6,379 matches
-
simpli, cu "dureri înăbușite"; c. Poezia naturii și istorii "cinegetice"; d. Proză memorialistică și scrieri de război; e. Romane de evocare istorică. M. Sadoveanu nu este un tip laborios, ci unul spontan care trece materialul direct în manuscris, sugerând un fior existențial, un mod de viață. Având vocație de povestitor, istorisirea are în creația lui un fond grav sau melancolic, asociat cu elementele naturii. Uneori natura dezvăluie și potențează dimensiunile unei drame. Fundamentală în arta sadoveniană e vorbirea lentă, ceremonioasă, în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ce să fac cu fetele, deși eu nu aveam decât vreo nouă ani. Iar eu îl întreb: Și acum ce cadouri îți place să primești? Alex coboară pentru prima dată privirea, undeva spre abdomenul meu. Mă trece un fel de fior, pentru că știu că așa se uită pacientele mele care mă întreabă: „Ce mai faceți, domnule doctor?“ — Spirituale. Cadouri spirituale. Îmi place ca cineva să petreacă mult timp cu mine, îmi place să discut cu bărbați inteligenți. Și cu fetele mă
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
speranța redresării, iar la această țesătură de taină au contribuit slujitorii sfântului locaș, dar și mirenii veniți de pretutindeni ca să afle un cuvânt de îmbărbătare. De aceea, la Putna, totul a devenit oarecum amintire sacră, izvor de tărie. "Și un fior din toate nedeslușit pătrunde/ De cine știe când, de cine știe unde..." Dacă nu l-a definit, căci nu aceasta voia să facă, poetul a izbutit însă a-l sugera. Fiorul Putnei face parte din zestrea noastră cea mai scumpă. Cronica, XXV
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
totul a devenit oarecum amintire sacră, izvor de tărie. "Și un fior din toate nedeslușit pătrunde/ De cine știe când, de cine știe unde..." Dacă nu l-a definit, căci nu aceasta voia să facă, poetul a izbutit însă a-l sugera. Fiorul Putnei face parte din zestrea noastră cea mai scumpă. Cronica, XXV, 23 (8 iunie 1990), p. 1 "APRINDE-SE-VOR CANDELE?" Un neam se comportă ca și un organism, în care partea e solidară cu întregul. Nu poți vătăma partea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se întreabă Sábato. Pentru Nietzsche, omul trebuie depășit cu orice preț; pentru Cioran, omul nu poate fi depășit, ci doar respins, ideea supraomului i se pare "absolut bezmetica. Dacă evocam viciile animalelor și încă e de ajuns pentru a simți fiori. Or, viciile oamenilor sunt incomparabil mai rele. Un supraom ar avea, firește, calități excepționale, dar și neajunsurile ar fi cumplite, incomparabil mai crunte decât cele omenești"8. Atât Nietzsche, cât și Cioran sunt maeștri în arta de a gândi împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și fascinat de figură liderului acesteia, în care vede "un gospodar instalat în absolut", care, "într-o nație de slugi, a introdus onoarea și într-o turmă fără vertebre, orgoliul". Prin el, continuă, exaltat, Cioran, "peste țară a trecut un fior nou. O regiune umană bântuita de esențial", unde "suferință devine criteriul vredniciei și moartea, al chemării. În câțiva ani, România a cunoscut o palpitație tragică, a cărei intensitate ne consolează de lașitatea de o mie de ani de neistorie. Credință
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să se descalțe de ele înainte de culcare, să le schimbe după chef, după modă. Idem și cu veșmintele, blănurile lor. Fie vară, fie iarnă, fie cald, fie frig, fie ploaie, fie vânt ori ninsoare, poartă întruna aceleași haine. Mă trec fiori pe șira spinării (aproape că simt frigul în locul lor) când mă gândesc că și-au petrecut noaptea afară, la fel cum vor mai petrece multe altele, acum când zăpada acoperă totul și le privează de hrană. Pe timp de iarnă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
izvodite din documente, să ofere "icoane" desprinse din freamătul petrecerii lumii, aici stând farmecul să-i spunem "vizionar" al expresivității acestui prodigios ciclop al bibliotecilor. Creangă a reprezentat un argument în acest efort, atât prin verificarea unei ideologii construite din fiori naționali, cât și în pasiunea de a șlefui realități finite, obiectivate, decuplate de conjuncturi și fulgurații. Aproape uitată este o piesă de teatru scrisă de istoricul total în 1927, plecând de la povestea cunoscută Fata babei și fata moșneagului, publicată exact
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
urmând ca detaliile să le discute cu miniștrii de stat. Ludovic între dragoste și datorie; memorii oficiale și memorii apocrife Tânărul Ludovic se apropia de vârsta de șaisprezece ani și din sursele apocrife aflăm că a început să simtă primii fiori ai dragostei, dar în același timp a descoperit și plăcerile carnale, pasiune care nu l-a părăsit niciodată, fiind recunoscut pentru numărul mare de amante pe care le-a avut. Lucrarea apocrifă intitulată Mémoires de M. de '*** pour servir à
