5,875 matches
-
de la Earl’s Court și Mortimer îl ridicase în brațe ca să-i poată strânge mâna omului care călătorise printre stele. Acum, înghesuit incomod în mașinuța prea mică, Roddy începe să pedaleze din toate puterile în timp ce scoate pe nas zgomote care imită uruitul de motor. — Gagarin către centrul de control. Gagarin către centrul de control. Mă auziți? — Și eu cine sunt? întreabă Hilary. — Tu poți să fii Laika, cățeaua rusă spațială. — Dar a murit. A murit în rachetă. Mi-a spus unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Onyx“, a spus ea, „v-ați dovedit a fi un om integru. A sosit momentul să vă încredințez câteva secrete legate de familia mea, pe care sunt singură că nu le veți divulga nimănui.“ Din păcate, nu pot să-i imit vocea. N-am avut niciodată acest talent. „Peste câteva zile, grație bunăvoinței fratelui meu Mortimer, voi fi eliberată din această temniță pentru prima oară după aproape douăzeci de ani. Îmi amintesc că am felicitat-o cu o formulă nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
măsură în presa națională. Pentru că își făcuse personajele să vorbească într-un argou copiat grosolan din realitate și să trăiască în condiții de mizerie neconvingătoare, era aclamat ca un scriitor realist și socialist; pentru că făcea uneori trucuri elementare cu narațiunea, imitându-i penibil pe Sterne și Diderot, era aclamat ca un pionier experimentalist; și pentru că își făcuse obiceiul să scrie scrisori la ziare, criticând politica guvernului într-un limbaj care mi s-a părut întotdeauna că sugerează un stângism destul de timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
oamenilor mari, gînditorul florentin propune selecție și creativitate personală. Analogia (un procedeu la Machiavelli) cu arcasul e o parabolă despre abilitate: "Dar întrucît nimeni nu poate să urmeze întocmai drumul celuilalt și nici să dobîndească însușirile aceluia pe care îl imită, omul înțelept trebuie să calce totdeauna pe urmele oamenilor mari și să-i imite mmai pe aceia care au fost desăvîrșiți; așa încît chiar dacă însușirile lui nu se vor ridica la aceeași înălțime, ele să se apropie cel puțin de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu arcasul e o parabolă despre abilitate: "Dar întrucît nimeni nu poate să urmeze întocmai drumul celuilalt și nici să dobîndească însușirile aceluia pe care îl imită, omul înțelept trebuie să calce totdeauna pe urmele oamenilor mari și să-i imite mmai pe aceia care au fost desăvîrșiți; așa încît chiar dacă însușirile lui nu se vor ridica la aceeași înălțime, ele să se apropie cel puțin de ea; este bine să urmăm în aceasta exemplul arcașilor pricepuți, care, observînd că ținta
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
princiar, încît el să nu stîrnească nici disprețul umilitor, nici ura primejdioasă a tuturor supușilor, se revine asupra adoptării marilor modele după nevoi de conjunctură, împrumutul automat, neadecvat, poate conduce la eșec. In concluzie "un principe nou... nu poate să imite acțiunile lui Marcus Aurelius și nici nu este necesar ca el să urmeze exemplul lui Sever; el trebuie însă să ia de la Sever acele moduri de acțiune care îi sînt necesare pentru a-și consolida statul, iar de la Marcus Aurelius
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
conduce, dar adevărul i se impune, apărat de istoria în mers. De aici scepticismul lui Machiavelli. Sînt locuri, rare ce-i drept, în care își îngăduie să respingă cu decență comportamentul negativ în exces, nedemn de a fi model de imitat. O face, însă, într-o manieră obiectiv măsurată. Agatocle, fiul de olar ajuns rege, știe să înfrunte obstacolele, să iasă din primejdie cu eroism și de aceea, spune Machiavelli, "nu vedem de ce l-am socoti mai puțin valoros decît oricare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
recunoștință pentru binele pe care i-l faci, încît acesta te răsplătește pentru toată ingratitudinea celorlalți". Cum s-a putut vedea pînă aici, mefiența față de oameni nu e totală, cîtă vreme autorul Principelui distinge categoria "omului de bine", "pildă de imitat". I se pare nedemn ca oamenilor să le placă robia și supunerea oarbă, în cazul acesta absolutismul principelui e meritat. De preferat să fie mai mult temut decît iubit și nu invers, principele trebuie să-și regleze comportamentul știind că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
