5,270 matches
-
participat și la luptele cu părții. El a slujit în armată mai mult decat perioadă contractata și a fost lăsat la vatră în provicia Mesopotamia. Tiberius Claudius Maximus a murit după anul 117. Textul în latină al inscripției de pe stela funerară de la Phillipi, ce amintește capturarea regelui Decebal, si traducerea ei. "Ți(berius) Claudius / Maximus vet(eranus) / [s(e)] v(ivo) f(aciendum) c(uravit) militavit / eque(s) în leg(ione) VII C(laudia) P(ia) F(ideli) fac/ tus qu
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]
-
multe porți interioare care compartimentează ansamblul fortificat. Incinta centrală este prevăzută cu un reduit și cu o capelă. Cercetările arheologice au scos la iveală diverse obiecte din aceasta epocă, mărturie a așezărilor în regiune: unelte din piatră, fragmente ceramice, urne funerare etc.. În vremea dacilor, pe aceste locuri a fost ridicată dava cunoscută sub numele de Rumidava sau Ramidava (după diversele izvoare istorice); cucerită de romani, cetatea Rumidava devine castrul roman Rupes ("stancă" sau "piatră"). Numele roman fiind cel mai probabil
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
păstorit aici menționam pe: Din cadrul acestei comunități a provenit preotul Isidor Stanislav Toniuc (1912-1998), fost vicar general greco-catolic ucrainean până în anul 1948. În cimitirul catolic din Siret se află mormintele preoților Clemente Zlepko (1868-1934) și Vladimir Vorobchievici (1913-1992). Pe monumentul funerar al preotuluiu Zlepko este urmatoarea inscripție: "„Тут спочиває О.(отець) Клементій Злепко парохіал адміністратор. Вічная Йому пам'ять”" (în ), iar pe cel al preotului Vorobchievici: "„Тут спочиває їерей Володимир Воробкевич греко католицький Cерету парох, родж 1913, рукоп 1938, упок 28
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
prin Cernăuți și Suceava) în Ungaria a determinat stabilirea mai multor familii evreiești la Siret chiar inainte de secolul al XVI-lea. În Siret se află un cimitir evreiesc monument istoric (având codul de clasificare SV-IV-s-B-05715 ), unde se află pietre funerare datând din anul 1560. Domnitorul Ion Theodor Callimachi a conferit prin anul 1759 unele privilegii mai multor evrei, scutindu-i de plată impozitelor. Autoritățile austriece nu au încurajat însă instalarea familiilor evreiești la Siret, încercând chiar să le deporteze. În
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
de pictură mai pot fi văzute și astăzi pe peretele sudic: Scara Sf. Ioan și alte scene, precum și chipul unui ierarh în veșminte arhierești, având inscripția: ""Arhiepiscop Varlaam, Mitropolit Suceavschi"". În curtea bisericii, lângă perete, se află mai multe pietre funerare foarte deteriorate. Numai trei dintre ele au putut fi parțial descifrate. Pe una dintre ele se află o inscripție în limba slavonă cu următorul text: ""a făcut-o pan Dumitrache prea iubitului său frate mai mare ... înmormântat aici în Mănăstirea
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
inițiale de ridicare a primului lăcaș de cult, pe durata a aproape patru secole, au provocat edificiului modificări la intervale destul de mici de timp. Obiectivele cercetării, rezultatele și interpretarea lor: A fost vizat spațiul de la sud de biserică (capela), spațiul funerar de pe latura nordică, zona de contact dintre colțul primei biserici și prelungirea de vest a bisericii gotice, precum și zona intrării de pe latura vestică. Colectivul șantierul arheologic: George Pascu Hurezan - responsabil științific, Florin Mărginean, Zsuzsanna Kopeczny (Complexul Muzeal Arad), Adrian Andrei
Cetatea Tauț () [Corola-website/Science/317495_a_318824]
-