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
opresiune în mușchii abdomenului. După un an începe să-l doară altă coastă și simte dureri de-a lungul nervilor; în urină, se constată albumina Bence-Jones. În anii următori apar dureri în extremități, cu parestezii, artralgii, accese de astm, cardialgii, fioruri de frig fără temperatură; bolnavul ajunge într-o stare cașectică; este redus ca mărime, scăzând din ce în ce mai mult , luând aspectul unui pitic. Capul este căzut înainte, se observă o fractură spontană a unei coaste, este inconștient, are halucinații, moare după 8
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
timp Chiari, profesor de anatomie patologică din Viena, a constatat că acest caz a fost un Edoteliom generalizat al oaselor. Un caz clasic este acel al lui Jellinek. Bărbat de 45 ani fără antecedente, se îmbolnăvește brusc, cu dureri și fiori în piept și șale; continuă lucrul, cu toată oboseala 8 mare și durerile fulgurante pe care le simte. Intră în spital unde se crede că ar fi un tabes dorsal, datorită tulburărilor nervoase pe care le prezenta. Bolnavul face o
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
afectiv" îl include implicit pe cel de "afectare", sinonim cu vanitate. Dimpotrivă, termenul "emotiv" include clar rădăcina "motiv" și implică sub formele "emoționat, emoționant" dinamismul activant, "mișcarea" (a fi mișcat) indicînd înfiorarea emotivă care ne pătrunde trupul, sufletul și spiritul. Fiorul acesta ne face să sesizăm adevărul esențial, căci emoția se deșteaptă în fața problemei vieții și morții, a misterului vieții și al morții. Numai omul poate dispersa emoția într-o multitudine de afectivități. Animalul nu trăiește decît în plan emotiv, căci
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
constituie la om ELANUL ANIMANT care "moare" pe măsură ce se revarsă ca urmare a exaltării dorințelor, într-o multitudine de afectivități banale sau care se crispează, exaltîndu-se maladiv spre spirit. Spaima în fața misterului vieții și morții este emoția sacră, veritabila religiozitate. Fiorul emotiv în fața profunzimii misterioase a existenței este un fenomen intrapsihic. Simbolul misterului, creat de om și numit "Dumnezeu", este deci în mod necesar și fenomen intrapsihic și nu poate exista în noi decît sub forma unei emoții supraconștiente posedînd o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și asupra iubirii lui Fred Vasilescu? Aviatorul forțează doborârea mai multor recorduri, iubita asistând în cele mai multe situații la încercările lui temerare: "Peste câmp aleargă după mine, ca un cățel după un automobil, o mașină deschisă. O recunosc și am un fior care se adaugă la acel al aerului rece. Fac un viraj întins, întorc cu totul, cobor în dreptul mașinii puțin și descriu un cerc larg. Reiau apoi direcția... trag ușor și sigur de manșă, aparatul cabrează întins spre ultima stea. De
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Alături de Platon și, dintr-o altă perspectivă, Biblia, Shakespeare este un moment exegetic, reușind să inducă cititorului o stare imprescriptibilă de aglomerare a contradicțiilor. Dramaturgul englez surprinde ca nimeni altul jocul antinomiilor prin ceea ce Camil Petrescu numește, cu o metaforă, "fiorul de vierme în trandafir", iar Binele, obsesia dilematică dintotdeauna a omenirii, rămâne, pentru lumea personajelor shakesperiene, o mare incertitudine metafizică. Într-un anume fel, și personajul lui Shakespeare trăiește "drama condiției umane", sintagmă proprie lui Cervantes, dar o transpune în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
bătrânul rege al Norvegiei, Fortinbras. Dintr-o asemenea perspectivă cu certe conotații mitice, groparul se substituie Parcelor, acele divinități ale Infernului care hotărau, chiar de la naștere, soarta oamenilor. Nu ar fi exclus ca umoarea prințului, sufletul său adumbrit de un fior tanatic greu de reprimat, ca și antinomiile pe care le constată în tumultoasa-i viață, să-și aibă sorgintea tocmai aici: anul ivirii în lume este unul al morții și al confruntărilor (duelurilor), al neantului și dilemelor în conștiință. Interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
încălecate, asociate la întâmplare și zâmbetul meu binevoitor o încurajează."438 Formula lui Hegel 439, după care arta este tentativa de a elimina alienarea, are în vedere același aspect. Referindu-se la aceeași observație, Th. W. Adorno subliniază: "În artefact, fiorul de groază se eliberează de iluzia mitică a Fiindului-în-Sine, fără însă să fie totuși adus la nivelul spiritului subiectiv."440 Aspectul corectiv transformă operele de artă în "epifanii neutralizate"441, calitativ superioare celor din timpurile străvechi în care s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
