56,083 matches
-
în loc de cafea și-am mâncat soia în loc de salam, e aproape firesc să încurcăm criteriile și să asimilăm teatrul reprezentației de bâlci și filmul scălâmbăielilor ŕ la Jean Constantin sau Puiu Călinescu. Știu că e inutil să te bați pentru puritatea genurilor. Și totuși, dacă ai curiozitatea să intri într-o sală de teatru, vei vedea că există și altceva decât cuplurile Stela-Arșinel și Bănică jr.-Emilia. Există, slavă Domnului, o pleiadă de actori extraordinari, care ar trebui declarați, de pe acum, cât
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
Wilkinson (Ed Harris) et Co. Mitch vine și el din istorie și vrea să facă istorie cu orice preț, ex catedra, se înțelege. Filmul se deschide cu o lecție de istorie, din păcate senzații foarte tari nu mai pot surveni, gen "cine l-a ucis pe Kenedy?", dat fiind faptul că ucigașul lui Abe Lincoln a apărut și pe scenă strigînd memorabil, "Sic semper tyrannis!". Borges face o minunată analogie dintre moartea lui Cezar și cea a lui Abe însoțite ambele
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
de turist american cumpărător de suveniruri de doi bani "Ben, look at this! Oh, Beautiful! I never seen so many relics so beautiful preserved!" Dincolo de partitura ironică servită prompt de Nicholas Cage care fluidizează traficul de secrete "naționale" și descoperiri gen "Enigmele lui Ionel" din revista Cutezărorii pentru cei care au apucat-o sau de tip Cireșarii lui Constantin Chiriță, net mai palpitant și mai imaginativ, umorul involuntar se află peste tot și ține de infantilismul scenariului menit să servească popcornul
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
Cam prin anul 1770, la Veneția, a încercat și o femeie treaba asta, apoi un monah din Sentandrej, în Ungaria, cam prin jurul anului 1749. E de presupus că în vremea aceea în aceste orașe au mai fost încercări de acest gen. De pildă, este consemnat faptul că un chimvalist care la Veneția compunea muzică pentru ceasuri și caterinci, a încercat zadarnic, în acest fel, să descânte apa sfințită cu mantra potrivită. A încercat să constate dacă omul are sau nu un
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
Debutasem în revista Tânărul scriitor (IV, nr. 9, sept. 1955), cu o schiță satirică. Alte încercări erau de aceeași factură, în proză stilul pamfletar fiindu-mi mai la îndemână, mereu tentat să fac haz de necaz. Numai că atunci acest gen literar nu era defel agreat, formele lui de manifestare ținând de periferia tiparniței noastre. În acest context, mi s-a părut mai onorabil să ucenicesc în atelierul dlui Rebreanu, fără să ajung niciodată calfă. Abia în ultimii ani, când m-
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
și în cazul primirii în NATO), mai degrabă din considerente geopolitice și strategice, decât din evoluții spectaculoase ale societății românești spre asumarea deplină a acquis-ului comunitar. Migrația masivă a românilor spre Occidentul dezvoltat și prosper, cu consecințele ei previzibile (de genul "cazului Mailat", din Italia), a fost, în fond, rezultatul aplicării formale a legislației europene, al preluării formelor presupuse de aceasta, fără ca fondul să fie pregătit. Faptul se datorează "păcatului originar" al democrației românești actuale. Nu a existat, după 1989, nici un
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
două personaje, care-și fac un mea culpa penibil, inutil, dat fiind faptul că autocritica nu are nici o relevanță în afara unui public care să prețuiască "sinceritatea", iar argumentele unei Realpolitik americane din partea unui profesionist lipsesc complet, ca și subiectele fierbinți gen: petrolul, zonele de influență etc. Tom Cruise este destul de artificial în rolul pe care-l face, și, pe cale de consecință, neconvingător, în ciuda profilului faustic de ambițios pe care încearcă să i-l forjeze Robert Redford. Cîteva fumigene țin locul suspansului
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
rămași anonimi. E o confraternitate ce-l onorează moralmente, conturînd o fațetă sentimentală, caritabilă a viforoasei "generații" tutelare. "Involuția" (verbul îi aparține) intereselor diaristului e simptomatică: "într-adevăr, la 20-25 ani eram un fanatic admirator al lui Malraux și al genului de intelectuali reprezentat de el. La 50 ani însă l-am descoperit pe Ťmodestulť Costache Negri, a cărui figură m-a sedus și am și scris monografia pe care i-am consacrat-o și unde am pus ceva și din
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
în istorie, iar lucrările sale provoacă și se manifestă ca și pînă acum. La întrebarea simplă și legitimă, cine este Ovidiu Maitec, un răspuns provizoriu și sumar ar fi cam acesta, evident, la timpul prezent: Ovidiu Maitec, prin chiar natura genului artistic pe care îl ilustrează și a limbajului său specific, este un un om al materiei, un exponent al manualității și al gestului așezat sub orizontul lumii diurne. Un maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un
