5,849 matches
-
Aglăița. Să n-ai dumneata nici o grijă. Cum să n-am grijă, fată hăi? Da ce știi tu de câte sunt și câte trebuiesc? Iaca, peste patru-cinci zile-s sfintele Paști și sunt de făcut atâtea, că m-apucă o groază numai când mă gândesc (... ) Văd gunoi, mămucă. Alei, fata mamei. (...). Acolo nu-i gunoi, fată hăi, acolo-i cenușă. Și cenușa nu știi tu că lunea nu se dă afară (...). Bine, mămucă, o las la locul ei. Ce lași la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de conștiență, când mărturisesc că în toată vieața au fost inconștienți. (Tanoviceanu)4 Pictorul Marinescu-Vâlsan despre care se zice că-și face singur vopselele și că singur chiar pânza și-o țese, a vândut unui Ovreiu, în calea Victoriei, o groază de tablouri eftine. Se duce cineva la Ovreiu și-l întreabă: Bine, omule, de ce-ai luat așa groază de lucruri proaste? Ovreiul începe a se văita. Vai de mine, domnule! mare nenorocire! Cine dracu m-a pus să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că-și face singur vopselele și că singur chiar pânza și-o țese, a vândut unui Ovreiu, în calea Victoriei, o groază de tablouri eftine. Se duce cineva la Ovreiu și-l întreabă: Bine, omule, de ce-ai luat așa groază de lucruri proaste? Ovreiul începe a se văita. Vai de mine, domnule! mare nenorocire! Cine dracu m-a pus să le cumpăr! Nimene nu voește, domnule, să mi le ia, nimene! și le-aș da și cu jumătate din prețul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
privirile, rămân cu ochii pironiți în necunoscut și pe la urechi îmi murmură vântul, îmi tremură cântarea singurătății sufletului. Spini vineți, mânați ca de o suflare mânioasă, se rostogolesc la vale, pe locul ars. 31 August Generalul Tel comandantul diviziei, este groaza tuturora, deși, după ce l-am văzut și l-am auzit vorbind în câteva rânduri, spaima aceasta am găsit-o cu totul neîndreptățită. este un om rece, cu vorba măsurată, cu ochii mici, privirea pătrunzătoare, foarte supărăcios și nervos deși după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o noapte. Așa îl lasă și poți să dormi fără grijă dinspre partea lui. Faliboga e numele unui fecior boeresc, un fel de bandit scurt, uscat, cu ochii răi. Umbla calare prin toate părțile moșiei, cu pușca în spate, era groaza oamenilor. Avea ș-o muere care ca și dânsul umbla calare bărbătește. Vitele vecinilor care încălcau moșia cu ajutorul acestuia au fost oprite. Aducea hergheliile în bătae de biciu etc. "De unde mai nainte, când țineau Ovrei moșia, vecinii intrau și încălcau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de apă, ce spuneți voi? Sunteți mulțămiți? Trăiți, domnule general, nu ne-ar trebui nici apă, nici nimica, am răbda de toate, numai să ne ducem acasă. Astăzi 14 August, vorbind cu d-rul Negruzzi, căpitan de rezervă, îmi povestea cu groază de faptele colonelului Conta de la reg. 27 Bacău. Un om mare și gras, omul lenei ș-al mâncării, toată viața lui omul foamei ș-al banchetelor, stătea izolat cu cortul lui la un km. de trupă, înconjurat de santinele, c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zefirul dulce c-o adiere slabă... Și vechea boare-a nopții din zeci de bivuace Când pe batalioane porneau toți să se... Venea infectând somnu seninului maior Și cum dormea supt cortu-i ca un copil ușor, Avu un vis de groază, de sânge și venin Sfărmând duioasa pace din somnu lui senin Toți ofițerii vrednici, băieții lui cu care Pe câmpii biruinții alăturea luptase Cu toții se trezise și se înfățișase... Erau spectrali și tragici cu fețele în doliu Și fiecare-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
s-o vadă din când în când. Popazu vine la țară ca să facă o împăcare, căci bătrânul Matei urmărește casele fetii și cucoana Safta face lui Vasilică Popazu zile fripte. Acolo se umilește, se înjosește. Apoi într-o noapte de groază pribeagul Panaite ucide pe tatăl său și se prăpădește și el. Maria are o criză grea de suflet, se îmbolnăvește. Maiorul se întoarce în sfârșit la viața lui... Căci bătrânul Dumbravă, la urmă înfricoșat că va pierde și pe această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rău, deoarece are o scrisoare depusă la un amic care relevă anume secrete la care țin adversarii săi și care pentru ei ar însemna pierderea partidei. Deci nu-l pot otrăvi, nu-l pot pumnalà, și se pot gândi