Monumentul este înscris la poziția 2342 și cu codul , în Lista monumentelor istorice actualizată prin ordinul Ministrului Culturii și Cultelor nr. 2314/8 iulie 2004. De-a lungul anilor, Emil von Becker a creat numeroase lucrări spectaculoase: monumente publice, monumente funerare, statui, clădiri publice și private, cu sculpturi ornamentale, busturi, cavouri, grădini publice sau particulare, medalistică, numismatică, măști mortuare. O capodoperă realizată de Becker este Mormântul Ostașului Necunoscut din București, închinat memoriei celor căzuți în Primul Război Mondial și amplasat în
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
după figurile unor marcante personalități ale vremii: Ion C. Brătianu, Take Ionescu, Octavian Goga, Ion Gheorghe Duca, Regina Maria, Patriarhul Miron Cristea, pe baza cărora a creat apoi măști mortuare. Din mâinile sale au ieșit și o serie de monumente funerare, adevărate opere de artă, între care "Capela Emil Lahovari" din cimitirul Bellu, clădită de arh. E. Schmidt și ornamentată în stil pseudo-antic de E. W. Becker. Tot el e autorul monumentului funerar al lui Take Ionescu, de la Mănăstirea Sinaia. A
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
sale au ieșit și o serie de monumente funerare, adevărate opere de artă, între care "Capela Emil Lahovari" din cimitirul Bellu, clădită de arh. E. Schmidt și ornamentată în stil pseudo-antic de E. W. Becker. Tot el e autorul monumentului funerar al lui Take Ionescu, de la Mănăstirea Sinaia. A contribuit și la decorarea unor clădiri reprezentative. Astfel, frontonul care decorează clădirea Camerei Române de Comerț, reprezentând Industria și pe Hermes - zeul comerțului, sculpturile exterioare și interioare ale Palatului Cantacuzino, în prezent
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
onorurile. Este vorba de doi ofițeri (lt. Nicolae Dănescu și slt. Stărostescu) împreună cu 47 de soldați pompieri. La 13 septembrie 1998, la aniversarea a 150 de ani de la jertfa acestora, în curtea bisericii Sf. Gheorghe-Plevna a fost sfințit un monument funerar din marmură.
Monumentul Eroilor Pompieri din București () [Corola-website/Science/321834_a_323163]
-
străduința preotului Ilie Ștefănescu. Construcția bisericii a durat 12 ani (1834-1846), iar după finalizare lăcașul de cult a fost sfințit de către episcopul Sofronie Miclescu (1826-1851). În jurul bisericii s-a aflat un cimitir vechi din care se mai păstrează câteva pietre funerare cu inscripții în limba română cu caractere chirilice. Inscripțiile sunt aproape șterse. Pe una din lespezile funerare se distinge anul 1859. Printre preoții care au slujit aici este de menționat pr. Anton Popescu (1896-1971) - consilier referent la Episcopia Hușilor (până în
Biserica Sfântul Dumitru din Huși () [Corola-website/Science/321853_a_323182]
-
a fost sfințit de către episcopul Sofronie Miclescu (1826-1851). În jurul bisericii s-a aflat un cimitir vechi din care se mai păstrează câteva pietre funerare cu inscripții în limba română cu caractere chirilice. Inscripțiile sunt aproape șterse. Pe una din lespezile funerare se distinge anul 1859. Printre preoții care au slujit aici este de menționat pr. Anton Popescu (1896-1971) - consilier referent la Episcopia Hușilor (până în 1948), a fost arestat din motive politice și deținut la Penitenciarul Aiud între anii 1950-1954. Prin strădania
Biserica Sfântul Dumitru din Huși () [Corola-website/Science/321853_a_323182]
-
fost arestat în 1950 și condamnat. A fost deținut la Penitenciarul Aiud până în 1954, când a fost eliberat. Preotul Anton Popescu a murit în 1971. În curtea bisericii se află mai multe morminte vechi, pe unele dintre ele fiind lespezi funerare cu inscripții în limba română cu caractere chirilice. Inscripțiile de pe majoritatea lor sunt ilizibile sau parțial ilizibile ca urmare a acțiunii factorilor naturali (ploi, zăpezi) care au ros pietrele. În fața intrării de pe partea de vest a bisericii se află două
