5,423 matches
-
persoane sau între persoana bolnavului și lume. Modul de existență nevrotică se caracterizează prin dificultăți de adaptare-integrare a persoanei. Aceste dificultăți de adaptare se datoresc eșecului consecutiv unor conflicte. Viața ca și personalitatea acestor indivizi este dominată de sentimente de frustrare, eșecul datorat nerealizării, complexe de castrare și inferioritate. Bolnavii se simt nedreptățiți și suferă, fiind conștienți de limitele lor. Viața este percepută ca o limitare a libertății, ca ceva care le-a fost răpit. 2) Existența narcisică Modelul de existență
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
patologia de grup comunitar închis, de tipul grupurilor vulnerabile marginalizate de societate sau auto-segregate din considerente socio-moral-religioase etc. psihozele colective datorate unor stări de criză socială, politică, economică, moral-religioasă, situații catastrofice naturale etc. psihoze colective de tip protestatar-revendicativ legate de frustrarea unor drepturi socio-politice sau cultural-religioase, etc; psihoze colective datorate unor situații sociale închise, de tipul „situațiilor-limită” legate de privarea libertății etc. Aceste forme de manifestare colectivă a proceselor psihopatologice, mai sus enumerate, vor fi descrise pe larg în capitolele următoare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aceasta, desemnate cu un termen comun psihoze colective. Ele vizează comunicarea interpersonală, comportamentul și adaptarea socială sau familială; sunt conflictual-agresive (conduite violente de tipul criminalității sau a suicidului), conduite de refugiu (alcoolism, toxicomanii etc.) etc. Psihozele colective recunosc drept cauză frustrări colective, presiuni sociale asupra maselor, influența unor modele sociale negative etc. Din acest motiv ele sunt de regulă manifestări exterioare, de factură comportamentală revendicativă sau vindicative, legate din punct de vedere formal de frustrarea unor drepturi sociale, politice, economice, moral-religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
etc. Psihozele colective recunosc drept cauză frustrări colective, presiuni sociale asupra maselor, influența unor modele sociale negative etc. Din acest motiv ele sunt de regulă manifestări exterioare, de factură comportamentală revendicativă sau vindicative, legate din punct de vedere formal de frustrarea unor drepturi sociale, politice, economice, moral-religioase, etnice etc. Un rol esențial în geneza psihozelor colective, revin tehnicilor de manipulare prin discursul public și prin mijloacele mass-media (presă, radio, TV etc.). Rolul acestora, în situațiile de criză socială este de a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ricoeur denumește acest fenomen „bulimia dorințelor”, iar P. Raynaud îl consideră un nou „hedonism”. Indivizii, sub influența incitațiilor publicitare, sunt antrenați într-un circuit al unei agitații continue reprezentat prin circuitul „dorință-împrumut-cheltuială-cumpărare-risipă”. Aceasta va duce, în scurt timp, la insatisfacții, frustrări, corupție, creșterea delincvenței juvenile (H. Bloch și A. Niederhoffer). Consecințele acestui fenomen de „deposedare al individului”, cu caracter alienant, va sărăci persoana umană din punct de vedere etic și individual, îi va reduce inițiativa, gândirea autonomă, responsabilitatea acțiunilor. Rezultatul acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lipsită de orice fel de participare, activitatea este percepută ca o pedeapsă, lipsită de profit și satisfacții, pe care omul însă o va compensa prin distracții, jocuri, divertisment, alcool etc., munca devine astfel o sursă de nemulțumiri, conflicte, insatisfacții, sentimentul frustrării economice, limitare, neliniștea dată de nesiguranța locului de muncă, concurența, depășirea pregătirii profesionale etc. 5) Omul și condițiile de habitat P.H. Chombard de Lauwe care s-a ocupat de acest aspect subliniază faptul că nevoile de habitat ale omului sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a acestuia, care-l vor asculta și urma necondiționat. Liderul este un personaj simbolic asupra căruia masele vor proiecta propriile lor emoții, sentimente, idealuri, nevoi, frustări, complexe etc. La rândul său acesta se identifică cu „problemele” maselor, preluând asupra sa frustrările colective. Liderul apare ca „persoana salvatoare”, mesianică ce va „rezolva” problemele maselor. Prin aceasta el se va substitui Supra-Eului colectiv anulat prin degradarea valorilor sociale, culturale și moral-religioase. Existența cuplului liderului și a maselor, va face ca orice fel de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
