5,089 matches
-
Iar sistemul de distribuție și vânzare a puținelor bunuri disponibile era atât de prost organizat, Încât lipsurile autentice erau agravate artificial de o penurie indusă: blocaje, tactici de acaparare a pieței, corupție și - la alimente și alte produse perisabile - pierderi exagerate. Ineficiența frapantă a comunismului fusese parțial camuflată În primul deceniu postbelic de reconstrucție și solicitările ei. Dar, spre Începutul anilor ’60, după ce Hrușciov afirmase că Occidentul va fi „depășit” de comunism, iar proclamațiile oficiale susțineau că tranziția spre socialism s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
preocupați mai degrabă să-și găsească un loc de muncă. Câțiva au optat pentru confruntarea violentă: pagubele provocate - și reacția pe care gesturile lor au stârnit-o autorităților - au iscat discuții nervoase despre starea „neguvernabilă” a societăților vestice. Îngrijorarea era exagerată: supuse la stres, instituțiile occidentale s-au dovedit mai rezistente decât Își imaginaseră unii și alții. Dar Întoarcerea la optimismul - sau iluziile - primelor decenii de după război devenise imposibilă. Ritmul mai lent al dezvoltării abia Începuse să se simtă, când două
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de o analiză infinit mai subtilă a felului În care diferite sectoare și straturi ale unei clase sunt Împinse, sub presiunea circumstanțelor socioeconomice, spre traiectorii și opțiuni distincte”. Mai târziu, Hall avea să admită că Centrul a fost o vreme „exagerat de preocupat de toate aceste chestiuni teoretice spinoase”. Însă obscurantismul narcisiac era și un simptom al epocii: detașarea de realitatea cotidiană proba involuntar epuizarea unei tradiții intelectuale. și nu era unicul semn de scăpătare culturală. Originalitatea sclipitoare a cinematografului francez
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
turistică În plină dezvoltare: În 1971, numai un spaniol din cinci lucra În agricultură. Deja la jumătatea anilor ’60, după criteriile ONU, Spania Încetase să mai fie „o țară În curs de dezvoltare”. „Miracolul economic” al lui Franco nu trebuie exagerat. Spania nu era Împovărată de rămășițele unui imperiu și nu a avut de suportat costurile sociale și economice ale decolonizării. Afluxul de capital străin nu provenea din exportul de bunuri spaniole, ci din venitul repatriat al emigranților spanioli și din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1966 și 1975, o treime dintre iezuiții spanioli au părăsit Ordinul. și militarii erau ținuți la distanță. Ajuns el Însuși la putere printr-un puci, Franco era perfect conștient de riscul de a aliena casta militară, care moștenise un sentiment exagerat al propriei responsabilități În conservarea statului spaniol, cu valorile sale tradiționale. În toată perioada postbelică, armata spaniolă a fost răsfățată și flatată. Victoria ei În războiul civil era celebrată anual pe străzile marilor orașe; pierderile erau comemorate demonstrativ În monumentala
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiar triplat de sus (de la Bruxelles) și de jos (la nivel de provincie sau regiune). Rezultatul a fost nu numai o birocrație de o amploare fără precedent, ci și corupția, indusă și amplificată de volumul finanțării disponibile: nevoile locale trebuiau exagerate și chiar inventate, iar de acolo nu mai era decât un pas până la abuzuri venale ce treceau neobservate de diriguitorii de la Bruxelles, dar riscau să discrediteze proiectul european exact În ochii beneficiarilor săi. Prost văzută din cauza politicilor elaborate la distanță
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
statelor-națiuni ieșeau din nou la suprafață, de această dată la scară continentală. Politicienii naționali deplasau prudent responsabilitatea publică pentru „euro-scandalurile” ocazionale pe umerii unei clase invizibile de „eurocrați” nealeși, a căror proastă reputație nu avea costuri politice. Între timp, bugetul exagerat al Comunității era apărat de beneficiarii și promotorii săi deopotrivă, În numele „armonizării” transnaționale sau a compensării legitime, și alimentat din sacul aparent fără fund al Comunității. Pe scurt, „Europa” devenea treptat un „pericol moral” semnificativ, după cum jubilau oponenții ei cârcotași
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Thatcher, ei trebuiau să lupte pentru a-și impune opinia - și, cu excepția subiectelor sociale esențiale precum medicamentele sau educația, nu se mai bucurau de prea multă trecere. Se spune uneori că rolul doamnei Thatcher În această transformare a fost mult exagerat, că circumstanțele ar fi Împins oricum Marea Britanie Într-o direcție „thatcheristă”; că pactul social postbelic era deja pe moarte. Posibil. Dar, chiar și retrospectiv e greu să ne imaginăm cine altcineva ar fi putut juca rolul de gropar. Merită recunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la rândul lor același lucru. Pe deasupra, curajul nu reprezenta, În sine, o garanție a calității. Aerul nonconformist, opoziționist și adesea periculos al scrierilor ilegale le conferea acestora (Îndeosebi În ochii admiratorilor lor occidentali) o aură romanțioasă și o semnificație uneori exagerată. Pe mormanul de compost În descompunere al blocului sovietic puteau, Într-adevăr, să se dezvolte și să Înflorească idei originale și radicale, scrierile lui Havel și Michnik fiind cele mai bune exemple - și În nici un caz singurele - de Fleurs du