In memoriam, Ovidiu Maitec - Contradicțiile materiei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9803_a_11128]
-
tratată ca o realitate secundă. Ea este perfect integrată volumului și nu subordonată lui, iar consecința acestei integrări poate fi percepută chiar prin raportarea la ea ca la o realitate unică. În ciuda proporțiilor monumentale, a masivității construcției și a unui gen de frigiditate pe care o determină o anumită distanță impusă privirii, obiectele lui Maitec sunt extrem de calde și de senzuale, dacă relația devine una apropiată sau chiar tactilă. Fie prin actul implicit al cioplirii, fie printr-o intervenție explicită, suprafața
In memoriam, Ovidiu Maitec - Contradicțiile materiei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9803_a_11128]
-
stil torențial, consistent, aflat mereu în căutare de noi formule de exprimare. De altfel, Oschanitzky exersa ceea ce Andre Hodeir afirma într-o binecunoscută butadă: "trebuie să lărgim sfera jazz-ului ca să nu fim nevoiți să-l părăsim". în anii '60, genul încă își mai aștepta poetul. Până atunci, jazz-ul românesc dăduse naștere unei literaturi mai mult entuziaste decât constructive. Reprezentațiile live, înregistrările (realizate de Casa Electrecord), improvizațiile individuale sau colective din jam-ssesion-urile trupelor la modă urmau o linie de mijloc
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
Aproape niciodată problema nu era abordată din punct de vedere strict conceptual. Superlativele înlocuiau prospecția autentică, rutina deborda inovația reavănă. A trebuit să se inventeze un Richard Oschanitzky pentru ca jazz-ul românesc să-și asume sincronizarea cu lumea subțire a genului, dezvăluind chiar și unele accente protocroniste. Și nu-i de mirare, căci Oschanitzky a fost unul dintre puținii muzicieni europeni care să poată concepe o simfonie (ori un concert instrumental) și un aranjament de jazz cu șansa de a le
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
simfonie (ori un concert instrumental) și un aranjament de jazz cu șansa de a le izbuti deplin pe amândouă. Nu sunt un adept necondiționat al jazz-ului. Mărturisesc însă că, ascultându-l pe Oschanitzky, mă las sedus de avatarurile acestui gen deopotrivă viu și redundant, sec și învăluitor. îmi place în mod deosebit pedanța construcției formale, migala cu care-și controla microstructurile, logica suspendată uneori (ca în geometriile fractale) a derulării evenimentelor sonore, prospețimea constantă a raporturilor armonice ori densitatea rupturilor
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
pe mai sus pomenitul album, aprecia în booklet-ul CD-ului că "piesele de free-jazz sunt o imagine vie a exploziei spectaculare de idei, sonorități, ritmuri care au luminat, armonizân--du-le, tradiții, experimente românești și din lumea întreagă, granițe stilistice și de gen, tipuri de sursă sonoră (de la instrumente acustice, voci, ambient sonor natural, la efecte obținute în studio) - totul servind inventivității, rafinamentului muzical-estetic". În același booklet, referindu-se la Dublul concert pentru pian, saxofon tenor, orchestră simfonică și big-band, Florian Lungu surprindea
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
la Dublul concert pentru pian, saxofon tenor, orchestră simfonică și big-band, Florian Lungu surprindea caracterul sintetic al acestui opus "demn de a figura printre cele mai reușite pe plan mondial, în care sesizăm faptul că autorul nu a amestecat haotic genurile implicate în discurs, ci a utilizat deopotrivă juxtapunerea pasajelor simfonice cu cele jazzistice și doar pe alocuri îngemănarea celor două genuri, practicând un raport variabil, în funcție de context, între proporțiile "jazz" și "simfonic". Așa era Oschanitzky: devorator de stiluri, tehnici, idei
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
a figura printre cele mai reușite pe plan mondial, în care sesizăm faptul că autorul nu a amestecat haotic genurile implicate în discurs, ci a utilizat deopotrivă juxtapunerea pasajelor simfonice cu cele jazzistice și doar pe alocuri îngemănarea celor două genuri, practicând un raport variabil, în funcție de context, între proporțiile "jazz" și "simfonic". Așa era Oschanitzky: devorator de stiluri, tehnici, idei muzicale pe care le topea, forja, polisa în creuzetul personalității sale frenetice, torențiale. S-a născut la Timișoara în 1939. La
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
lui Brubeck și Bill Evans. Alteori îi parafraza pe Quincy Jones și Herbie Hancock. Întotdeauna însă a fost el însuși. Original. Autentic. Onest. Pe parcursul celor aproape două decenii de producție componistică a fost mereu bântuit de puseuri cameleonice, oscilând între genul cameral-simfonic și cel de divertisment. Concertul pentru pian, șase suflători și trei bateriști, Variationen '71, Antiphonien, Cvartetul de coarde, cohorta de piese de muzică ușoară o demonstrează din plin. Dar mai presus de toate Oschanitzky a fost un mare pianist