foarte mari; voi proceda astfel pentm că sîntem obișnuiți să umblăm pe drumurile bătute de alții și să acționăm prin imitație; dar întrucît nimeni nu poate să urmeze întocmai drumul celuilalt și nici să dobîndească însușirile aceluia pe care îl imită, omul înțelept trebuie să calce întotdeauna pe urmele oamenilor mari și să-i imite numai pe aceia care au fost desăvîrșiți; așa încît, chiar dacă însușirile lui nu se vor putea ridica la aceeași înălțime, ele să se apropie cel puțin
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de alții și să acționăm prin imitație; dar întrucît nimeni nu poate să urmeze întocmai drumul celuilalt și nici să dobîndească însușirile aceluia pe care îl imită, omul înțelept trebuie să calce întotdeauna pe urmele oamenilor mari și să-i imite numai pe aceia care au fost desăvîrșiți; așa încît, chiar dacă însușirile lui nu se vor putea ridica la aceeași înălțime, ele să se apropie cel puțin de ea; este bine să urmăm în aceasta exemplul arcașilor pricepuți care, observînd că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
va muri tatăl lui el însuși va fi pe moarte. Acum, după ce am considerat toate acțiunile ducelui, nu cred că aș putea să-i aduc vreo învinuire; cred, dimpotrivă, că, așa cum am făcut, trebuie să-l dau ca pildă de imitat tuturor acelora care au urcat treptele puterii printr-o împrejurare favorabilă și prin ajutorul armat al altuia. Căci cu spiritul, lui capabil de lucruri mari și năzuind spre înfăptuiri înalte, el nu putea să procedeze altfel; și singurele obstacole care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
istorie, iar în această lectură să se oprească asupra faptelor oamenilor de seamă, să vadă cum au procedat aceștia în războaie, să cerceteze cauzele victoriilor și înfrîngerilor lor, pentru ca să poată să le evite pe acestea din urmă și să le imite pe cele dintîi. Dar mai presus de toate va trebui să procedeze așa cum au procedat în trecut unii oameni de seamă, care s-au străduit să urmeze exemplul cîte unui înaintaș mult lăudat și preamărit, iar pentru aceasta au avut
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de seamă, care s-au străduit să urmeze exemplul cîte unui înaintaș mult lăudat și preamărit, iar pentru aceasta au avut mereu prezente în minte modul lor de procedare și faptele lor; așa cum se spune că Alexandru cel Mare îl imita pe Ahile, Cezar pe Alexandru, Scipio pe Cirus. Și oricine va citi din viața lui Cirus, scrisă de Xenofon, va recunoaște apoi, citind viața lui Scipio, că străduința acestuia de a-i semăna nu i-a adus decît glorie, și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
faptele lui au fost deosebite pentru un principe nou ce era, vreau să arăt pe scurt cît de bine a știut el să adopte natura vulpii și a leului, animale pe care, cum am spus, un principe trebuie să le imite. Cunoscînd nehotărîrea lui lulianus, care era împărat, Sever își convinse armata ce o comanda în Slavonia, că ar fi bine să meargă la Roma ca să răzbune soarta lui Pertinax, care fusese ucis de pretorieni. Sub această aparență, fără să arate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sfîrșit fericit, iar ceilalți unul nefericit, indiferent de modul în care fiecare din ei a acționat. Într-adevăr, lui Pertinax și lui Alexandru, care au fost principi noi, le-a fost inutil și dăunător faptul că au vrut să-l imite pe Marcus Aurelius care ocupase tronul cu drept de moștenire. De asemenea, se va vedea că pentru Caracalla, Commodus și Maximin, a fost o greșeală faptul că l-au imitat pe Sever, deoarece ei nu aveau însușirile necesare pentru a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fost inutil și dăunător faptul că au vrut să-l imite pe Marcus Aurelius care ocupase tronul cu drept de moștenire. De asemenea, se va vedea că pentru Caracalla, Commodus și Maximin, a fost o greșeală faptul că l-au imitat pe Sever, deoarece ei nu aveau însușirile necesare pentru a putea să calce pe urmele lui. Așadar, un principe nou care domnește peste un principat nou nu poate să imite acțiunile lui Marcus Aurelius și nici nu este necesar ca