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu numai o Înțelegere corectă a eșecului socialismului, ci și o evaluare lucidă a realităților puterii. În plus, poporului nu i se putea cere imposibilul: În Eseu despre bravură, scriitorul cehoslovac Ludvík Vaculík argumenta convingător că nu poate avea pretenții exagerate de la oamenii obișnuiți, care abia luptau cu viața de zi cu zi. Majoritatea populației Își ducea existența Într-un fel de „zonă gri” morală, un spațiu sufocant, dar lipsit de pericole, unde resemnarea luase locul entuziasmului. Rezistența activă și plină
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu au avut un rol decisiv. Adevărata poveste era În altă parte. Represiunea din Polonia a accentuat răceala reinstalată Între Est și Vest la sfârșitul anilor ’70. Acest „al doilea Război Rece”, cum i s-a spus, nu trebuie totuși exagerat: deși la un moment dat Leonid Brejnev și Ronald Reagan s-au acuzat reciproc că iau În considerare un război nuclear și chiar elaborează planuri concrete, nici Uniunea Sovietică și nici Statele Unite nu aveau asemenea intenții 4. După Acordurile de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe care Gorbaciov le avea de Înfruntat acasă, politica externă reprezenta o arenă În care el exercita un control direct și unde putea spera să obțină rezultate imediate. În plus, rolul de mare putere În relațiile externe sovietice nu trebuie exagerat: Gorbaciov a acordat relațiilor cu Europa Occidentală cel puțin la fel de multă importanță precum tratativelor cu SUA. El a făcut vizite frecvente În Vest, stabilind relații bune cu Gonzáles, Kohl și Thatcher (aceasta Îl considera, cu o expresie devenită faimoasă, „om
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
demonstreze evenimentele ulterioare, aparatul care condusese țara sub Ceaușescu a rămas absolut intact, debarasându-se numai de familia Ceaușescu și de asociații lor cei mai vizibili. Zvonurile despre miile de victime ale protestelor și luptelor din decembrie s-au dovedit exagerate - numărul exact fiind mai apropiat de o sută - și a devenit limpede că, În pofida curajului și entuziasmului mulțimilor din Timișoara, București și din alte orașe, adevărata luptă se dăduse Între „realiștii” din jurul lui Iliescu și vechea gardă din anturajul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bosniacă a depins integral de prezența și finanțarea lor. În ianuarie 1996, Banca Mondială aprecia că pentru reconstrucția Bosniei vor fi necesari 5,1 miliarde de dolari, alocați În decurs de trei ani. Estimarea s-a dovedit de un optimism exagerat. De Îndată ce războiul din Bosnia s-a Încheiat și agențiile internaționale au sosit la fața locului pentru a asigura pacea, interesul internațional a pălit. Uniunea Europeană, ca de obicei, era absorbită de propriile griji instituționale, iar Clinton, acaparat mai Întâi de alegerile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai puțin de 55% erau net Împotriva aderării (față de media pe UE, 35%)12. Dar antipatie față de UE exista și În Europa de Est. În Republica Cehă, Partidul Civic Democrat (aliniat cu Vacláv Klaus și declarat sceptic față de UE și puterile ei „exagerate”) a câștigat detașat alegerile europene din 2004, obținând 38% din locurile țării În Parlamentul European. În Polonia Învecinată, partidele eurosceptice de extremă dreaptă au avut chiar mai mult succes decât coaliția de centru-stânga aflată la guvernare - ceea ce nu este de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe locul al treilea și ajungând la 290.000 de voturi distanță de socialiști, aflați pe primul loc. În februarie 2000, Partidul Popular a format un guvern de coaliție cu Partidul Libertății (deși nu cu Haider Însuși), spre oripilarea ușor exagerată a partenerilor europeni ai Austriei. Acesta era Însă rezultatul unui calcul politic pragmatic făcut de Wolfgang Schüssel, noul cancelar austriac. Partidul Libertății era o mișcare de protest, un partid „Împotriva lor” care li se adresa „celor mici, asupriți” (pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fiecăruia. De ambele părți ale Cortinei de Fier, cei din generația șaizecistă - adică cei născuți Între 1946 și 1951, cea mai mare parte a generației baby-boom - Își aminteau cu drag deceniul „lor”, cultivând În continuare amintiri dragi și un sentiment exagerat al propriei importanțe. Iar părinții lor, cel puțin În Occident, erau recunoscători pentru stabilitatea politică și siguranța materială din acea perioadă, În contrast cu ororile anterioare. Dar cei care erau prea tineri ca să țină minte anii ’60 nu se dădeau În vânt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
