5,312 matches
-
de folosire a acelei limbi. Același termen este folosit și pentru știința care studiază astfel de reguli, ca ramură a unui studiu mai general al limbajului, numit lingvistică. Fiecare limbă are un set specific de reguli și deci o structură gramaticală distinctă. În mod tradițional în domeniul gramaticii erau cuprinse doar două subdomenii: morfologia (modificarea formei cuvintelor) și sintaxa (îmbinarea cuvintelor în propoziții și fraze). În prezent, lingviștii consideră ca aparținând tot gramaticii și următoarele subdomenii, care studiază alte regularități ale
Gramatică () [Corola-website/Science/307277_a_308606]
-
poezii. Însă, se pot cunoaște multe lucruri din aceste inscripții despre oamenii care le-au produs și despre Perioada miceniană în ajunul așa-zisei Epoci grecești întunecate. Spre deosebire de varietățile mai târzii de greacă, miceniana avea probabil ceva mai multe cazuri gramaticale, nominativul, genitivul, acuzativul, dativul, instrumentalul, locativul și vocativul. Instrumentalul și locativul, însă, au ieșit, treptat, din uz. este conservată în scrierea Linear B, compusă din aproximativ 200 de semne și logograme silabice. Deoarece Linear B e derivat din Linear A
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
doar un simplu articol într-o ediție specială a Magazinului ziarului Süddeutsche Zeitung, are la bază experiențele autorului cu socrul său, un imigrant italian care și după decenii locuite în Germania vorbește cu un accent aproape insuportabil și face greșeli gramaticale și de exprimare deosebit de savuroase. Deși autorul declară că românul este ficțional, asemănările dintre familia soției sale și cele ale familiei descrise în român sunt evidente. De altfel, românul este dedicat socrul autorului, iar pentru a se documenta, Jan Weiler
Jan Weiler () [Corola-website/Science/306593_a_307922]
-
Filozofie, la aceeași universitate. A fost repartizat, prin ordin ministerial, profesor la Școala Generală nr. 11 din Tg. Mureș. Ca profesor de limba și literatura română, a inițiat primul cenaclu literar al copiilor din Tg. Mureș, a publicat culegerea Exerciții gramaticale structurale, împreună cu prof. Emilia Dobreanu, prezentată la Simpozionul Național de Limba Română, prezidat de acad. Ion Coteanu, București, 1975, și i-a dedicat poetei Alice Călugăru monografia Tragicul unei vieți și al unei operei literare. Ca membru al Societății Filologilor
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
o gramatică (Gramatica românească pentru îndreptarea tinerilor - 1822). Gramatica sa, una dintre primele gramatici românești, depășește prin semnificație cadrul unui simplu instrument de studiu, fiind o pledoarie pentru limba națională. Autorul ei încearcă să propună, cu destule stângăcii, o terminologie gramaticală românească, derivând formațiuni noi din rădăcini latine. Chemarea la tipărirea cărților românești și versuri pentru îndreptarea tinerilor (1821) conține un adevărat program de luminare a neamului prin cultură „precum în timpul nostru se cere”. Solicită școli, cărți, susținând că toate popoarele
Constantin Diaconovici Loga () [Corola-website/Science/303028_a_304357]
-
și producția reușesc a fi realizate fără compromisuri - cu atât mai puține în cazul autorilor de manele puțin cunoscuți). Concepte-cheie, întâlnite în textul celor mai multe piese, sunt: banii, mașinile, dușmanii, femeile ș.a. Din cauza erudiției precare a multor cântăreți, se întâlnesc greșeli gramaticale (dintre care unele au devenit adevărate licențe ale stilului, fapt similar cu un număr de „cazuri tolerate” folosite în muzica folclorică), anacoluturi, tautologii fără rol stilistic, chiar confuzii paronimice și întrebuințări nepotrivite ale unor neologisme. Tot neologismele ajută uneori la
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
conform lui David Lincove, susțin că: Reunificarea reușită a statelor a avut consecințe și asupra numelui țării. Termenul „Statele Unite” fusese folosit și anterior, uneori la plural („aceste State Unite”), și alte ori ca denumire la singular, fără să existe o consistență gramaticală. Războiul Civil a fost o forță importantă ce a precipitat dominația acordului la singular până la sfârșitul secolului al XIX-lea. În anii recenți, istorici ca Harry Jaffa, Herman Belz, John Diggins, Vernon Burton și Eric Foner au pus accent pe
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
de a înțelege disproporționalitatea care se stabilește între săracia stimulilor și bogăția sistemului articulat și organizat de propozițiile rostite. Mai mult, chiar, se observă că indivizi diferiți, cu experiențe personale diferite într-un anumit limbaj, ajung la sisteme de reguli gramaticale foarte asemănătoare, ceea ce le permite să se înțeleagă reciproc. La această problemă, Chomsky găsește o singură explicație, anume prezumția că individul însuși contribuie într-o măsură covârșitoare la structura schematică generală și poate chiar la conținutul specific al cunoașterii exprimate
Noam Chomsky () [Corola-website/Science/302380_a_303709]
-
