12,993 matches
-
Toamna rupe afișe și flori, E mai trist departe-n prăpăstii - Să faceți foc pe zi de mai multe ori; O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii... Fulgi de zăpadă rătăcitori... Dimineață O cafea neagră... și-o ploaie de gheață, Când spirtul mai arde culori în odaie - O privire pe-o carte, pe straie, Și pasul mă-ndrumă în dimineață. Cum frigul, tremurând ca o veste, Tot plânge de-al meu și de-al tău... Tot mai mult am rămas
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
un irlandez trei... Ceva îi împăienjenea vederea. Virgil părea la un kilometru distanță. Brațul acestuia se întinse peste ani-lumină ca un tentacul lung, șerpuitor. Vultur-în-Zbor se feri instinctiv și căzu. Simți un fior în oase. Fruntea îi era acum de gheață. Vuietul îl lăsă practic surd la vocea tunătoare a domnului Jones. — Nu-ți face griji! striga Virgil. Un pic de febră a Dimensiunii, atâta tot. O să te însănătoșim repede... Cuvintele răsunară ca un ecou, apoi se pierdură. Febra Dimensiunii: ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dobândită. Se lăsă întunericul. Preț de o clipă bărbatul se simți orbit și amețit. Lumea părea să gonească în cerc. Când capul i se limpezi, abisinienii se adunaseră deja în fața lui. DOUĂZECI ȘI UNU Dansul are multe funcții. Este un spărgător de gheață social și un spărgător de nori ritualic. A fost dintotdeauna o dovadă de pasiune și un semn de ură. Stele au dansat în ochii fetelor, iar moartea a dansat cu familia ei refractară. Astăzi, în vâlceaua unei păduri, gol pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
părul și într-o zi mi-a smuls un smoc din rădăcină. Doamna întunericului, cea cu pielea albă păr bălai ochi albaștri atât de frumoasă și atât de nedreaptă și totuși atât de frumoasă. Focul din ea putea mistui bărbatul, gheața din ea putea, să-l vindece. Nu eu eram acel bărbat. Pentru. Ea. Liv, culmea înghețată a perfecțiunii, cum m-a izgonit, cât de rău îmi pare... mea, maxima, lucru. Odată. Acum mult timp. înainte. Cei puternici nu iartă. Puținătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prelungă, cu oasele puse în valoare perfect de ochii mari, strălucitori ca două ape, de culoare celui mai închis albastru ultramarin, ochi prin care aproape că puteai vedea, ochi care vedeau fără efort prin tine. Și, încadrând capul reginei de gheață, o bogăție de bucle aurii se ridicau la câțiva centimetri de o cărare pe mijloc și se revărsau pe lângă un chip cu străluciri aspre și ochi blânzi ca marea, ca o niagară de păr. Fața a provocat totul. Liv se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
genul ăsta, zise cu dispreț Anne-Marie. Am început să cred că oricare ar fi fost lucrurile care îi plac lui Anne-Marie, eu nu sunt printre ele. Uite, zise Tim arătând înspre o sticlă cu șampanie într-o frapieră plină cu gheață. În cinstea ta. Se vedea de la o poștă că eram încă supărată. Mă privi insistent, nelăsând să-i scape asta: S-a întâmplat ceva, nu? Ce este? Le-am povestit pe scurt despre Bill. Fiecare a reacționat diferit: Jordan scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
l-am azvârlit prin cameră și apoi am fost liberă să mă reped la înghețata Mars pe care o țineam în fundul congelatorului pentru o ocazie specială. Jumătate dintre stalactitele din congelator au ieșit odată cu ea, stricând astfel atrăgătorii dinți din gheață ai morții, care se formaseră acolo de ceva vreme, dar ciocolata vine înaintea esteticului. Era atât de delicioasă, că a trebuit să mă stăpânesc să nu mănânc și ambalajul. Capitolul 4tc " Capitolul 4" Dacă Sebastian Shaw ar fi fost genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am îndreptat abătută să umplu paharele. Trebuia să fac ceva, altfel am fi mâncat crostini, bucăți mari de ton și Dumenzeu știe ce la desert înainte să treacă un interval decent ca să putem sări unul pe altul. Trebuia să sparg gheața. Și mi-a venit o idee genială. Ți-ar plăcea să tragi o linie? am spus, aducându-mi aminte că am jumătate de gram de cocaină în portofel. De obicei, cocaina îmi depășea bugetul, dar, cum am mai zis, comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a spus Dominic. Un non-stop cu hamburgeri pentru răsfățații de la Sloane, cu mai mulți bani decât minte. Poate m-aș fi apropiat mai mult de Dominic Planchet dacă aș fi simțit același lucru și din partea lui, dar era rece ca gheața. Cum se face că vorbești o engleză perfectă? am întrebat, cu chef de vorbă. La o privire mai atentă am văzut că de fapt nu era atât de arătos; trăsăturile erau prea puternice, linia maxilarului prea accentuată. Tunsoarea scurtă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
