6,230 matches
-
pedeapsă mai mare decât, să zicem, munca anevoioasă pe un câmp îndărătnic, când soarele dogorește sau când e ger. În primii ani de la oraș, cerul nu m-a preocupat: era prea îmbucătățit, iar eu - bucuroasă de-a fi scăpat de fanteziile unui copil ce n-avusese acasă nici o singură carte de basme și-și făcuse, în schimb, un surogat din Cheia cerului - un surogat ce nu ținea seama de nimic, din moment ce nu putea transfera nimic în sfera irealului și nu profita
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
gândesc la Talleyrand care scria că, în ambasade, cratițele sunt mai utile decât secretarii. Tare îmi este teamă că în multe dintre ambasadele țării mele, atât secretarii cât și cratițele nu servesc la mare lucru mă gândesc la meniul fără fantezie servit cu ocazia vizitei importantului oaspete. Echipa Senegalului câștigă cu 2-1 meciul contra blonzilor suedezi în optimile Campionatului Mondial de fotbal din Coreea de Sud. Imposibil să nu remarci bucuria sălbatică a africanilor care se revarsă pe străzile Genevei. Un fel de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
au durat blestemele. "Să vă sară ochii, să muriți în chinuri, să vă roadă cancerul, să plângeți pe mormântul familiei". Sau, cea mai înfricoșătoare "Vă iau sângele cu gramul / Să vă piară-n iad tot neamul". Totul spus cu o fantezie morbidă și cu o aplicație uluitoare. Toți ocupanții autocarului o ascultă parcă hipnotizați în mașina ce gonește în noapte. Un ultim scandal izbucnește chiar înainte de intrarea în Elveția. Scot cuțite și se reped la șofer. Cer să meargă în Italia
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a fi prea târziu, din toate punctele de vedere? Orice aș face, nu mă pot înțelege cu oamenii de "jos", dar au ajuns "sus" ierarhic, fără merit. Așa cum era de pildă directoarea mea de la Librăria Payot o sărmană imbecilă fără fantezie care până de curând conducea un magazin alimentar Migros. Salt mortal de la cârnați la enciclopedii Sau sergenții din armată. Lista este lungă. Tot în această logică, mârâitul-exclamație al elvețianului bogat întâlnit la cafeneaua Dorian, șeful unei mari întreprinderi de transport
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Bizara lipsă de talent a vieții în redactarea și regizarea spectacolelor ei e cel puțin la fel de mare ca și forța cu care-și organizează misterele și complexitățile fascinante. La câte un colț de stradă vin spre noi melodrame care sfidează fantezia celui mai lacrimogen dramaturg. Din când în când sosesc știri externe de un schematism al situațiilor atât de elementar, încât celebrele cărți schematice capătă - prin comparație - adâncimi proustiene. Alteori, „marele scriitor care e viața” - cum spunea pe vremuri un critic
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
hotel, așa că pe drum - o, momentele muzicale când un om are un EKG bun! - mi-am luat avânt și am început să-i povestesc ce am cântat eu la pian; i-am fredonat, clapotând pe mâneca pardesiului ei ceva din fantezia în re, apoi din sonata facile, cu un intermezzo din Für Elise, ajungând, prin montajul acestor fragmente, la ultimul impromptu, acela din dimineața când profesoara mea mă făcuse de imbecil fiindcă renunțam la pian. Șoferul surâdea privindu-mă în oglinda
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
unei mai bune așezări în istorie și în civilizație a acestui popor, răspundem în parte de această dialectică. Teatrul se joacă, e adevărat, dar a-l scrie nu e nicidecum o joacă. Nu suntem numai ai noștri, nici numai ai fanteziei noastre, nici numai ai culturii în genere. Suntem ai Republicii.“ (Teatrul, decembrie 1972) „Toate aceste lucrări, ca și altele, își găsesc justificarea în sentimentul că noi părăsim, prin socialism, modulii constitutivi ai Europei burgheze și pășim spre un nou soi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
teatrului și filmului românesc, îndemnându-i să cunoască profund și multilateral viața ce-i înconjoară, să asimileze și să reflecte realitatea prin arta lor în lumina criteriilor oferite de cultura filozofico-artistică marxist leninistă, să-și dezvolte în permanență capacitatea creatoare, fantezia și inventivitatea, să fie originali și profund receptivi la sensurile înnoitoare ale artei autentice, adversari ai falselor inovații și ai «modelor de import ».“ (Săptămîna culturală a Capitalei, 12 noiembrie 1971) LUCA Eugen „Un scriitor nepolitic e un nonsens. Un nonsens
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
