5,257 matches
-
nu uiți de ce mare importanță este menținerea acestui război", îl sfătuiește Papa. "Și ce primejdie ar fi ca "Ștefan acela", din pricină că nu e ajutat -, să încheie pace cu turcii..." Își împart cămașa mea însângerată, spune Ștefan cu durere. Au ei habar cu câtă moarte și pârjol am plătit "mântuirea" aiasta? Și vom plăti încă... Ai uitat să pomenești, îi amintește Mihail, că Sanctitatea sa a făgăduit binecuvântarea sa apostolică tuturor moldovenilor ce se vor închina la catedrala catolică de la Baia... Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ție, Doamne! Mărire ție!" Ce puteam face? Cuteza careva să-i stea împotrivă? De voie, de nevoie, ca să ne salvăm capul și agonisita, ne-am dat cu Puterea... Singura speranță rămăsese s-o mierlească în vreo bătălie, că n-avea habar de moarte și unde era vălmășagul mai mare acolo se arunca cu sabia, întărește Alexa. De afurisit ce-i nici moartea nu-l vrea, mormăie Cupcici. Trag nădejdea că acu i s-o-nfunda, zâmbește Isaia mefistofelic. O să-i dăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu palma streașină la ochi, cătând în jur. Parcă nu s-ar prea vedea în zare. Când am ajuns dincolo de trecătoare, la Brețcu, se adunaseră câteva sute, spune Duma încrâncenat. Noi ne dădeam de ceasul morții, iar ei n-aveau habar. Benchetuiau! Nu-i prea trage inima... zice Vlaicu. Mateiaș a poruncit adunarea oștirii la Turda! Știți când?!... Hăt pe 25 iulie, aruncă Duma bomba care explodează. Când?!?!... Pe 25 iulie?!?!... Pe 25 iulie!! Ești nebun?!?!... Sunt nebuni?!?!... sare Luca Arbore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi primit, probabil, în patul ei. Avea de altfel un fel de prieten cu care se vedea din când în când. Nu era o stricată, dar nici ușă de biserică nu se putea spune că era. Dormea, fără să aibă habar de stafia care se proțăpise lângă ușa bucătăriei și care îi pusese gând rău. O auzeam cum sforăie încetișor, dizgrațios. Dar îmi păsa de asta tot atât cât de gândacii de bucătărie, care foșgăiau, probabil, în jurul picioarelor mele goale, lipite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o vorbă extraordinară a lui Hegel (nu știu dacă a luat-o din filozofia orientală, dar concordă cu gândirea orientală). Hegel spune : „Das Sein und das Nichts sind ein und das selbe”. Ființa și Nimicul sunt unul și același. Caragiale habar n-avea de Hegel, bineînțeles. Și cred că, dacă ar fi știut fraza asta, l-ar fi încântat și probabil că și-ar fi pus-o ca moto pentru opera lui. (Dar din fericire hegelian nu a fost, având un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
eu însumi. «Patrie ingrată, nu vei avea oasele mele», a pus Scipio Africanul să i se scrie pe mormânt. Oasele, eu le las, rodul creierului meu însă, cugetarea, nu !” Răzbunarea cade în gol, căci „patria ingrată” nu va avea niciodată habar de darul neprețuit ce i se refuză. A ! Răzbunarea e cu atât mai dulce, cu cât singur răzbunătorul o știe, savurându-i în taină efectele, fie și postume ? Dar pentru aceasta trebuie ca efectele să se producă, să fie resimțite
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Suedia. René era troțkist, publicase operele lui Troțki în toată Scandinavia și era vânat de sovietici. Intrasem într-o umbră deasă, eram urmărită pas cu pas. O supraveghere dublă în care erau implicați: rudele, prietenii, vecinii și cei de care habar nu aveam. Prietenii lui Nichita veneau la mine prevenindu-mă de pericolul de a fi „sinucisă”, idee convenind tradiției sinucigașe din familia mea. Cinismul cunoscuților colegi m-a zguduit cel mai mult. Jucam o partidă de șah cu miza vieții
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aplecată deasupra mașinii de gătit, simțindu-se ca la ea acasă. Era bine dispusă, mă cunoștea, deși în realitate nu vorbiserăm niciodată, o văzusem o singură dată, în București, în holul hotelului Athénée Palace, fără să-i țin minte chipul. Habar nu aveam, nici ea și nici eu, câtă durere ne aștepta în viitor. Cum acea mică întâlnire formală era un punct esențial al vieților noastre, un lucru teribil, decis de cineva atotputernic, fără față. Christine gătea excelent, în timp ce eu ajunsesem
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Întotdeauna mi-au plăcut întrebările șocante, ca niște lovituri sub centură. Aproape toți bărbații încep cu această întrebare, care dispare apoi ca zahărul în apă. Era întrebarea lui Strindberg pentru actrița Hariett Bosse. Atunci nu citisem încă Jurnalul ocult și habar nu aveam că peste un timp îl voi traduce pentru prima oară în românește... René fusese stânjenit de zâmbetul și tăcerea mea și a mai pus o întrebare: - În ce țară ți-ar plăcea să trăiești? Oriunde vom trăi vei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