cu groază că l-ar fi putut suprima. BIBLIOTECA ACADEMIEI. STAMPE Tipuri și Costume Cioban moldovan cojoc și glugă, căciulă, cizme, ca și astăzi. Boer muntean A15 anteriu haina lungă dedesubt verde, cu brâu fraise; haina de deasupra blănită, fraise; pălărie căciulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stâng de dinapoi sfărâmat și tăiat probabil de tramvaiu. Animalul sta neclintit, nu scheuna, nu plângea, nu făcea gesturile omului părea aproape insensibil, dar tocmai felul lui de a se comporta în durere mi-a străpuns inima de milă și groază. [TAZLĂU]* 3 August 926. Tazlău, în pădure, într-o poiană depe pârăul Brusturatu. Răgălii ceiace aduce apa când vine puhoiu. Am suit muntele pieptiș și pe urmă am luat-o pe plaiu, tot cătră miază noapte, până la alt psic pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care s-a despărțit. Au avut o fetiță, care stă la mamă; însă vine regulat, în vacanța aceasta să vadă pe tatăl său. Tinerii divorțați nu se pot suferi. Însă în vacanța asta inconștientul din ei îi apropie și cu groază observă (mai ales fata) că se iubesc mai mult decât și-ar fi închipuit. Țăranii și Țiganii se miră de felul cum călărește cuconița, într-o parte, cu pălărie bărbătească-n cap. Un bătrân deștept, care însă încă n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
încât au realizat infernul pe pământ pentru existența lor fragilă și trecătoare. Iago, lui Roderigo: Corpul mi-e grădină; voința grădinar. Orgoliosul e un nou Prometeu, în înțelesul că e vultur care-și roade singur măruntaiele. Altădată stilul suferea de groază de cuvântul propriu. Astăzi e principiu artistic în literatură. Cezar și primejdia sunt doi lei gemeni dintre care Cezar s-a născut întâi. Contrazicerea pentru unii oameni e ca roșul pentru tauri, și pentru curcani... (Taine). Cazurile de psihoză calificată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Din acest moment, într-o acțiune contra Moldovei, hanul, la porunca sultanului, trebuia să se prezinte pe teatrul de operații cu cel puțin 15.000 - 20.000 de călăreți de elită. Hoardele tătare erau folosite în avangardă „pentru a răspândi groaza și a dezorganiza sistemul de apărare al adversarului; în timpul bătăliei puteau manevra pe aripi sau se deplasau în spatele dispozitivului inamic”. Atacurile lor date prin surprindere, mobilitatea lor îi făcea să fie considerați de către Ștefan cel Mare, așa cum menționează Dlugosz, a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mare izbândă obținută de Ștefan cel Mare. Deși se temea de puterea lor, domnul i-a zdrobit „într-un măcel crâncen”. Și-i urmări pe fugari cu atâta râvnă, încât ucise mai mulți din fugă decât din luptă. Cuprinși de groază fugarii își aruncau nu numai armele, ca să fie mai ușori la fugă, ci și arcurile și tolbele, șeile și hainele ca să scape fie și „nearmați și goi”. O scrisoare a hanului tătar către sultan confirmă cele relatate de Dlugosz. Hanul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sultanului 1.000 de oameni. Spahii formau cavaleria de elită; ei posedau feude și numărul lor se ridica la 40.000, în 1475. Mai erau achingii, călăreții care mergeau în dobândă, circa 15-20.000, care se deplasau înaintea armatei, aruncând groază prin sălbăticia cu care se comportau față de locurile prin care treceau. Baiazid ceruse hanului tătar să vină cu forțele sale, peste 50.000 de călăreți și, după cum spunea secretarul Serenissimei, Giovanni Dario, acesta era „gata să îndeplinească orice poruncă a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
14 iulie. „Șahul - relatează Sa’adeddin - ajungând în zori de zi la Chilia, a împresurat cetatea de pe apă și de pe uscat. Zidurile și porțile cetății fiind străpunse ca și inimile crude ale ghiaurilor netrebnici, inima pârcălabului s-a strâns de groază și de frică. Acesta a hotărât s-o predea în grabă, fără condiții «la 15 iulie 1484» într-o zi de miercuri. Astfel, șahul cel puternic a isprăvit cucerirea cetății făcând slujba de vineri în biserica acesteia. „Chilia era lacătul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