decât expresia incisivă a răului ce i s-a făcut, a deturnării propriei sorți. Se va sinucide prin refuzul mâncarii, în 1667 la Utrecht. Fusese un proscris, inclusiv ca artist, de vreme ce în 1664 i se ard public în Campo dei Fiori plăcile de cupru reprezentând cărți de joc erotice, imagini obscene cu eventual efect vindecător al impotenței. Îi va fi dat să-și întâlnească și recunoască fiul (care, confundându-l cu un tâlhar, tocmai îi înfige o lamă de cuțit în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
îi prilejuiește acestuia (dar și cititorului) o comparație între moravurile galice și italienești, izbitoare părându-i-se absența femeilor substituite de un bestiar maschilist travestit, respingător și depravat, evocându-i brutalitatea mână-n mână cu inocența animalică, o estetică a fiorului gotic și o etică a promiscuității. Treptat, Prelati își va înțelege și mai bine misiunea: trebuia, ca fost om al Bisericii, să înfigă fierul înroșit în plaga purulentă a acelui carnaval al dezmățului, să-l ridice pe Gilles până la ororile
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se sinucide în explozia premeditată a laboratorului de chimie de la douăsprezece și cinci. Este doar una din ipoteze, mai verosimilă fiind cea că a fost decapitată de locotenent într-un acces de ieșire din minți. În acest climat narativ de fior, mister și bizarerie, amintind de prozele crepusculărilor de veac XIX (Villiers de Lisle-Adam, I. Tarchetti ș.a.), din care nu lipsesc ședințele spiritiste, reîncarnarea, corespondențele și codurile magice sau numerologice, Leandru cel îndrăgostit se lasă pradă nebuniei și peregrinării. Chinuitoarea lui
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
supuși unor procese de lustrație sau penale. Don Luis reprezintă exponențial trecutul Spaniei de dictatură polițistă care tocmai își dădea duhul o dată cu bătrânul Caudillo, dar nu înainte de a plănui acțiuni revanșarde și împușcarea tuturor dușmanilor (sindicate, partide, minorități). Clipe de fior istoric și agonie, așadar, în care se hotăra viitorul țării, alternativa fiind o imensă și inutilă baie de sânge. Respectiva noapte este o cumpănă a apelor pentru Spania. Cititorul trăiește alături de ACP-iști pulsul evenimentelor și climatul cartierelor Madridului, o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
calmării, ci dimpotrivă cu cît neurocortexul ei va fi privat de afectivitatea răspunsului cu atît emoția sa se va accentua, pînă va deveni obsesie compulsivă. Eroina știe că acum ea devine friabilă și Marian Constandache din această cauză Își amînă fiorul de receptare și odată cu el si nivelul de simpatie. Ea rămîne acum Într-un teritoriu pe care-l poate stăpîni În voie, prin cabrarea emoției și dozarea intensității afective, știind că orice abatere de la acest scenariu Îi poate cauza suferințe
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
nu În act stă marea iubire și fata o știe, ea Îl va „rumega” cum pe un mugure Îl va incuba de-a pururi În inima ei, nu-1 va părăsi nici o clipă pentru că potențialitatea iubirii Îi va da pururi un fior de transcendență și de legătură cu marea iubire, Îl va visa mereu dincolo de cercul strîmt al determinărilor sociale, dincolo de așa zisa Împlinire efemeră, pe cît de nemuritor va fi Luceafărul pe atît de caldă și fierbinte va fi iubirea. Capcana
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
statul corporativ este realizat 509, patriciatul orașelor. Privilegiile (privilegium imunitatis) ordinului clerical (ordo clericalis) au fost codificate începând cu secolul al XIII-lea. Carta de stare, sancționată la 1222, îl împărțea în două categorii: clerul superior, care beneficia de privilegium fiori și clerul de rând, căruia i se acordase privilegium canonis. Marea nobilime exista ca stare din punct de vedere juridic, dar nu avea o Cartă în acest sens. Trebuie precizat că nici pentru mica nobilime Bula de Aur nu a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
bătrâni lângă casa poetului (unde apare imaginea unui "ochi mic, negru, răutăcios", aruncat într-o găleată ruginită, printre bulgări galbeni și pietricele) se mai întâlnește același energetism întunecat al demonicului ce pândește spectacolul sumbru al unei existențe total lipsite de fiorul transcendenței sacre. Nu e nevoie de nicio altă tentativă de explicitare a tragismului emanat de această conștiință a însoțirii perpetue cu un alter demonic, ostil și funest. Pe acest fundal cât se poate de liric în profunzime, energumenul Constantin Acosmei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]