greve, revoluții, lovituri de stat, terorism social, îndemnul la anarhie etc. Cele mai sus prezentate pun în fața noastră o dimensiune nouă, specifică și de o mare complexitate și specificitate a psihopatologiei grupelor social-umane: psihozele colective. Expresie a traumatismelor psihice, a frustrărilor și complexelor istorice ale maselor, ele constituie „materialul” din care vor fi elaborate manifestări psihopatologice colective. Considerate din acest punct de vedere, psihozele colective reprezintă un capitol special al psihopatologiei care trebuie raportat la dimensiunea socială și antropologică a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unor situații serioase de adaptare, conflicte, dificultăți etc. Aceste aspecte se datoresc faptului că persoana care „intră” într-un mediu socio-cultural diferit, străin de al său, va resimți „rezistența” acestui mediu ca pe un „factor de opoziție”, cu semnificație de frustrare. Se va simți străină. Este cazul persoanelor care, datorită unor cauze speciale, părăsesc mediul lor de origine și se refugiază în alte medii etno-culturale. Este cazul refugiaților, emigranților sau a persoanelor exilate. Trecerea dintr-un mediu etno-cultural într-altul presupune
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în țara gazdă de către autohtoni. Orice emigrant „așteaptă” de la țara gazdă ceea ce i se refuză sau nu găsește în țara sa de origine. El intră cu un set de dorințe, de speranțe care însă își au surse în nemulțumirile și frustrările existente în țara sa de origine și pe care le proiectează ca „posibilități” reale și sigure în țara gazdă. Însă nu întotdeauna aceste expectative sunt valide, realizabile. Emigranții sunt întâmpinați cu rezerve, chiar cu ostilitate, adesea refuzați. Aceasta va reprezenta
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în țara sa de origine și pe care le proiectează ca „posibilități” reale și sigure în țara gazdă. Însă nu întotdeauna aceste expectative sunt valide, realizabile. Emigranții sunt întâmpinați cu rezerve, chiar cu ostilitate, adesea refuzați. Aceasta va reprezenta o frustrare mai puternică decât cea resimțită în țara de origine. Cei care se adaptează, vor suferi o „schimbare notabilă a identității” adoptând noile norme de comportament și gândire, specifice modului socio-cultural al țării gazdă. Aspectele mai sus prezentate, demonstrează că ne
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relațiile dintre stat și om, sau grupe umane, se constituie unidirecțional, dinspre stat către individ. Aceasta implică norme cu caracter restrictiv, interdicții și sancțiuni. Individul sau grupul le acceptă ca „necesare” până la un anumit punct, dincolo de care le resimte ca frustrări sau reprimări, vizând în primul rând libertatea cu toate consecințele care decurg de aici. Având în vedere aceste aspecte, rezultă în mod firesc faptul că în sfera social-politică, boala psihică are o cu totul altă semnificație, diferită de cea medicală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este deturnată asupra obiectelor aparținând unor persoane de sex opus. Fobie: frică nejustificată sau repulsie patologică de un obiect, ființă, persoană sau situație. Frigiditate: tulburare caracterizată prin incapacitatea de a simți plăcerea sexuală sau de a avea orgasm, la femei. Frustrare: suferința psihică rezultată din privarea unei satisfacții vitale, resimțită de individ ca un obstacol sau ca o interdicție. Fuga: pulsiunea irezistibilă de a pleca brusc, fără un scop și fără o adresă anumită. Se caracterizează prin faptul că este subită
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Déja vu Delir Demență Demență precoce Demonopatie Dependență Depersonalizare Depresie Derealizare Deteriorare psihică Dezechilibrul psihic Dezorientare Dipsomanie Discordanță Disimularea Dismorfofobie Disociația Dispoziție Dromomania Ecolalie Ecomimie Ecopraxie Encoprezis Endogenie Enurezis Epilepsie Erotomanie Euforie Excitație Exhibiționism Exogenie Extaz Fabulație Fetișism Fobie Frigiditate Frustrare Fuga Fuga de idei Gatism Glischroidie Halucinație Heautoscopie Hiperestezie Hiperstenia Hipnagogice Hipnapompice Hipoestezia Hipomanie Hipostenia Homosexualitate Iatrogenie Idee fixă Identitate Iluzie Imaginea de sine Imaturitate Impulsiune Incest Incoerență Indiferență Inhibiție Insatabilitate psihomotorie Involuție Ipohondria Isterie Iterație Îndoială Lesbianism Licantropia Lipemanie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de: caracteristicile relațiilor sociale de la nivelul clasei; comportamentele elevilor în diferite situații școlare și extrașcolare; tipul de autoritate exercitată de cadrul didactic; gradul de (ne)încredere existent între profesor și elevi etc. Climatul educațional cunoaște mai multe dimensiuni: a) organizaționale: frustrarea, intimitatea, nepăsarea, atmosfera, accentuarea productivă, distanțarea, considerația, încrederea; b) relaționale: colegialitatea, familiaritatea, neangajarea, susținerea, autoritatea, restrictivitatea. În general, un cadru de interacțiune pozitivă poate fi caracterizat prin: deschidere la schimbare; utilizarea unor stiluri de interacțiune pozitivă; respectarea orarului; planificarea activităților
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
de către băiat a adevăratelor cauze ale comportamentului său și identificarea principalelor căi de acțiune; conștientizarea riscului săvârșirii unor comportamente deviante; educarea copilului, în a învăța să se stăpânească, să își controleze comportamentele impulsive, să aibă o mai bună toleranță la frustrare; formarea unui eu social, bazat pe o imagine și o stimă de sine conform posibilităților reale ale personalității. Obiective pe termen scurt Elevul D. M.: va participa activ la discuțiile din clasă, alături de colegii săi; se va implica în activitățile
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