revoluționar, poststalinist și puritan). Aceasta explică denumirea - universal acceptată - de „moartea pasiunii“ și încercarea disperată a nenumărate amante și soții să facă rost de chiloți de la pachet, veniți din subsolurile Prisunic-ului parizian, triste imitații sintetice de mâna a șaptea ale fanteziilor mătăsoase de la etajele inaccesibile ale modei europene. Lucrurile nu se opresc însă aici. Cele de mai sus constituie doar primul - și cel mai puțin controversabil - strat al realității. Dar oricine știe pe propria-i piele că existența e un lucru
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu Surupișu - Pârâul Bălții - Pârâul Pleșii - Pârâul Brazilor - Pârâul Șanțului de Sus - Pârâul Șanțului de Jos - Piscul Purcariului - Pârăul Bârnelor - Pășunele Curmătura. La o așa bogată toponimie a unei așezări rurale nu ne rămâne decât să ne minunăm de arta, fantezia și dragostea cu care moșii noștri își botezau pruncii, finii, ulițele, animalele din curte și tot ceea ce-i înconjura, pentru ca viața să le fie cât mai frumoasă. Încă un motiv pentru a primi prinosul recunoașterii noastre, generațiilor de azi și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din poză. Vie și nevătămată. Iar cicatricea de la mînă fusese făcută, se pare, în timpul unei beții, cînd se tăiase într-o sticlă spartă. Omul rămînea totuși un tip deosebit, dotat, dacă nu cu o soartă glorioasă, cel puțin cu o fantezie de excepție, așa cum de altfel îi stă bine unui om de cultură. / Dispoziția lui către fantazare avea să-mi joace feste în vacanța de după anul întîi. Am avut proasta inspirație să-l invit la mine acasă. La părinți, de fapt
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
prin parc, pe malul lacului sau odihna binefăcătoare în insulă, unde meditam și visam cu ochii deschiși. Erau poate cele mai frumoase clipe de liniște sufletească, de triere și ordonare a gândurilor, de făurire a proiectelor, de libertate deplină a fanteziei, stimulată de corul alterat de falseturi al broaștelor și de cântecele melodioase ale păsărelelor adăpostite în sălciile plângătoare. *** Terenul nostru de sport era situat pe șesul pârâului Buhai, având pe el iarbă cât păr în barba spânului, în schimb, existau
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
interioară decât lucrurile petrecute în jurul meu. Nici nu s-ar fi putut altfel. Lumea mea de atunci era așa de redusă; școala cu disciplina și datoriile ei, internatul cu zidurile lui de mănăstire, deși totuși atât de imensă, grație acelei fantezii neastâmpărate, care mi-a purtat sufletul dincolo de toate disciplinele și de toate zidurile... Voi trece astfel mai repede peste primii trei sau patru ani de liceu, din amintirea cărora, despre Iașul de atunci, n-aș găsi decât prea puține elemente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
s-a întâmplat să verific această fantastică ipoteză într-o împrejurare care n-a avut de altfel nimic deosebit în sine. Acum vreo zece-doisprezece ani, în timpul unei convalescențe, care m-a silit să stau câtva timp în casă, am avut fantezia să deschid o carte, despre care-mi închipuiam nu numai că-mi va produce câteva ore plăcute, dar că-mi va încânta sufletul tot atât cât mi-l mai încântase altădată. O citisem pentru întâia oară pe când aveam 16 ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sub invizibile bătăi de aripi de îngeri, formară acolo ceva nou, neașteptat, de o nobleță și de o candoare incomparabile. Noul născut sorbi tot amestecul acesta cu prima sa înghițitură de aer. "Et ce fut l'âme de M. Bornier." Fantezie de poet, desigur. Oare doctrinele și sistemele care încearcă să explice misterioasa formațiune a sufletului uman sau să lămurească procesul prin care o generație transmite celei care-i urmează caracterele și însușirile ei proprii, valorează mai mult decât istorioara aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ans après; și mai târziu a fantasticei povestiri de același gen, pe care Anatole France o așează în volumul intitulat Sur la pierre blanche. Astăzi, firește, nu mai judec tot așa; mai ales că istoria a reușit s-așeze în locul fanteziilor literare cruda fantezie a realității. Dar nici azi n-am părăsit cu desăvârșire în această privință sentimentele și aprecierile mele vechi, cu toate că, de atunci până acum, ideea socialistă a evoluat și ea, împreună cu metodele ei, cu tendințele ei, cu iluziile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai târziu a fantasticei povestiri de același gen, pe care Anatole France o așează în volumul intitulat Sur la pierre blanche. Astăzi, firește, nu mai judec tot așa; mai ales că istoria a reușit s-așeze în locul fanteziilor literare cruda fantezie a realității. Dar nici azi n-am