negri pentru ca eu să mă întreb dacă o auzise. Apoi mi-a zâmbit. — Te rog frumos să mă scuzi, mi-a spus, și a coborât scările. L-am urmărit cum pleca, sorbind din Pimms, care până acum se încălzise, iar gheața se topise. Numai de nu ar pune bucățele de castravete în el; nu știam niciodată ce să fac cu ele după ce băutura se termina. Cel puțin faptul că eram la bordul unei ambarcațiuni rezolva pentru moment problema. Am aruncat resturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ani, când îmi voi schimba masa din crâșmă, că a început de fapt timpul Morții. Aerul rece care te înconjoară la început ca o boare plăcută, ca o adiere de briză îndepărtată, răcoarea transformându-se mai apoi în aburi de gheață, învăluindu-te întruna, strecurându-se până și în gânduri, în vise, în dorințe, amorțindu-ți cuvintele, sleindu-ți elanurile, obosindu-te fără să fi făcut eforturi anume epuizante, este de fapt aerul Morții. Pregătirea venirii ei, a privirii ei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când o întâlneam în drumurile mele pierdută în astfel de reverii. Țintuit lângă Teodora, în spatele ei, priveam peste umărul ei în aceeași vitrină, căutând aceeași lumină venind din depărtarea unor ochi înstrăinați în sticla vineție, așa cum dintr-un timp de gheață, uneori, te privesc ochii tăi de demult, tăcuți, nedumeriți, triști, poate, întrebându-te muți doar dacă într-adevăr simți cum coborârea începută este. Mi-era milă de ea, o milă difuză, un scâncet mai mult după timpul acela risipit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
într-o clădire demolată apoi, când s-a ridicat Casa Poporului. Fusese ziua lui? Nu știu. Oricum, pe atunci frecventasem des podul. Beam, discutam literatură, citeau texte Gelu și alți prieteni, citeam des și eu din textele mele (scriam „Cade gheața“ pe atunci), jucam cărți cu câteva femeiuști fără noroc, amuzând literați și lucrând în ture la APACA. Nu rămâneam să dorm acolo. Oricât de târziu ar fi fost, preferam să mă retrag în bârlogul meu. Oriunde m-aș fi aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
povestea de demult a prietenului meu. Credeam că o rescriu. Nu simțeam decât cum textul se revărsa peste mine, înghițindu-mă. Începuse coborârea. O simțeam, fără să o pot încă numi. Venea doar spre mine, molcomă, unduitoare, cu boare de gheață și amețitoare dogori, ademenitoarea, învăluitoarea, plina de liniștite spaime, minunata suflare a Morții. Acolo, la Karanphilou, am simțit, fizic, nu doar ca o părere, Moartea pornită spre mine, definitivă, fără gând de întoarcere. Poate mersese chiar, câteva stații, în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
urcat aproape cînd se punea În mișcare. Controlorul, o veche cunoștință, a acceptat monedele bombănind În sinea lui. M-am așezat Înăuntru, ceva mai la adăpost de zăpadă și de frig. Vilele sumbre se perindau alene Înapoia geamurilor acoperite de gheață. Controlorul se uita la mine cu acel amestec de neîncredere și de sfidare pe care frigul părea să i-l fi congelat pe chip. — Numărul treizeci și doi, tinere. M-am Întors și am zărit silueta spectrală a vilei familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În Înaltul zidului. Noaptea se lăsa acum inexorabil. Zgomotul pașilor se stinse În bătaia vîntului. Am sărit de partea cealaltă și am pătruns În grădină. Bălăriile se congelaseră În lujere de cristal. Statuile Îngerilor doborîți zăceau acoperite cu giulgiuri de gheață. Suprafața fîntînii era Înghețată Într-o oglindă neagră și lucioasă din care se ridica doar brațul de piatră al Îngerului scufundat, ca o sabie din obsidian. Lacrimi de gheață Îi atîrnau de degetul arătător. MÎna acuzatoare a Îngerului arăta direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lujere de cristal. Statuile Îngerilor doborîți zăceau acoperite cu giulgiuri de gheață. Suprafața fîntînii era Înghețată Într-o oglindă neagră și lucioasă din care se ridica doar brațul de piatră al Îngerului scufundat, ca o sabie din obsidian. Lacrimi de gheață Îi atîrnau de degetul arătător. MÎna acuzatoare a Îngerului arăta direct spre ușa principală, care