comportament și de relaționare ale elevei M. R. sunt consecința deciziei părinților de a lăsa copilul în grija bunicilor. Privată de sprijin emoțional, eleva nu reușește să găsească în bunici un sprijin de nădejde, considerându-i mai degrabă dușmani.Această frustrare emoțională a generat comportamente deviante, M. R. fiind incapabilă să gestioneze foarte bine emoțiile negative. Ipoteza: Dacă se cunosc factorii determinanți ai inadaptării școlare și se vor folosi strategii adecvate, atunci eleva în cauză se va integra în colectivul de
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
de către fată a adevăratelor cauze ale comportamentului său și identificarea principalelor căi de acțiune; conștientizarea riscului săvârșirii unor comportamente deviante; educarea copilului în a învăța să se stăpânească, să își controleze comportamentele impulsive, să aibă o mai bună toleranță la frustrare; formarea unui eu social, bazat pe o imagine și o stimă de sine conform posibilităților reale ale personalității. Obiective pe termen scurt Eleva M.R.: va participa activ la discuțiile din clasă, alături de colegii săi; se va implica în activitățile curriculare
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
pe termen lung: conștientizarea adevăratelor cauze ale comportamentului său; identificarea principalelor căi de acțiune; conștientizarea riscului săvârșirii unor comportamente deviante; educarea copilului în a învăța să se stăpânească, să își controleze comportamentele impulsive, să aibă o mai bună toleranță la frustrare; Obiective pe termen scurt Elevul B.D.: va participa activ la discuțiile din clasă, alături de colegii săi, oferind tuturor libertate de exprimare; se va implica în activitățile curriculare și extracurriculare desfășurate de întreaga clasă fără să le perturbe; va realiza independent
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
eclerajul scenei accentuînd această impresie. Intrăm în lumea lor pentru a descoperi că bărbatul, soțul fumătoarei, e director de școală, dezabuzat și alcoolic. Viața ei, a fumătoarei, care, fără îndoială, și-a iubit cîndva soțul, e un șir de mici frustrări și mari umilințe. Surprizele se înmulțesc. Chiar de la prima imagine ne simțim debusolați, pe altă lume. E cinema sau e teatru? Ne dăm seama după cîteva minute că toate rolurile feminine sunt jucate de una și aceeași actriță, că același
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ni se întîmplă e un posibil. Lumea în care ne descurcăm, lumea noastră e una posibilă. Ea este expresia posibilelor și imposibilelor noastre. Secvențele evocate prezintă două căi, două posibile. Prima e cea trasată mai ales de imposibilul soției: în pofida frustrărilor, a micilor și a marilor umilințe pe care le îndură, îi este imposibil să-și părăsească soțul, copiii, lumea. Dar ceea ce, moral și fizic, este imposibil pentru o ființă umană, nu poate deveni, într-o zi, posibil? A exista nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cum de nu caută să-și îmbunătățească traiul (să "progreseze"), cum de nu-și doresc să se dezvolte? Cum de oameni atît de lipsiți de atîtea lucruri pot fi mulțumiți, cum de nu au nevoi nesatisfăcute, cum de nu cunosc frustrarea? Acești oameni au inventat o lume în care nevoile materiale sunt limitate și, în plus, constante: în viziunea lor, este imposibil ca nevoile să se schimbe, să evolueze, să crească. Trîndăvia, nepăsarea, neprevederea, îndestularea unei astfel de lumi par de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
anume menține lumea noastră? Ce anume o ține în funcțiune? Ocolul antropologic ne sugerează o întrebare naivă: ce s-ar întîmpla dacă am fi satisfăcuți de condițiile materiale de viață, dacă n-am mai simți nici o nevoie, nici o lipsă, nici o frustrare în materie de locuință, mijloace de transport, alimentație, îmbrăcăminte, timp liber? Pentru ca lumea noastră să poată exista, pentru ca ea să dureze, nu trebuie să fie imposibil ca membrii ei să fie satisfăcuți de condițiile materiale de existență, oricare ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
serviciu). Există etapa care precede și permite posesia sau consumul: clientul (personaj caracteristic lumii moderne) trebuie să simtă nevoia de a cumpăra, să simtă dorința de a consuma. Ce altceva este o nevoie dacă nu o insatisfacție, o lipsă, o frustrare? Pentru a fi vorba de satisfacție, prin posesie, prin consum, trebuie să fie mai întîi vorba de insatisfacție. După consumare satisfacție și plăcere trebuie să fie din nou vorba de insatisfacție. Întreprinderea este o formidabilă mașină de "insatisfacere". Politicile de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
extreme, ci se presupune că depinde mai mult de excitanții exteriori declanșatori - cu cât instinctul rămâne nesatisfăcut, cu atât organismul caută un excitant declanșator; -teoria despre frustrare-agresiune, ce conține doua ipoteze, pe de o parte că agresivitatea presupune Întotdeauna o frustrare, iar pe de altă parte cea În care presupune că frustrarea duce la diferite reacții, cea mai importantă fiind agresivitatea; -teoria Învățării, ai cărei reprezentanți susțin că agresivitatea este o trăsătura dobândită, fiind privită ca o atitudine socială cauzată de
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]