implicat frenetic. Unii, ca Alain Finkielkraut la Paris, se identificau trup și suflet cu cauza croată. Câțiva - mai ales În Franța și Austria - au condamnat intervenția occidentală ca pe un afront american la adresa autonomiei sârbe, bazat (susțineau ei) pe rapoarte exagerate sau chiar complet false despre crime inexistente. Majoritatea pledau pentru intervenția În Bosnia și Kosovo pe principii generale, continuând argumentarea bazată pe drepturile omului Începută cu 20 de ani În urmă și subliniind actele de genocid ale forțelor sârbe. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai aveau cum să minimalizeze importanța lagărelor, așa cum o făcuseră În anii ’50, ori să Îi elogieze pe naziștii „buni”. În conștiința publică se Înrădăcina ideea că trecutul recent al germanilor era inacceptabil și rușinos. Proporțiile schimbării nu trebuie totuși exagerate. În anii ’60, unul dintre cancelarii vest-germani (Kiesinger) și președintele (Heinrich Lübke) erau foști naziști - o contradicție flagrantă cu imaginea de sine a republicii de la Bonn, sesizată prompt, așa cum am văzut În capitolul XII, de comentatorii mai tineri. Una era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de germani să trăiască mereu În umbra lui Hitler, a le cere să-și asume răspunderea pentru amintirea vinovăției singulare a Germaniei și să o transforme În Însăși măsura identității lor naționale - aceasta era o revendicare minimă, dar o așteptare exagerată. În alte țări din Europa Occidentală, procesul de rememorare și mărturisire trebuia să Învingă Înainte de orice iluziile egocentrice locale - implicând două generații și multe decenii. În Austria (unde serialul Holocaust a fost transmis la două luni după difuzarea În Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai specializat; pe urmă, vânzarea este susținută prin organizarea unei distribuții vaste însoțite de o campanie publicitară de mare anvergură. De asemenea, este necesar să se găsească un loc liber într-o legislație meticuloasă și să se evite un impozit exagerat. În Franța, constrângerile juridice exercitate asupra noilor produse vinicole au fost eliminate prin Legea Finanțelor din 1986 și prin decretul din 29 iulie 1987 privind "băuturile alcoolice aromatizate pe bază de struguri sau mere". Până la aceste date, produsele noi nu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
problemă pasionantă, care ar putea duce la o schimbare de perspectivă si la o evaluare diferită chiar și a marilor scriitori, în cadrul fiecărei literaturi naționale se pun probleme similare în legătură cu contribuțiile exacte ale diferitelor regiuni și orașe. Teoria atât de exagerată a lui Josef Nadler*18, care pretinde că se pot distinge trăsăturile și caracteristicile fiecărui trib german si fiecărei regiuni reflectate în literatură, nu trebuie să ne oprească de la abordarea acestor probleme, care rareori au fost cercetate cu o reală
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
o mască sumbră de corozivitate anxioasă. Mișcărilor iregulare ale membrelor le corespunde în clasificarea lui Charcot faza de debut a crizei, a marilor mișcări tonice, însoțite de ochii dați peste cap, care lasă să se vadă albul scleroticei, de gesticulația exagerată prinsă în atitudinile cele mai bizare din faza tetanismului. Aceste atitudini, în care corpul pare rupt în bucăți, în care trăsăturile feței apar deformate în rictus sunt lipsite de un corespondent cognitiv sau afectiv. De aici, probabil, senzația că ele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și de emoțiile sale, Pavelcu susține că se poate vorbi de o conștiință afectivă (Pavelcu, 1969). Această poziție a avut și are o Însemnătate foarte mare, Întrucât tocmai În legătură cu afectivitatea, curentele din psihologia abisală au Încercat să atribuie o Însemnătate exagerată inconștientului, să mute centrul activității psihice umane din zona conștiinței clare În zonele obscure ale unor tensiuni instinctive (biologice). Componentele cognitivă și afectivă ale atitudinii sunt acelea care determină conștientizarea și semnificația raportului subiect-obiect; prin intermediul elementelor cognitive, subiectul cunoaște obiectul
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
blama sau fără a trata cealaltă persoană ca pe un adversar. Alberti și Emmons (1974 după J. Cottreaux 1999, 99) definește comportamentul asertiv ca fiind „comportament ce permite unei persoane atingerea intereselor personale, apărarea propriului punct de vedere fără anxietate exagerată, exprimarea sinceră a sentimentelor, apărarea propriilor drepturi fără a le Încălca pe ale altora”. Este deci, o „concepție democratică” asupra relațiilor interumane. Asertivitatea a fost introdusă de unii specialiști În terapia comportamentală, fiind preluată apoi și utilizată În relațiile de
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]