Biserica Sfântul Dumitru din Huși () [Corola-website/Science/321853_a_323182]
-
lor sunt ilizibile sau parțial ilizibile ca urmare a acțiunii factorilor naturali (ploi, zăpezi) care au ros pietrele. În fața intrării de pe partea de vest a bisericii se află două morminte îngrădite cu un gard din fier. Pe una din pietrele funerare se află următoarea inscripție: ""Supt această piatră se află depus trupul răposatei fecioare Ecaterina fiica d-lor sale Sardariul Daniil Hristodor și soția sa Zamfira. Această fecioară răposată la 1 (?) octomvrie 1859 în vîrstă de 14 ani ... Cetitoriule, trecănd pe
Biserica Sfântul Dumitru din Huși () [Corola-website/Science/321853_a_323182]
-
a mai avut și o Evanghelie tipărită în 1697 la Mănăstirea Snagov de către Antim Ivireanul, o carte foarte rară. În curtea biserici, în apropiere de peretele sudic al lăcașului de cult, se află două morminte vechi, având deasupra lor monumente funerare de o valoare artistică remarcabilă. Unul dintre morminte este al prințului Alexandru Ilie Cantacuzino, decedat la Karlsbad (azi orașul Karlovy Vary din Cehia) în 1859 și reînhumat la Șerbești zece ani mai târziu, de către soția sa, prințesa Elena Cantacuzino. Pe
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
o valoare artistică remarcabilă. Unul dintre morminte este al prințului Alexandru Ilie Cantacuzino, decedat la Karlsbad (azi orașul Karlovy Vary din Cehia) în 1859 și reînhumat la Șerbești zece ani mai târziu, de către soția sa, prințesa Elena Cantacuzino. Pe monumentul funerar al prințului Alexandru Ilie Cantacuzino se află gravată următoarea inscripție: ""Monumentul acesta este rădicat în memoria Prințului ALEXANDRU JLIE CANTACUZIN săvîrșit din vieață în anul 1859 la Carlsbad și transportat în anul 1869 la Sărbești de cătră Princessa ELENA CANTACUZIN
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
românesc. A fost folosită periodizarea lui Paul Reinecke pentru spațiul central-european, care împărțea epoca bronzului în patru faze (A, B, C și D), pe baza asocierilor obiectelor de bronz. Societatea neolitică se caracterizează prin economie de tip predominant agrar, practici funerare specifice și o religie bazată pe un cult al fecundității. Tipul de societate se apropie poate de acea “peer polity” a lui Colin Renfrew. În spațiul românesc, apare o cultură arheologică care se numără printre cele mai vechi din Europa
Epoca bronzului pe teritoriul României () [Corola-website/Science/321904_a_323233]
-
I și decriau viețile lor sau mai degrabă poziția socială și cariera defunctului. Aceste texte aveau scopul de a stabili existența unei persoane, continuând cu prezența post-mortem prin autoprezentare pentru posteritate și eternitate. Această formă de text, centrală în cultul funerar egiptean, a fost parodiată în Povestea lui Sinuhet. Genurile literaturii din Egiptul antic erau derivate. Textele literare erau localizate în trecutul îndepărtat sau apropiat. Autorii întrepătrundeau ficțiunea cu realitatea, folosind istoria, recunoscută de potențialii cititori. Textele din perioadele timpurii ale
Originile literaturii egiptene () [Corola-website/Science/321927_a_323256]
-
