5,930 matches
-
pentru comunicarea interpersonală să devină elementul central și celebrat al identității școlilor de comunicare. Această "mutație", pe care o numeam cataclismică, a avut o consecință majoră în ce privește mai vechea rivalitate dintre profesorii de oratorie, întemeietorii departamentelor de comunicare, și cercetătorii empirici, veniți dinspre științele sociale, al căror efort de consolidare a identității domeniului științelor comunicării prin uniformizarea, pe cât posibil, metodologică, a acestuia, cu siguranță că l-am reținut. Efectul anilor turbulenți '60 asupra dinamicilor departamentale este, paradoxal sau nu, unul pozitiv
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
a rolului mijloacelor de comunicare în masă în producția valorilor sociale"33, această situație se schimbă, după ce "noii critici retorici" adoptă premisele teoretice majore ale așa-numiților "teoreticieni critici" europeni, filosofi și sociologi extrem de sceptici în ce privește elanul "obiectivist" al cercetătorilor empirici de dincolo de Atlantic. Primii adepți americani ai teoriilor critice europene vor deveni conștienți de modalitățile subtile prin care cercetarea (așa-zis) "științifică" servește, în ultimă instanță, dar invariabil, "interesele celor ce dețin puterea politică și economică"34, devenind, astfel, capabili
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
febrilă a unui "model universal"36 de cercetare științifică a fenomenului comunicării. Datele de plecare ale acestui nou interval pe care Griffin îl consemnează (1970-1980) sunt cât se poate de precare: în timp ce retorica intrase într-un proces de diversificare, cercetarea empirică încerca un demers de consolidare, desigur, ambele obiective realizându-se cu mijloace exclusiv "din interior". "Obiectul cercetării" ambelor grupuri interesate în studiul comunicării, aparent același, manifestă o fragmentare fără precedent: fiecare astfel de orientare dă atenție exclusiv câte unui aspect
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
dar și pe cei interesați academic în a articula astfel de alternative. Așa încât, rezumă Griffin, domeniul se caracteriza, în această perioadă, printr-o lipsă de unitate, de "disciplină"37 fără precedent. În acest context, apare interesul, în speță al cercetătorilor empirici, generat de autentica presiune, exercitată asupra comunităților științifice de pretutindeni, de cunoscuta carte a lui Thomas Kuhn, Structura revoluțiilor științifice, pentru găsirea unui "model universal", a unei "paradigme" universale, care să dea seama de întreaga cercetare pe domeniul Științelor comunicării
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
găsirea unui "model universal", a unei "paradigme" universale, care să dea seama de întreaga cercetare pe domeniul Științelor comunicării și care să ateste, astfel, în termenii lui Kuhn, statutul său de "știință matură". Însă efortul susținut al cercetătorilor (în speță empirici) pe domeniul Științelor comunicării, de a identifica o astfel de (macro)teorie unificatoare, care să legitimeze obiectul cercetării, cum nici o altă "polemică politică" nu ar fi putut-o face, eșuează, spre sfârșitul intervalului pe care îl discutăm aici, sub îndrumarea
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
pe care tocmai o încheie, este că cele două tipuri de abordări, interpretativă sau umanistă, pe de o parte, tributară metodelor de cercetare calitativă (criticismul retoric, în speță, dar și noile orientări etnografice) și, pe de altă parte, perspectiva social-științifică, empirică, ce dă credit metodelor de cercetare cantitativă, statistică, ajung să dețină porțiuni (cvasi)egale de teren discursiv în ce privește cercetarea pe domeniul Științelor comunicării, la sfârșitul secolului XX. Însă acest lucru nu face decât să sporească tensiunea dintre cele două tipuri
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
cu înțelegerea generală (de către public - adăugirea mea) a Vietnam-ului ca război nedrept în care America a jucat un rol ingrat"594. În orice caz, consemnează criticul, adevărul narativ al poveștilor lui Reagan nu este niciodată unul verificabil prin mijloace empirice, ci stă în "coerența cu criteriile morale și bunul simț al publicului"595 său. Astfel, William Lewis procedează la discutarea acestui al doilea aspect esențial al paradigmei narative: dimensiunea morală a interpretării. Criticul notează, alături de teoreticienii paradigmei narative, că logica
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
satisfăcuți de decizii și mai atașați de sistem decât cei care nu pot participa. În condiții de control al altor variabile, sistemele democratice apar din perspectiva participanților mai eficiente și mai legitime. Acest lucru pare să fie confirmat de date empirice colectate: electorii cu o competență mai ridicată își declară mai puternic satisfacția față de votul lor, iar în toate națiunile probabilitatea este mai mare ca cetățenii competenți să considere satisfăcător rolul pe care-l joacă în structura de input. La fel
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