era Întredeschisă. Am urcat treptele cu speranța că nu era prea tîrziu. Nu m-am mai ostenit să-mi amortizez ecoul pașilor. Am Împins poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din umbra lui Fumero, nici din pașii lui. Se oprise undeva În beznă, nemișcat. Răbdător. M-am retras din nou pe coridor și am ocolit galeria de Încăperi pînă la fațada principală a vilei. Printr-o fereastră mare, acoperită de gheață, se răsfrîngeau patru fascicule de lumină albastră, tulburi ca o apă stătătoare. M-am apropiat de fereastră și am putut vedea o mașină neagră, parcată În fața grilajului de la intrare. Am recunoscut automobilul locotenentului Palacios. Jarul unei țigări În Întuneric Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și descărnată, roasă de scârbavnice broaște râioase, suptă de șerpi, împreună cu un satir cu burta umflată și cu picioarele de grifon, acoperite de peri zbârliți, cu gura obscenă, care-și striga propria pedeapsă, și am văzut un zgârcit înghețat de gheața morții (...) pradă îngrozită unei cohorte de draci, dintre care unul îi smulgea, din gura horcăindă, inima în formă de copil (...), și am văzut un orgolios pe umerii căruia se cocoțase un drac, bagându-i ghearele în ochi, în timp ce alți doi lacomi
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
-o și pe Martini.” Nu-și amintea Însă unde, nici cu cine, nici exact la ce oră se cinstise... Dimineața, seara? La prânz? Oricum, În gât Îi mai stăruia și acum un damf specific, dulce-amărui. „Probabil că a fost cu gheață și lămâie.” Lui Noimann i se făcu din nou rău. Să fi băut și Bergenbier? Desigur, altfel cum i-ar fi apărut capacul acesta Între degete?! În timp ce Noimann Își frământa mintea cu astfel de Întrebări, Încercând să-și aducă aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
că peste tot, pe unde trec, pamântul îmi dăruiește rodul? Am din belșug struguri, mere, zarzavaturi și legume. Hambarele sunt pline cu porumb!” POVESTITOR II A plecat toamna! Iată, a sosit iarna geroasă, împodobită cu o coroană de țurțuri de gheață. Ea a colindat toată lumea-n lung și-n lat și a acoperit pământul cu o pătură groasă de zăpadă, ca să nu înghețe firele de iarbă, rădăcinile florilor și ale grânelor. Acum priviți cum fuge, fuge, ca să n-o ajungă din
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și descoase tot ce pasărea lucrase, Și, cu genele-i lucioase, ninge flori de nea frumoase Și apoi le preschimbă-n raze argintând cărări și case. IARNA “Eu nu mă laud cu frumusețea,nici cu bogăția. Deși am inima de gheață, eu țin de cald semănăturilor. Le învelesc cu covoare albe și moi de nea. Eu lepregătesc copiilor cele mai multe bucurii: zăpadă pentru schi, gheață pentru patinaj, pârtie pentru saniuș. Le aduc vacanța cu brad împodobit și jucarii. POVESTITORIII Ascultați! Bate cineva
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cărări și case. IARNA “Eu nu mă laud cu frumusețea,nici cu bogăția. Deși am inima de gheață, eu țin de cald semănăturilor. Le învelesc cu covoare albe și moi de nea. Eu lepregătesc copiilor cele mai multe bucurii: zăpadă pentru schi, gheață pentru patinaj, pârtie pentru saniuș. Le aduc vacanța cu brad împodobit și jucarii. POVESTITORIII Ascultați! Bate cineva la.ușă! Iată! E primăvara îmbrăcată în haină verde și împodobită cu flori multe și colorate. Ea vine zâmbind și ne aduce cer
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
toate poveștile sunt adevărate! B: Da, dar aceasta s-a întâmplat cu mult înainte de a se naște alte povești. C: Da? B: Da. C: Atunci spune, bunică! B: Era o zi de iarnă Cu fulgii mari căzând, Cu flori de gheață pe la geam, Cu îngeri albi în cer cântând. C: Ce frumos faci poezii tu, bunică! B: Ei, lasă... Era un orășel din Galileea, numit Nazaret, și în el trăia o fată cu numele de Maria. Ea era o fată frumoasă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
până atunci plin de nori izbucniră fulgere Însoțite de primii stropi de ploaie. Tunetele părură numai ecouri ale căderii salcâmului. Erai deja foarte aproape de femeie când prima rafală serioasă de ploaie te făcu să simți prin cămașă apa rece ca gheața. Ai rupt-o la fugă spre sat uitând de reproșul plin de furie pe care te pregăteai să-l faci femeii. Alergai acum de-a lungul drumului de pământ În direcția din care venise tractorul cu cele două remorci. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]