sau
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
basarabene - 1912), romane sub forma de studiu social (Înstrăinații - 1910, Pribegi în țara răpită - 1912, Moartea lui Cain - 1914), nuvele apărute sub genericul Din amintirile unui bătrân în revista „Neamul românesc” (1909-1910) și în „Arhiva” ieșeană (1911), proză memorialistică (Curtea domnească din Iași, Ulița mare și Pomul verde 1913), opera muzicală Cetatea Neamțului, opera comică Pescarii din Sulina ș.a. Era și un pasionat muzician. Nașterea, moartea și întreaga lui creație sunt legate de orașul Iași. Ieșenii mai vechi îi spuneau „cneazul
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
la intersecția paralelei de 46,42 cu meridianul de 27,20, la distanța de 36 km de Vaslui și aproximativ 50 km față de Bacău și Roman. Distanța până la Iași, pe traseul Dumbrăveni, măsoară aproximativ 70 km. Anterior perioadei cînd a domnit ștefan cel Mare, Pungeștiul aparținea administrativ de Tutova, ce avea reședința în Bârlad, situat la peste 80 km . Valea Racovei a atras pe oameni din timpuri îndepărtate; pe teritoriul comunei au fost descoperite urme de așezări omenești, începînd din neolitic
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de artă, patrioți înflăcărați care și-au adus contribuții la formarea culturii românești, și a națiunii române, modele demne de urmat pentru tinerele generații. Peretele cu geamuri, mari, luminoase, cu ornamente completa impresia că te afli într-un spațiu unde domnește frumosul. De altfel întreaga școală era foarte fr umoasă, alătuită din patru mari săli de clasă cu o cancelarie și holuri lungi ce ducea de la intrare, până la ușile sălilor de clasă. Fusese terminată în anul 1935, lucrând la ea, chiar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
învinsă și Hitler va avea soarta lui Napoleon”. Evenimentele i-au dat dreptate. În acea lună plec forțat la Bârlad, la spital, cu sora mai mare. Cu greu ajung și reușesc s-o salvez. Tot atunci, în Bârlad, lângă biserica „Domnească”, din centru, mă întâlnesc cu V. Simion, coleg de promoție, care era chemat la regimentul 12 din localitate. Era foarte deprimat și-mi spune clar: „Alecule, am crescut ca orfan de război și nici eu nu voi muri la casa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
crease o situație extrem de gravă în privința relațiilor dintre cadrele didactice! Spre primăvara lui 1949 sosește în comună noul inspector școlar, fost conșcolar la normală și căuta să mă convingă să primesc direcția școlii. Asta îmi mai trebuia!... în viesparul ce domnea atunci în școală!... Refuz categoric și-i și motivez inspectorului. Nu puteam fi director în locul fostului meu director, încă din cursul primar. Lucra de aproape treizeci de ani în sat, era omul care-i învățase carte pe toți, în timp ce eu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
se află Muzeul Picasso, în exterior este tot o fațadă simplă, fără multe ferestre, înaltă și negricioasa. Și de la el pornind, în dreapta și stânga aceleași ziduri înalte și totuși altele, ferestre mici, porți masive și totuși discrete și peste tot domnește o simplitate rafinată sau... ca să mă joc cu cuvintele, i-aș spune și un rafinament născut din simplitate, ansamblul fiind plin de poezie; iar dacă lângă o poartă mai nouă și flautul vreunui student sau muzicant tânăr, curat și talentat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lui Ion Sapdaru: Ursul; Cerere în căsătorie; Jubileu. Vali Popa a venit să filmeze cu aparatul lui Ion. A început s-o facă dar cu capacul pe vizor (obiectiv). Asta ne dă motiv să râdem. Întotdeauna la repetițiile cu Ion domnește bunadispoziție, dar și o muncă serioasă generată de știința cu care regizorul-actor, reușește să ne manipuleze în cel mai bun sens al cuvântului. Își expune ideile, divaghează (de fiecare dată cu rost), știe să ne ceară, se impune și toate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
teritoriul orașului Iași în anii 1961-1967 (1980ă, Ceramica otomană descoperită la Iași (1968ă, Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice de la Curtea domnească din Iași (1967ă, Așezarea din secolul al XIV-lea de la Iași (1971ă, Începuturile vieții urbane la Iași (1972ă, Curtea Domnească din Iași (1975ă. O atenție deosebită a acordat Alexandru Andronic studierii unor probleme complexe și diferite în legătură cu istoria Curții și a orașului Vaslui, precum și unor aspecte legate de arta feudală (Săpăturile de salvare de la Vaslui, 1962; Șantierul arheologic Vaslui. Principalele