a ființei umane, și de aceea este posibil să identificăm și să descriem o „gramatică universală”. Tot acesta ar fi motivul pentru care e greu să ne imaginăm o formă intermediară de limbaj, care să funcționeze fără nici una din structurile gramaticale prezente în limbile naturale.. Această teorie a fost criticată drept antievoluționistă, dar unii adepți mai noi ai teoriei evoluționiste o sprijină. Există printre oamenii de știință părerea că mecanismul care a dat naștere limbajului se bazează pe combinarea unor elemente
Noam Chomsky () [Corola-website/Science/302380_a_303709]
-
logice, care să reflecte cu exactitate obiectivitatea. Teza de bază consta în posibilitatea diviziunii unei fraze în părți elementare ("propositional particles"), analog celor mai mici particule constitutive ale universului, atomii ("logical atomisme"). Această analiză a structurii limbajului permite deosebirea formei gramaticale de cea logică a unei afirmații, eliminând astfel sursa multor confuzii în exprimarea filosofică. Impresionat de lucrările lui Bertrand Russell, Ludwig Wittgenstein vine la Cambridge pentru a studia cu cel pe care îl consideră mentorul său. Deja în prima sa
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
un context pragmatic în vorbirea de fiecare zi. În perioada ulterioară, contribuții interesante au adus filosofii englezi Gilbert Ryle, John Langshaw Austin și Pieter Frederick Strawson, precum și americanul Willard Van Orman Quine. Ryle s-a ocupat în special cu aspectul gramatical al afirmațiilor și cu "limbajul mintal", care poate sugera prezența unor lucruri inexistente și falsa opinie a unei unități spirituale, asemănătoare unității corporale. Austin și Strawson au analizat relațiile dintre limbajul formal logic și cel obișnuit, precum și semnificația comportamentului comunicativ
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
protestante folosesc în principal traducerea larg răspândită a diaconului ortodox Dumitru Cornilescu, publicată pentru prima oară în 1921. În 1989 a apărut "Biblia Cornilescu revizuită", o traducere care urmărește să fie cât mai apropiată de manuscrisele originale, într-o formă gramaticală corectată și adaptată evoluției limbii române moderne. În anul 2001, Mitropolitul Bartolomeu Anania publică o ediție jubiliară a Sfântului Sinod, într-o nouă versiune „diortosită” după Septuaginta.<br> În 2013, în Biserica Romano-Catolică din România, a fost scoasă de sub tipar
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
părinți în clasele primare sau de către elevi și studenți în licee, colegii și universități. Ca și alte câteva limbi scandinavice, bokmål este una din puținele limbi indoeuropene care nu conjugă verbele în funcție de persoană și număr. Substantivele pot avea trei genuri gramaticale: masculin, feminin și neutru. Ca și la alte limbi scandinavice, articolul hotărât este adăugat ca și sufix la substantiv, ca și în următoarle două exemple. Iată un exemplu care subliniază diferența dintre Bokmål și Nynorsk:
Bokmål () [Corola-website/Science/302751_a_304080]
-
e, pe post de și. <br> Această analiză a confirmat încă o dată concluzia anterioară, și anume că traducerea "Legendei sfintei dumineci" s-a făcut într-o perioadă foarte veche, atunci când limba vorbită pe meleagurile ardelene mai păstra forme lexicale și gramaticale comune cu latina arhaică din Lex XII Tabularum. La 399, patriarhul Ioan Chrysostomos (Ioan Gură de Aur) afirma într-o cuvântare că sciții, tracii, schiromații, maurii și indii au tradus scripturile în limba lor națională. "Constantin Kostenețchi", denumit " Filosoful", a
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
din orizontul zilei de «joi, 12 mai 1955», trece într-un admirabil „text liric-burlesc-baladesc“: Un fenomen actual este că în chat nu se dă importanță utilizării unei limbi corecte din punct de vedere sintactic sau ortografic. Greșelile de tastare și gramaticale sunt frecvente. Caracteristic la chaturi este folosirea extensivă a anacolutelor, aposiopezelor, abrevierilor, elipselor, interjecțiilor precum și a expresiilor tipice de argou (slang). Semnele de punctuație și majusculele lipsesc deseori. În schimb se recurge des la emotigrame [ de ex. :-), ;-) sau :-o) ] sau
Argou () [Corola-website/Science/302505_a_303834]
-
regatului francilor. Pentru Grégoire, gloria francilor începe odată cu creștinarea lor. Opera prezintă perioada de tranziție de la Antichitate la epoca medievală, în care sunt descrise societatea francă, organizarea bisericii, mentalitățile vremii etc. Lucrarea este scrisă într-o latină barbarizată, cu greșeli gramaticale asumate de autor. A reprezentat o sursă fundamentală pentru epoca merovingiană. Isidor din Sevilla (560-636), arhiepiscop de Sevilla, istoric, unul din marii intelectuali ai Evului Mediu Timpuriu, mare teolog, prezidând 2 concilii locale (al-II-lea de la Sevilla și al-IV-lea de la Toledo
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