părăsit cu desăvârșire în această privință sentimentele și aprecierile mele vechi, cu toate că, de atunci până acum, ideea socialistă a evoluat și ea, împreună cu metodele ei, cu tendințele ei, cu iluziile ei. Mi-aduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Ibrăileanu întrebarea aceasta: S-ar putea oare defini partea pe care Iașul o are în opera lui Eminescu? Căci dacă, în scurta și nefericita sa existență, poetul a trăit în diferite centre, fără a se putea fixa totuși nicăieri; dacă fantezia lui vagabondă l-a purtat câte puțin pretutindeni, sub toate cerurile; atmosfera particulară a Iașului, în care a stat relativ puțin, trebuie să fi exercitat totuși asupra spiritului lui o influență deosebită... Sunt încredințat de aceasta, mi-a răspuns eminentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de aceasta, mi-a răspuns eminentul critic. Minunatul decor în care se așează mai toată poezia lui Eminescu e desigur Natura, liberă și sălbatecă, natura noastră, cu aspectele și cu cerul ținuturilor noastre Nu arareori însă, peisajul se schimbă iar fantezia marelui poet întârzie "pe aceiași ulicioară", "pe lângă plopii fără soț", printre căsuțele albe unde "ramuri bat în geam...", în vechiul decor provincial, atât de familiar spiritului nostru, care evocă tihnitele orașe ale Moldovei. Dar după cum "Codrul" lui Eminescu nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la imaginea și atmosfera lui, ori de câte ori au vrut să evoce, reconstruindu-le, figura și personalitatea lui Eminescu. Mă gândesc de pildă la unele fermecătoare pagini din "Bălăuca" lui Eugen Lovinescu (la podul de raze, "pe care luna și propria-i fantezie" îl aruncă peste valea "cetăței adormite în faldurile istoriei" între Copou și Cetățuie). Mă gândesc la ultimele două opere ale lui Cezar Petrescu, Luceafărul și Nirvana, așa de îndrăznețe și riscate ca întreprindere artistică, așa de frumoase și interesante ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de altă parte, n-au dreptul să regrete ceea ce a fost, pentru că își dau seama că așa a trebuit să fie. Dar am emis o ipoteză și am făcut un calcul de probabilitate. Astăzi se visează puțin; eu am adesea fantezia să mă las pe aripa visului... Așadar, dacă Iașul ar fi rămas capitală... Dar n-a rămas și... nici va mai fi vreodată. Un vechi, efemer și necunoscut cenaclu literar la Iași Nu de mult mi-a căzut în mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a 30 de ani de la moartea lui Spiru Prasin. Căci principalele personagii ale epizodului ce urmează, în afară de povestitor, sunt tocmai regretatul Prasin și eminentul critic de la Iași, d. Ibrăileanu. La sfârșitul anului 1901, Prasin și cu mine am avut ciudata fantezie de a scrie o revistă o revistă de teatru pe care am intitulat-o "Irozii" și pe care am semnat-o cu pseudonimul "Mordax" (în forma "Mor-dax" pentru ca să se vadă că eram doi autori, ca frații Goncourt, ca alzacienii Erckmann
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în căldura aceasta. "Improvizații. Se și vede!" ar spune un judecător ursuz și aspru. N-o contest. Dar nici n-aveam pretenții. Și orice lucru trebuie judecat în raport cu natura și cu destinația sa, în raport cu intenția celui de la care vine. Astfel, fantezia noastră crease, pentru un anumit colț de pagină, o mică piesă în versuri, pe care o intitulasem Medalioane. Fiecare din medalioanele aceste cuprindea un portret de femee, de femee reală sau imaginară, sau și de una și de alta, adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o simplă revenire la o activitate veche; o reîntoarcere la trecut; poate un semn care arată că actele existenței mele erau destinate să formeze un ciclu închis. Ceea ce am întreprins, pe de altă parte, nu e nici un simplu capriciu, o fantezie oarecare. Legăturile mele cu presa (care, chiar dacă n-au fost întotdeauna deopotrivă de strânse, n-au încetat însă cu totul niciodată) au fost, în mod constant, susținute de acea înclinație adâncă, de acea pasiune generoasă, care sunt semnele sigure ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
înainte de toate. Iată-l pe bunul meu camarad de școală Adrian Verea, care în ciuda vârstei și a circumstanțelor și-a păstrat intactă marea-i putere de a visa și de a crede? Iată-l pe nefericitul Ioan Adam, inimă prodigioasă, fantezie luxuriantă, suflet straniu însă, format din elanuri nobile și ambițiuni nepotolite. Iată-l pe delicatul Ioan N. Roman, către care m-am simțit atras înainte chiar de a-l fi cunoscut, din cauza strânsei amiciții care-l lega de Virgil Cișman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]