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
atras de epoca și personalitatea lui Ștefan cel Mare, în legătură cu care ne-a dat studii interesante: Cercetări de arheologie medievală privind epoca lui Ștefan cel Mare (1969ă, Aspecte occidentale ale civilizației moldovenești în epoca lui Ștefan cel Mare (1979ă, Curtea Domnească de la Vaslui din vremea lui Ștefan cel Mare (1982ă. Contribuții importante a adus la cunoașterea personalității lui Ion Ionescu de la Brad (Omagiu lui Ion Ionescu de la Brad, 1957; In memoriam. Ion Ionescu de la Brad, 1971ă. De-a lungul anilor a
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
lui Mihail Sturdza, de lângă Mitropolie, unde a instalat, între anii 1885-1886, Seminarul Veniamin, cea dintâi școală românească bisericească, înființată de mitropolitul Veniamin Costache în anul 1804. Tot din inițiativa sa s-a restaurat biserica Trei Ierarhi și biserica Sf. Neculai Domnesc din Iași. Lui Iosif Naniescu i se datorează și apariția Revistei teologice, care a văzut lumina tiparului la Iași, între anii 1883 și 1887, având ca redactori pe Constantin Erbiceanu și Dragomir Demetrescu. Toate aceste fapte i-au adus stima
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
cunoștință cu profesorul inginer Eugen Ionescu, un savant care, fascinat de energia, integritatea și frumusețea doctoriței, se decide pentru căsătorie. Fiul și fiica acestor părinți târzii vor avea șansa unei familii în care artele și științele, filosofia și medicina vor domni într-o ferventă consonanță. Ca medic al circumscripției Copou, doctorița Elena Ionescu devine în scurt timp deosebit de apreciată ca medic generalist. Parte din ceea ce este bine cunoscut ca sacro-terapie se regăsește în abordarea medicală a doctoriței Elena Ionescu. Mentalul pacientului
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
conferințele, cu beletristica și cu Lolita (căci era pe drum - a fost o naștere grea, fiind un copil dificil). Blazonul Rukavișnikovilor este mai modest, dar și mai puțin convențional decât cel al Nabokovilor. Șildul este o versiune stilizată a unui domna (cuptor de cuvă primitivă), fără Îndoială o aluzie la topirea minereurilor din Ural descoperite de aventuroșii mei strămoși. Doresc să remarc că acești Rukavișnikovi - pionieri siberieni, prospectori de aur și ingineri minieri - nu sunt Înrudiți, după cum au presupus din neglijență
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
joc de țară!!" strigă Ștefan la urcarea pe tronul Moldovei către boierii baroniți, dregătorii corupți și lichelele politice, "hiclenii"ce jefuiseră țara clădindu-și huzurul pe sărăcia și nemernicia oamenilor. Și, Ștefan a făcut din Moldova o țară în care domnea ordinea și dreptatea pravilei; o țară nouă, puternică, înfloritoare. Cine "pohtea" să întoarcă din mers cursul vremurilor noi, avea a face cu sabia și cu "țapa" de nu se putea altfel. El considera că Domnul unei țări trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan cel Mare a fost o adevărată Renaștere moldovenească. Se adeverește încă o dată că: "Țara e după chipul și asemănarea cârmuitorului ei". Am minți să nu recunoaștem caracterul de domn autoritar al lui Ștefan cel Mare; dar, oare, se putea domni în sângerosul secol al XV-lea cu ramura de măslin și nu cu spada într-o mână de fier? Marii boieri, prin Grigore Ureche în Letopisețul Țării Moldovei, i-au reproșat cruzimea: "că a vărsat sânge nevinovat, fără giudeț", scria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