din grecește, unde "rhema" avea același sens. Datorită importanței sale deosebite în comunicare, verbul este una dintre cele două părți de vorbire prezente în toate limbile, cealaltă fiind substantivul. În multe limbi, inclusiv limba română, cele mai scurte propoziții corecte gramatical și cu sens de sine stătător sînt cele care conțin un verb. Valența este un concept (similar cu acela din chimie) prin care se precizează cîte conexiuni pot lega verbul de alte părți de vorbire. Astfel valența poate fi: ele
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
precis depinde de tratarea verbelor rare ca excepții sau ca formînd grupe mici) și că, dacă se ține cont de toate tipurile de alternanțe fonetice, numărul grupelor ajunge la cîteva zeci, fără a include verbele neregulate. Modul este o categorie gramaticală, specifică verbului, care indică raportarea la realitate a acțiunii sau a stării exprimate de verbul respectiv. El este asociat cu alte categorii ale verbului, ca timpul și aspectul. În limba română există cinci moduri personale. Aceste moduri personale au rol
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
bibliografie selectivă pentru multe domenii ale cunoașterii: antropologie, filosofie, religie, politologie, dar și pentru orice categorie de cititori. Colecția de "Limbi străine", coordonată de Ema Stoleriu, cuprinde ghiduri și manuale de conversație, cursuri practice însoțite de CD, dicționare și compendii gramaticale menite să fie instrumente de lucru utile pentru cei care doresc să învețe și să aprofundeze o limbă straină, de la nivelul începător pînă la cel mai avansat. Colecția "Biblioteca Polirom", coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu, include traduceri din clasicii universali, ai
Editura Polirom () [Corola-website/Science/303593_a_304922]
-
I, subclasa a II-a, la modurile și timpurile cele mai folosite: Observații: Forme mai puțin folosite: Ca în limba română, și în croată există adverbe primare, precum "sad(a)" „acum” și "tamo" „acolo”, dar majoritatea provin din alte clase gramaticale, în primul rând din adjective: Se mai formează adverbe de la: Pe lângă cele simple (exemplele de mai sus) se mai formează adverbe și prin compunere: Adverbele de mod, de cantitate și unele de timp și de loc au grade de comparație
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
imperativ: Pogledaj mi ruke!" „Uită-te la mâinile mele!”, Nemojte se ljutiti na njih!" „Nu vă supărați pe ei!” Sunt și construcții cu predicatul la alte forme: Un alt tip de propoziție imperativă exprimă o urare sau o dorință: Subiectul gramatical este la cazul nominativ dacă este exprimat prin substantiv sau pronume. Dat fiind că în limba croată persoanele se disting foarte bine prin desinențele verbale, nu este necesar ca subiectul să fie exprimat totdeauna printr-un cuvânt aparte; se exprimă
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
determinat, cele cu un sens mai larg precedându-le pe cele cu un sens mai restrâns: "Spomenuo bih još neka terminološka rješenja, dijelom preuzeta iz prethodne hrvatske gramatičarske tradicije" „Aș mai aminti încă câteva rezolvări terminologice, preluate parțial din tradiția gramaticală croată anterioară”. Când un adjectiv pronominal și unul propriu-zis determină același cuvânt, primul îl precede pe al doilea: "Pokupit će tvoje bijelo platno" „Va cumpăra pânza ta albă”. Adverbele cu funcția de complement al adjectivului stau înaintea acestuia: "Ljudi su
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
productiv decât sufixarea, dar este totuși un mijloc important de formare a cuvintelor. În cazul verbului, prefixarea poate fi un procedeu: La alte părți de vorbire, prefixarea este numai lexicală, inclusiv în sensul că nu transferă cuvântul în altă clasă gramaticală. Majoritatea prefixelor sunt prepoziții la origine și pot avea variante fonetice determinate de sunetul cu care începe cuvântul prefixat. Prin adăugarea unui prefix, se pot obține: Prin derivare parasintetică se formează cuvinte adăugându-se unui cuvânt de bază un sufix
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
Șerbia de sud-vest, regiunea natală a lui Karadžić. Sub influența romantismului din Europa Occidentală, Karadžić recomandă ca model pentru limba literară pe cea a literaturii populare și respinge normele de atunci influențate de limba rusă, care nu corespund cu structura gramaticala și sistemul fonologic ale limbii sârbe. În același timp simplifica la maximum ortografia, pe baza principiului fonemic. Reforma lui Karadžić este influențată și de opere literare croate. De altfel activitatea să se desfășoară în paralel cu standardizarea limbii croate, efectuată
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
sufix. Cazuri mai frecvente: Câteva exemple de înmuiere: "tvrd „dur” > "tvrđi" „mai dur”, "lju't „furios” > "ljući" „mai furios”, "brz" „rapid” > "brži" „mai rapid”. În cursul istoriei limbii, în unele cazuri, [l] a evoluat în [o], dar la anumite forme gramaticale, acesta redevine [l]. Este, de exemplu, cazul substantivelor, adjectivelor terminate în "-ao" sau "-eo" ("posao „treaba”, "veseo „vesel”) și a verbelor la participiu activ terminate în "-o" ("radio" „muncit”). Acest "o" redevine "l" dacă nu mai este în poziție finală
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]