satisfăcuți de decizii și mai atașați de sistem decât cei care nu pot participa. În condiții de control al altor variabile, sistemele democratice apar din perspectiva participanților mai eficiente și mai legitime. Acest lucru pare să fie confirmat de date empirice colectate: electorii cu o competență mai ridicată își declară mai puternic satisfacția față de votul lor, iar în toate națiunile probabilitatea este mai mare ca cetățenii competenți să considere satisfăcător rolul pe care-l joacă în structura de input. La fel
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
pus pe rolul jucat de egalizarea condițiilor între sexe (Inglehart și Norris, 2003). Pentru a discuta despre schimbările în stilurile de participare politică și despre cele patru contra-argumente la teoria lui Putnam, Stolle și Hooghe (2004b) au realizat o cercetare empirică. Ea încearcă să răspundă la trei întrebări: declinul participării enunțat în Statele Unite are oare loc și în Europa? Au apărut noi forme de participare care le-au înlocuit pe cele tradiționale? Oare cei angajați în noile forme de participare sunt
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
cum am văzut deja într-un capitol anterior. Acest lucru pare să fie valabil atât în contexte vest-europene, cât și est-europene (Bădescu, 2003a). Este adevărat că alții contestă această relație, ce ar fi puțin plauzibilă teoretic și greu de demonstrat empiric (Newton, 2001a). Oricum, încrederea socială înregistrată de sondaje în România este printre cele mai scăzute din regiune (Uslaner, 2003). Tabelul 3.2. Frecvența diferitelor acțiuni politice % Membru partide politice 3,8 Membru sindicate 6,4 Membru organizații religioase sau bisericești
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
fii atent în relațiile cu oamenii?") acoperea înțelesul acelei resurse considerată esențială pentru cooperare și rezolvarea dilemei acțiunii colective. Mai târziu s-a constatat că încrederea este de fapt multidimensională și că ea trebuie tratată distinct din punct de vedere empiric și analitic (Bădescu, 2003b: 121). O altă dificultate constă în înțelesul dat cuvintelor "cei mai mulți dintre oameni". Diferențele de mobilitate dintre societăți fac ca aceste cuvinte să însemne ceva în occident, unde se înregistrează o mobilitate remarcabilă, și altceva în România
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
ca putere, sunt egale și ca sumă. Când cele două concepte se aplică în zona transfinitului, solidaritatea lor se desface, astfel încât două mulțimi transfinite ar putea avea aceeași putere și sume diferite. Paralelismul cu antinomiile transfigurate este perfect: În științele empirice, intervenția antinomicului și a gândirii dogmatice este în principiu și mai limitată, deoarece acestea se construiesc aproape întotdeauna în cadrul experienței și sub controlul acesteia. Controlul exercitat din partea experienței face ca aceste construcții să fie principial în acord cu logicul și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fiindcă se aplică la întreaga experiență, la totalitatea cunoștințelor. Rațiunea are tendința de a da acestor idei pe care ea însăși le construiește valoare obiectivă. În felul acesta, se obține o cunoaștere pur rațională, care nu mai are nici un suport empiric, pe care o cunoaștem sub numele de metafizică. Iată, așadar, cum rațiunea trece de la funcționarea logică la funcționarea transcendentală și astfel creează metafizica. Ideile transcendentale sunt deduse din tabela raționamentelor, exact la fel cum categoriile fuseseră deduse din tabela judecăților
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
strategie de a-i dovedi aparența: să arate că în acest corp de pretinsă cunoaștere s-au strecurat erori logice și contradicții. Deducția ideii psihologice este însoțită de anumite paralogisme, prin care rațiunea pură face un salt nepermis de la sufletul empiric, supus categoriilor, la sufletul metafizic. Ideea cosmologică este și ea rezultatul unei extinderi nelegitime de la seriile finite dinăuntrul naturii la unitatea absolută a naturii ca întreg, căci rațiunea pură ajunge la antinomii, la contradicții ireductibile. Și ideea teologică este viciată
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
îl dezvăluie încă gândirea veche indiană, în contrast cu cea occidentală, care restrângea metafora în cadrul îngust al stilisticii și retoricii. Metafora însemna pentru gândirea tradițională religioasă brahmanică un transfer orientat spre o realitate superioară, o deplasare către transcendent, un salt dinspre realitatea empirică către transcendentul sacru. De la accepțiile religioase ale metaforei s-a trecut apoi, fără o etapă intermediară estetică, la valorizarea epistemologică, ontologică și metafizică. Toate trecerile dintre planuri antinomice, de la sensibil la inteligibil, de la individual la universal, de la unu la multiplu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