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
vîrstă de aur a copilăriei umanității. Iwo Jimma este lispită de vegetație, seamănă mai degrabă cu o insulă vulcanică, al cărui vulcan este încă activ, scuipînd foc prin mii de tunuri instalate pe stînci. Filmul se situează aparte și față de genul dramatic al celor avînd ca subiect Războiul din Vietnam cu explorarea abisului uman în situații limită, precum în Plutonul (Platoon, 1986), în regia lui Oliver Stone, sau ezotericul Apocalipsul acum (Apocalypse now, 1979), semnat Francis Ford Coppola, conradiana călătorie în
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
se angajeze pe sectoare, într-un relief accidentat cu scurte episoade sîngeroase punctate de momente de calm aparent. Ochiului camerei nu-i scapă detaliul sîngeros, însă el nu este speculat, fetișizat. Nu avem nimic din furor heroicus al filmului de gen, ci doar monotonia în care se înscriu viețile pierdute ale combatanților anonimi departe de luminile rampei. Aceast rapel la autenticitate pare o tendință mai nouă a cinematografiei americane, la marginea documentarului profesionist pe care-l poți urmări pe canale specializate
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
în schimb, lumea din afara sa există și e cât se poate de mobilă. Ca paginări și ca personaje, ca decoruri de bibliotecă și ca discursuri scandate, totul se mișcă în acest Nicolina blues. Preum în muzica astfel numită, dar cu genul de salturi pe care le știm mai bine din jazz. Poeme în rimă, sprințare ca-n Topârceanu sau Păstorel, fluide ca-n Arghezi, epistole către Emil Brumaru, preluând din spiritul Cerșetorului de cafea, sonete generaționiste cu toate cele ce se
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
Sorin Stoica le-a trimis prin poșta electronică unor prieteni, în ultimele luni ale vieții sale (mai-decembrie 2005). Există deci mai mulți destinatari, ca și cum scriitorul ar fi vrut să nu rămână cu totul singur, înainte de sfârșit. În alte creații de gen, descoperim cu ușurință un salt al autorului pe deasupra cercului - și epocii - contemporanilor nerecunoscători, pentru a face joncțiunea cu cititorii, mai onești, din viitor. Aici, dimpotrivă, această proiecție a unui public virtual (de nenăscuți, încă, lectori) nu are motive să apară
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
și își câștigă micile și marile ei sensuri. O ultimă mostră: "Două chestii mi-au atras atenția în ultimul timp. Foarte interesant și trist mi se pare că pe toți ostatecii din Irak îi răpesc de obicei indivizi fioroși de genul Spaima Nisipului, Vulpea Deșertului, numai pe ai noștri i-a răpit unul - Mitocanu. Punctul be. Mă uit la copiii de clasa a opta, care dau acum capacitatea, au ceva nedefinit, neformulat, parcă sunt încă asexuați, vorbesc o tentativă de limbă
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
care o precedă și/sau succedă. Scriind despre capodopera lui Costache Negruzzi, nuvela Alexandru Lăpușneanu, Gabriel Dimisianu remarcă faptul că generozitatea temei i-ar fi permis autorului scrierea unui mare roman. Ratând romanul, Negruzzi a scris însă "o capodoperă a genului nuvelistic, prin care proza noastră obiectivă se întemeiază". Pornind de la această observație, criticul observă cu justețe că, în literatura română, secolul al XIX-lea a fost unul al povestirii, al nuvelei, al schiței. Ar fi putut fi altfel? Da, dacă
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
monografiei Emil Giurgiuca sub povara vremurilor de Liviu Grăsoiu, la Editura Vestala, cu prilejul împlinirii, la 27 decembrie 2006, a 100 de ani de la nașterea poetului. Substanțiala monografie a lui Liviu Grăsoiu are structura tradițională a cercetărilor literare de acest gen, prezentând mai întâi cronologia vieții și activității lui Emil Giurgiuca, bazată pe o amplă și temeinică documentare, după care întreprinde o sugestivă analiză a operei sale. în partea finală apelează și la unele modalități ale edițiilor critice, în Addenda reproducând
Destinul unui poet by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9820_a_11145]
-
Deja ajunsă la numărul al treilea, revista Noua literatur| (ianuarie 2007) propune un interesant dosar consacrat autoficțiunii. Tema nu e, s-o recunoaștem, chiar imprevizibilă. Se vorbește uneori pe la colțuri - de cafenea sau de hebdomadar - despre din ce în ce mai multe cărți de gen. Se afirmă, alteori, moartea romanelor clasice în favoarea acestor hibrizi cu ADN pe jumătate textual. Din fericire, răspunsurile din Noua literatură se dovedesc și diverse, și spontane, așa încât atât de enervantul termen similiteoretic ne devine din ce în ce mai simpatic. Se joacă, așadar, și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]