afla regele”. Regele a rămas în tabără în zilele de 26 și 27 octombrie, după care, ridicându-și tabăra de lângă „nenorocita aceea de pădure”, a pornit spre Cernăuți. Moldovenii i-au hărțuit neîncetat pe poloni și, năvălind cu cruzime, „băgau groaza în șirurile de dinainte”. Înverșunarea de care au dat dovadă moldovenii este arătată și faptul că într-o noapte „dădură foc ierburilor uscate în partea din care sufla vântul, pricinuind mare primejdie pentru tabăra regelui, pentru că vântul mâna flacăra până la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
așa încât mari grămezi de pradă trebuie să fi adunat, ca într-o țară care a avut parte de pace îndelungată. Și aceste largi ținuturi erau luminate în lung și în lat de vâlvătaia flăcărilor și în toate părțile era numai groază, fugă nevolnică, învălmășeală și lacrimi, iar drumurile pline de cadavre erau ude de atâta vărsare de sânge. Mulți oameni care se credeau la adăpost prin păduri, fură prinși de dușmani. Aceștia se luau după urmele carelor și ale oamenilor care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de trei ani;/ Și Șearpele de trei ani;/ Și crescură pân’ la zece,/ Și din zece nu mai trece!/ Șearpele-n coadă să lungea/ Și în căpățână să mărea;/ Iar, trupul, măre, să făcea/Aproape cât butia!/ Zău, mi te prindea groaza!/ Loc sub talpă nu-mi avea./ De la zece ani pleca,/ De sub talpă el ieșea,/ Casa trei zile urla!/ El, măre, unde-mi mergea?/ În buricul pământului,/ La mijlocul câmpului”. Importantă apare și strânsa legătură a șarpelui cu balaurul, cei doi termeni
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
curgea un feli de sânge negru și foarte urât. Eu țineam ligheanu când le făcea doctoru spălături și-i înjurau de toți Dumnezei și crucile. Să-mi fi vorbit toți doctorii din lume despre pericolul bolilor lumești, nu băgau atâta groază în mine câtă s-a băgat când am văzut eu cu ochii mei. Și la școala normală, când se îmbolnăvea un elev era trimis acasă și batjocorit, că-i rău și ticălos. În loc să ne bage fix într-o sală de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și sporit durerea despărțirei de voi, saltă de cea mai curată fericire. Acum un veac și mai bine, împrejurările vrăjmașe ne-au răzlețit și între noi frați buni de același sânge s-a ridicat un zid de negură. Apăsați de groaza și întunericul țarist, fără libertăți și fără lumină, ați trăit Dumnezeu știe cum. De la sufletul nostru la al vostru n-a putut trece nimic. Noi, cei slobozi în pământul nostru românesc, priveam cu jale cum neamul nostru din Basarabia se
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
trăim, firile de artist fiind devorate ca un nimic. Dacă nu ai fi devenit scriitor, ce altă profesie ți-ar fi plăcut să ai? Ce altceva ți-ar fi plăcut să faci pe lumea asta? Eu chiar am făcut o groază de profesii, de meserii, să le zicem mai bine, dar toate mi s-au părut constrângătoare mijloace de supraviețuire. Dar ceva-ceva mi-ar fi plăcut să fac și tot ca pe o artă. Mi-ar fi plăcut să fiu bucătar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lor au ajuns stropi de Sânge și fărâmituri din Trupul Domnului când Îl loveau cu biciul. Au auzit și loviturile și cuvintele de batjocură și au văzut și scuipările și gemetele și toată răutatea umană dezlănțuită. Dacă vezi, te ia groaza. Toate par a vorbi câte a Îndurat Domnul pentru noi. L-au bătut, a fost tras de barbă și multe cuvinte josnice I s-au spus. Toate parcă șoptesc tainic de câte a Îndurat pe nedrept. Privim cu ochii sufletului
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nu mai putem respira. Ne oprim În curtea În care a fost judecata. Privim curtea și ne-o imaginăm cu mulțime multă de oameni. În această curte s-a primit sentința: „Ia-L, ia-L! Răstignește-L!”. Ce cuvinte de groază! Ce cutremurător! Ce DURERE ..! Vai, vai, vai, ce s-a făcut!? Pe Cine să răstignească!? Pe Cel ce a făcut atât de mult bine la toți!? Și mie, și ție și la toată lumea. Este de necrezut! E Îngrozitor de nedrept. Dacă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
sufletului. Vezi În apropiere Palatul lui Irod, ce-a mai rămas din el, pentru că din toată măreția lui au mai rămas doar niște bolovani de piatră. Dar acei bolovani imenși, rămășițele acelui palat, câte au văzut și auzit, mai ales groaza păcatului care s-a săvârșit. Împăratul Irod Îl iubea pe Sf. Ioan Botezătorul, dar pentru că se jurase dansatoarei Salomeea care l-a distrat atât de bine pe el și pe invitații lui că-i va da orice-i va cere
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]