manifestarea sacrului. Deși Mircea Eliade urmează în dialectica sacrului linia teoretică durkheimiană bazată pe distincția sacru-profan, se pare totuși că o face în spiritul gândirii indiene 565. În India, sacrul nu este reprezentat prin opoziție cu profanul, ci cu realitatea empirică sau aparența (Măyă). Aceasta face ca între cele două domenii să nu fie o discontinuitate totală, un abis, ca în binomul durkheimian. Polaritatea există între două ipostaze ale aceluiași real. Aparența este o manifestare a sacrului. În termenii lui Mircea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
706. Pentru acesta, real este ceea ce e dat nemijlocit sau trăit, ceea ce este legat de conștiința individuală. Pornind de la această premisă, observă Florian, Reininger realizează un fel de ierarhie a gradelor de realitate, astfel că cea mai reală este lumea empirică, iar cea mai puțin reală este lumea metafizică. De aceea, în opinia sa, metafizica nu poate fi construită sub forma enunțurilor pozitive. Pentru metafizică rămâne doar trăirea originară, starea metafizică sau conștiința misterului sau problematicului. În timp ce științele progresează prin dezbrăcarea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
trebuie să fie înscrise în esența ființei, contrar credinței tacite că ființa este întotdeauna semnul unității"766. Geometriile neeuclidiene, deși sunt întemeiate pe o propoziție ce contrazice nu numai al cincilea postulat al Elementelor lui Euclid ci și percepția spațială empirică, se dovedesc, în mod paradoxal, perfect coerente, fiecare găsindu-și realizarea pe câte un tip de suprafață. Ele se cer unificate într-o pangeometrie, în care nu negația ci complementaritatea conduce spiritul științific 767. O ambiguitate și complementaritate similare regăsește
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
849. Morin ne avertizează să nu confundăm complexitatea cu complicația. Ceea ce este complicat poate fi redus la un principiu de bază simplu. Problema este că această bază, la care face recurs gândirea reductivă, este complexă. Nicăieri nu există o bază empirică simplă. "Simplul, afirmă gânditorul francez, nu este decât un moment arbitrar de abstracție smuls complexităților, un instrument eficace de manipulare laminând o complexitate. Geneza este complexă. Particula este hipercomplexă (și deloc elementul in sfârșit simplu). Organizarea este complexă. Evoluția este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
poate fi decât sufletul. Silogismele ipotetice, la rândul lor, ne împing să căutăm o presupunere ultimă, la care să se reducă toate presupunerile din judecățile ipotetice. Ca atare, aceasta trebuie să reprezinte totalitatea necondiționată a condițiilor de care atârnă posibilitatea empirică a fenomenelor. Rațiunea ajunge, astfel, la ideea unei substanțe universale capabilă să joace rolul de obiect absolut, iar aceasta este lumea sau universul. În sfârșit, silogismele disjunctive ne împing să căutăm unitatea ultimă, totalitatea deplină a termenilor pe care îi
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
biocentrismul este acceptabil pentru un observator ideal (adică rațional, bine informat și cu un grad înalt de conștiință) înțeles ca o concepție globală, completă, consistentă și lipsită de confuzii. Din punct de vedere științific, biocentrismul este compatibil cu toate adevărurile empirice, inclusiv cu acelea ale teoriei evoluției și ale ecologiei. Biocentrismul se bazează pe patru teze: • ființele umane, asemenea celorlalte ființe vii, sunt membre ale comunității vieții terestre; • specia umană, asemenea altor specii de ființe vii, este un element integrat într-
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Regan sunt radicale, el presupune și derivarea lor teoretică din temeiuri indubitabile, de unde rezultă că ar avea statutul unor concluzii care derivă cu necesitate din teoria sa, spre deosebire de teoriile lui Singer și Leopold, care își bazau concluziile și pe observații empirice. Bunăoară, Leopold era chiar sceptic cu privire la rezultatele intervenției omului prin managementul de mediu tocmai pentru că pornea de la constatări cu privire la situația de fapt. Teoria drepturilor animalelor în sensul ei normativ dezvoltat de Regan, adică pe baza temeiurilor menționate mai sus, aplicată
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de cauză, spun alții, un asemenea gest duce la abrutizarea persoanei respective. Dar o asemenea ipoteză nu se susține, pentru că, de exemplu, nu se poate dovedi că măcelarii, tocmai pentru că ucid animale, comit mai multe crime. Avem aici o problemă empirică, iar pe noi ne interesează să stabilim o chestiune de principiu. Dacă animalele înseamnă ceva, atunci acțiunile noastre asupra lor au relevanță morală. Ar trebui atunci să punem în balanță plăcerile pe care le avem atunci când consumăm carne și câștigul
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în considerare numai în cazul în care se poate transforma în cruzime față de oameni, adică are efecte asupra oamenilor. Or, teza că violența asupra animalelor duce la violență față de oameni, nu este o poziție de principiu, ci doar o ipoteză empirică. Kant s-ar fi aflat în opoziție cu Baumgarten, cel care ar fi urmat în această privință Talmudul, unde se susține de mai multe ori că atitudinea față de animale trebuie să fie una precaută. Descartes inițiază, prin teoria sa dualistă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]