i s-a dat numele... Gabriela! Iunie Am început să scriu o nouă carte de nuvele, semănând cu niște romane în miniatură. Folosesc suedeza, dar chiar și franceza, și ca fond muzical limba maternă, pe care se bazează totul. Cum? Habar nu am. Dar am impresia că textul trăiește. După criticile Evei (Bonnier) pentru încercarea de roman în suedeză (nu comunic emoția, deși e interesant), am înțeles cauza nereușitei: ființa mea n-a pătruns adânc în ce scrisesem, nu l-am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sensibilitate care m-a apropiat parcă și mai mult de limba mea maternă! Sau acolo unde, într-un imens „ceaun”, se fierb la roșu toate limbile! 19 iunie. Chiar și în vis „lucrez”, vreau să umplu cuvinte necunoscute cu „mine”. Habar n-am ce este acest „mine”! Ceva necunoscut, dar care poate să fie. În timp ce lucram mi-am amintit visul de azi-noapte: cineva punea pe patul meu un cearșaf plin de broderii! Oh, ca și cum m-aș afla într-un tablou în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
legătură cu ei, a spus, pisicindu-se, coana preoteasă. Le-am servit cafeaua promisă și i am condus până la ușă. Inginerul de la ferma viticolă, după ce a ajuns la poartă, s-a întors și, băgând capul pe ușă, mi-a spus râzând: Habar nu ai ce greșeală ai făcut, primărițo! Ai pornit-o cu stângul! Peste puțin timp, aveam să înțeleg că fără informație ești doar un funcționar neînsemnat, inofensiv și că a trăi în afara acelui sistem bine pus la punct este ca și cum
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
arate cât de cât bine, să fie corect îmbrăcat, să vorbească 2-3 limbi străine, să-și cunoască meseria... "Delegatul" nu îndeplinea nici una din aceste condiții. În plus, târâia după el o geantă mare, urâtă, de plastic, despre care n-aveam habar la ce-i folosește. După discuția la ambasadă, înainte de a pleca la întâlnirea cu amicul importator, a deschis "diplomatul" și a extras din el câteva cravate dintr-o pânză ordinară de plastic, colorate țipător, cu elastic pentru "gât" și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de identitate al lui Vasile. Ar fi rămas, poate pentru totdeauna, un etern anonim, din seria persoanelor trecute în evidența spitalelor cu eterna denumire: "Necunoscut". Meritul descoperirii datelor primare: locul de proveniență, circuitul spitalicesc prin care a trecut Vasile (care habar nu avea de nimic), corespondențele, au fost meritul exclusiv al unei colege tinere, dotată cu un rar simț omenesc profesional. Mi-a cerut să-l duc cu mașina într-un sat oarecare, unde se știa că se născuse Vasile. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ani, începusem să înțeleg, totuși am reținut aspectul "mecanic" al evenimentului, căderea oamenilor și, ceva mai târziu, dimensiunea sa tragică. Cei din clasele în care am fost elev în școala elementară nu-și imaginau spectacolul revoluției sovietice privite în direct (habar n-aveau de revoluție), nu știau ce înseamnă starea specială de a te afla pe graniță (mai târziu am regăsit-o, bine descrisă, numai în "Rusoaica" lui Gib Mihăiescu), nu știau ce înseamnă "deportare", nu văzuseră o execuție, nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Săhleanu: despre întâmplări întâmplătoare și întâmplări neîntâmplătoare. Scrisoarea lui Victor este o întâmplare neîntâmplătoare, are un sens ascuns, chiar tulburător, deoarece pare a fi un răspuns la notele mele despre sufletul copilăriei. Victor pare să fi citit textul (despre care habar nu are) și pare a-mi face unele completări. Victor, care este o persoană pragmatică, medic și militar, situat pe treptele supreme ale ambelor ipostaze, este foarte ocupat și în nici un caz nu cred că suferă de nostalgice regrete care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fost atât de cavaleri încât am refuzat cu încăpățânare să declarăm pentru cine am luat elefantul. Nu ar fi fost nimic dacă nu ar fi urmat cealaltă întrebare, pusă direct, fără menajament: "unde-i ceasul?" nu știam unde-i "ceasul", habar n-aveam de nici un ceas, adevărul acesta era. Nu furasem nici un ceas, nici nu văzusem acest obiect care, ni s-a spus răstit, că este un ceas de aur, foarte scump, un ceas elvețian, "Longines", cu diamante încrustate, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