avea fund... Nici chiar Înalt Prea Sfinția sa Fericitul Mitropolit Teoctist al Moldovei, fiind zi de harț, nu pregetă să se împărtășească cu câteva picături din "Sângele Domnului": izbânda se cuvine a fi prăznuită. Ștefan, cu coroana Mușatinilor pe cap, în tronul domnesc o horbotă sculptată în lemn -, vegheat de capul fiorosului bour moldovenesc, alături de flamura oștirii închipuind pe "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul", se ridică, în mână cu ulcica sa smălțuită cu margarete și albăstrele. E cam scurticel de stat, dar vânjos și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai "slugă", un "atlet al lui Hristos"? îl zădărește și Vlaicu. M-am închinat amândurora, să nu fie vreo pricină de gâlceavă. "Divide et impera", îl ghicește Țamblac. Ștefan mărturisește: Ei se păzesc unul pe celălalt, iar eu, la mijloc, domnesc neatârnat. Când am fost la Buda, am auzit niște vorbe ticăloase, se codește Stanciu. M-a costat ceva, dar am aflat tărășenia... Vorbește! Ne-au furat "Podul"! răbufnește Duma cu obidă. Ni l-au furat! Ce vorbă-i aiasta, vere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zică iarăși că sunt nemilos: "Pentru niște păsări acolo..." Să nu te mai milogești! Nu las mai ieftin! Am poruncit: douăzeci! Le merită! Să se facă strigare: joi, în zori de nu dau tatarii joi deci, ținem "Scaun de judecată domnească!" poruncește după ce sa mai liniștește. Împricinații să se înfățoșeze cu mărturia, hrisovul, dovada... Să-l chemi pe Agapie să vedem cum stăm cu el. Și "mârșavul" cu mădularul lui... Prea bine, Doamne. Era să uit... Fătucile celea... Să le tămăduiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
său răpciugos! E rândul lui taica, Bogdan, să intre în scenă... Cu ajutor unguresc de la Iancu de Hunedoara, l-a zdrobit la Crasna, dar Aron-Răspopitul a fugit și s-a oploșit în grațiile craiului Cazimir. Bogdan-Vodă n-a apucat să domnească nici doi ani. Fratele Aron, cu o bandă de tâlhari lehi, s-a furișat și l-a descăpățânat mișelește la nunta însângerată de la Răuseni. Au trecut anii, am crescut și... și a venit rândul meu să împlinesc blăstămul Mușatin cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mare țin minte -, se făcuse slujbă mare la biserica Mirăuților, am legănat și racla cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou să ne meargă bine. Măria sa ne-a pohtit la mare ospăț în Cetatea Sucevei. "De astăzi, în Țara Moldovei vor domni Cinstea, Pravila, Dreptatea! a răcnit Diavolul blond. De mâine chiar, încep Scaunele de judecată pentru înturnarea ocinilor hrăpite samavolnic!! Cine nu-i cu mine, e împotriva Moldovei!! Alegeți!!"... Ne-am trezit din uluială și-am pus mâna pe spadă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dezordinea din cameră, devenită neprimitoare, străină m-a gonit de acasă. Ultragiată, sensibilitatea mea specială față de spațiul domestic intim, ocrotitor mi-a decis atunci, în acea după-amiază, soarta. Nu mi-a plăcut să stau în casă, în condițiile haosului ce domnea în ea, și, ca împins de un resort, m-am hotărât, brusc, să plec, să mă duc înapoi la ședință. Dacă nu ne-am fi pregătit, chiar în acele zile, de zugrăvit, dacă în cameră n-ar fi fost „deranj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lăsat cronica baltă (articolul acela a rămas neterminat și s-a pierdut) și că m-am repezit la telefon, să-mi anunț la rândul meu, prietenii. Unii aflaseră deja, alții aflau de la mine. Deși previzibil, în atmosfera din ce în ce mai tensionată ce domnea de luni de zile în „lagărul socialist”, când s-a produs, evenimentul ne-a surprins pe toți. O făcuseră totuși! Cu câteva zile în urmă văzusem la cinematograf, într-un jurnal de actualități (încă nu fusese desființat), vizita sfidătoare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-a întâmplat în ultimele zile ale lui august și la începutul lui septembrie. La redacție (Gazeta literară nu se transformase încă în România literară, metamorfoza se va produce în toamna aceluiași an, meritul principal revenindu-i poetului Geo Dumitrescu) domnea o atmosferă, aș zice, revoluționară. Tineri scriitori sau scriitori care suferiseră în perioada stalinistă (unii dintre ei făcuseră chiar pușcărie) ieșeau acum în față. Vântul părea să le fie favorabil. Îmi amintesc de vehemența lui Dumitru Țepeneag sau a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de neagră disperare, monotonia unei jalnice vulgarități. Cu această mizerie de fotografie voiau - și ne cereau - cei de la „foruri” să înlocuim nobilul chip al marelui poet, al Poetului nostru național (pentru semnele de exclamare cuvenite - vezi mai sus). În redacție domneau stupefacția și revolta. Țin minte că, exasperat, i-a spus domnului Valentin Silvestru pe care, după cum mi-a mărturisit mai târziu, expresia feței mele îl șocase: „Credeți că e normal ca în locul lui Eminescu să apară în acest număr fotografia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]