în localitatea omonimă, în județul Botoșani, este ridicată anul 1802 și poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Se integrează într-un ansamblu valoros, în care se remarcă o poartă cu clopotniță deasupra, ziduri laterale cu statui din piatră și un monument funerar în amintirea familiei ctitorilor. Poarta-clopotniță împreună cu zidurile laterale amintesc de intrările în mănăstirile fortificate moldovene. Statuile așezate pe coronamentul zidului de incintă reprezintă pe Iisus între cei doisprezece apostoli, în mărime naturală, și sunt unice în România. Întregul ansamblu se
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
Ana, soția boierului, a fost catolică și boierul a fost ortodox ... ca să nu se certe cu soția sa, a făcut clopotnița și gardul în stil catolic.”" Această clopotniță este ridicată de către Ana Curt, născută Berneasa, (1832-1867), pe la 1858, odată cu monumentul funerar din incinta bisericii. Pe monumentul funerar se poate citi, pe latura de sud, următoarea dedicație: "„Aleco și Anna de Curt stăpânitori din Hilișei didică acest monumânt mult jeliților ai lor copii Anna, Gheorghie, Alecsandru, Oto, Maria și Vasilie, înființat în
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
și boierul a fost ortodox ... ca să nu se certe cu soția sa, a făcut clopotnița și gardul în stil catolic.”" Această clopotniță este ridicată de către Ana Curt, născută Berneasa, (1832-1867), pe la 1858, odată cu monumentul funerar din incinta bisericii. Pe monumentul funerar se poate citi, pe latura de sud, următoarea dedicație: "„Aleco și Anna de Curt stăpânitori din Hilișei didică acest monumânt mult jeliților ai lor copii Anna, Gheorghie, Alecsandru, Oto, Maria și Vasilie, înființat în anu 1858”". Pe fața de răsărit
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
ale nativilor americani au fost recuperate din Peșteră Mamutului, sau alte peșteri din apropiere, atât în secolul al XIX-lea cât și în secolul al XX-lea. Cele mai multe mumii găsite prezintă exemple de înmormântare intenționată, cu dovezi ample de practici funerare precolumbiene. Parcului Național Peșteră mamutului a fost deschis în mod oficial la 1 iulie 1941. Printr-o coincidență, în același an a aparut "Societatea Națională de Speologie". Intrarea nouă, închisă pentru vizitatori încă din 1941, a fost redeschisă la 26
Parcul Național Peștera Mamutului () [Corola-website/Science/321460_a_322789]
-
asigurat necesarul de hrana calda in fiecare zi.Capela a fost sfintita in vara anului 2013. a avut funcțiunea de necropolă a familiei Callimachi, aici aflându-se 14 cripte, din care numai 8 sunt ocupate, patru dintre ele având pietre funerare de marmură albă, sculptate, iar două fiind de bronz. În pronaosul capelei din Stâncești sunt înmormântați, sub o placă de marmură neagră, următorii membri ai familiei Callimachi: banul Dimitrie Callimachi (1705-1758) și soția sa Maria, născută Sturdza; paharnicul Ioan Callimachi
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
după anul 1800, printre care și câteva evanghelii ferecate în metal și scrise cu litere chirilice. În curtea bisericii se află mai multe morminte ale membrilor familiei boierești Negruzzi. Lângă zidul sudic al bisericii au fost înmormântați următorii: Pe piatra funerară aflată deasupra mormântului scriitorului Costache Negruzzi se află un epitaf, ce conține și o strofă din poemul ""Inscripții"": <poem>""Aice se odihnesce CONSTANTIN NEGRUZZI "născutu in 1808 "reposatu in 25 Augustu 1868 "Eu nu am fostu ca alții de-aceea
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
Un epitaf (în greaca veche "ἐπιτάφιος"; "epi"=pe, deasupra + "taphos"=mormânt) este o inscripție funerară sau o creație lirică constând într-un text scurt, în versuri sau proză, onorând o persoană decedată și care este înscris pe piatra funerară a mormântului. Pe o piatră tombală din Seini, Maramureș este scris epitaful: Cimitirul Vesel din Săpânța
Epitaf () [Corola-website/Science/321504_a_322833]