volumul I din "Ce a văzut Ilie Pânișoară", care venea târziu, prea târziu, nici nu am citit vreodată această carte. Am crezut o vreme că a fost o aluzie; dar s-a întâmplat așa pentru că librarul rămăsese cu marfa desperecheată, habar n-avea de hoția noastră. 3 "Acoperă-mi inima cu ceva". A venit toamna, vreme de suflet. Ca în fiecare an cad în păcatul de a primi toamna ca pe un eveniment psihic, mai mult decât ca pe un fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
propaganda mondială împotriva tutunului, care a crescut consumul țigărilor care sunt foarte periculoase, dar a scăzut numărul fumătorilor de lulea, care nu este periculoasă, noul meu prieten m-a întrebat pe cine caut pe aici, pe Strada Motocicletei. Pe nimeni. Habar n-aveam că această străduță, modestă, cu case curate, aliniate, și cu câțiva castani care își scutură frumoasele lor frunze galbene, se numește atât de ciudat, Strada Motocicletei. Nu găseam în mintea mea o explicație. Nu am întrebat nimic. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se obișnuiește această comparație; nici vienezii nu sunt prea departe de ieșeni... În schimb, cred că parizienii sunt inferiori ieșenilor; drept să vă spun, nu am văzut vreodată un ieșean care să nu știe câte ceva despre Paris, dar parizieni care habar n-au despre Iași sunt cu duiumul. "Copacul" lui John Fowles și copacul meu Clasic în viață, John Fowles este cunoscut cititorului român de câteva decenii. Magicianul, Iubita locotenentului francez, Turnul de abanos, sunt doar câteva din scrierile lui John
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
propagandiști ai partidului. Ei trebuie să se ocupe de actualizarea documentelor, de propaganda vizuală, de învățământul politico-ideologic. Prima reacție a fost cea de șoc. Mai întâi fiindcă eu crezusem că au nevoie de specialiști în zona filosofiei, și apoi fiiindcă habar n-aveam să fac lucrurile care-mi erau cerute. N-am trecut de prima idee timp de doisprezece ani, până în 1989, deși formal am preluat conform determinismului instituțional toate aceste „comandamente”. Primul lucru față de care a funcționat inhibiția a fost
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
plac profesoarei. În inocența lor, mulți povesteau acasă și câteodată mai venea câte o „brigadă” ca să mă aducă pe calea cea dreaptă. Deviza mea profesională (și a altora ca mine) era totuși una disperată: „pregătim viitorul”. Un viitor despre care habar nu aveam dacă va veni în timpul vieții noastre, dar pentru care mă rugam în fiecare seară: „Doamne, dă-ne mâine altceva decât coșmarul în care trăim sau ajută-mă să nu mă mai trezesc!”. Cred că pot să spun cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
dăuna direct intereselor lor (vezi cazul Proiectului Agenției Naționale pentru Integritate), născocesc legi care contrazic normele europene și propria Constituție (vezi recent reintroducerea cenzurii în Legea Cultelor). Întrebați chestiuni elementare pe profilul comisiei parlamentare din care fac parte, demonstrează că habar nu au în ce ne integrăm, câte țări mai sunt în UE, cine conduce organismele UE și care sunt acestea, nici măcar câți bani urmează să primească țara căreia îi fac legi și politici. Să fi fost întrebați și despre strategii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cupă, mă parfumez puternic și le prezint proiectul bălăgănindu-mă cu scaunul astfel încât să le plimb decolteul pe sub nas. Lor le lasă gura apă și se uită, parcă-s loviți cu leuca, eu între timp spun ce am de spus. Ei habar nu au ce zic, nici măcar proiectul de buget nu îl aud, dar la sfârșit votează in corpore, stând cu ochii în decolteul meu”. Noi celelalte ne-am ofensat. Cum adică să recurgi la o asemenea strategie umilitoare? De ce nu argumentezi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
prin diferență ar avea-o modelul american multiculturalist, aplicat grupurilor etnice mult mai expansive demografic (afro-americanii, hispanicii) decât celui al albilor de origine europeană. Prima noastră obligație este să ne cunoaștem conaționalii, dincolo de folclor, stereotipuri și prejudecăți. De exemplu, cei mai mulți habar nu avem că femeilor rome din comunitățile tradiționale le sunt interzise avortul și planningul familial, precum și angajarea într-o slujbă. Cercetătorii discută doar cu capii de familie. A doua noastră obligație este, dată fiind disiparea acestui grup, o educație interculturală
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]