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și Maximin, a fost o greșeală faptul că l-au imitat pe Sever, deoarece ei nu aveau însușirile necesare pentru a putea să calce pe urmele lui. Așadar, un principe nou care domnește peste un principat nou nu poate să imite acțiunile lui Marcus Aurelius și nici nu este necesar ca el să urmeze exemplul lui Sever; el trebuie însă să ia de la Sever acele moduri de acțiune care îi sînt necesare pentru a-și consolida statul, iar de la Marcus Aurelius
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vecini mai mărunți, semănînd discordia între ei, pentru a ridica sau coborî pe cine dorește el." Este a a patra maximă a lui Machiavelli. Și tot astfel a procedat Clovis, primul rege barbar care s-a creștinat. El a fost imitat de alți cîțiva principi, nu mai puțin feroce: dar ce diferență între acești tirani și un om onest, care ar fi mediatorul acestor mici suverani și ar pune capăt diferendelor pe cale amiabilă, cîștingîndu-le încrederea prin probitatea lui și prin seninele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care are obiceiul de a le face să simtă destul de des cît sînt de vulnerabile, într-un cuvînt, a purta războaie, a da bătălii, a ataca sau apăra fortărețe este numai treaba marilor suverani; iar cei care vor să-i imite, fără însă a avea puterea necesară, seamănă cu acela care imita zgomotul tunetului și se credea Jupiter. CAPITOLUL XI [Despre principatele ecleziastice] Nu prea văd, în Antichitate, preoți deveniți suverani. Mi se pare că dintre toate popoarele despre care ne-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cît sînt de vulnerabile, într-un cuvînt, a purta războaie, a da bătălii, a ataca sau apăra fortărețe este numai treaba marilor suverani; iar cei care vor să-i imite, fără însă a avea puterea necesară, seamănă cu acela care imita zgomotul tunetului și se credea Jupiter. CAPITOLUL XI [Despre principatele ecleziastice] Nu prea văd, în Antichitate, preoți deveniți suverani. Mi se pare că dintre toate popoarele despre care ne-au rămas oarecari mărturii, doar evreii au avut o suită de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
continuă să exercite același drept asupra animalelor pe care Dumnezeu i l-a dat lui Adam. Dar ceea ce este vechi nu este și mai bun, mai ales cînd este exagerat. Oamenii mari au fost pasionați de vînătoare, recunosc; să-i imităm în ceea ce au făcut ei mai măreț, să nu le copiem slăbiciunile. Patriarhii au vînat, este adevărat; tot atît de adevărat este că s-au însurat cu surorile lor, că poligamia era, pe timpul lor, un obicei, dar acești buni patriarhi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se părea prea lung, își plimbau plictisul la vînătoare; în pădure, urmărind animalele, pierdeau acele momente pe care n-aveau nici capacitatea, nici inteligența de a le petrece în compania oamenilor care gîndesc. Întreb dacă acestea sînt exemple demne de imitat. Dacă grosolănia trebuie să dea lecții politeții, sau dacă nu cumva secolele luminate ar trebui să dea exemplu, să servească de model celorlalte? Dacă Adam a primit sau nu stăpînirea asupra animalelor, nu interesează cercetarea mea; dar știu că noi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sub inamici care n-au intrat în război cu trupe mai numeroase de patru mii de oșteni. Să nu fii, deci, rău cu cei răi, fii virtuos și întrepid, vei face poporul virtuos ca tine, vecinii vor dori să te imite, iar cei răi vor tremura. CAPITOLUL XVI [Despre dărnicie și economie] Doi sculptori celebri, Fidias și Alcamene, au făcut, fiecare, o statuie a Minervei, dintre care atenienii au voit s-o aleagă pe cea mai frumoasă, pentru a fi așezată
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dacă Machiavelli n-ar fi presupus că oamenii sînt ticăloși, pe ce și-ar fi fondat îngrozitoarea lui maximă? Chiar dacă am accepta că există oameni atît de răi cum vrea Machiavelli, nu rezultă de aici că ar trebui să-i imităm. Dacă unul fură, tîlhărește, asasinează, trag concluzia că este un nenorocit care trebuie pedepsit și nu că eu trebuie să-mi reglez conduita după a lui. Dacă în lume n-ar mai fi onoare și virtute, spunea Carol cel înțelept
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
i-a făcut pe suverani odioși. La un principe bun, amorul este privit ca o slăbiciune, scuzabilă, dacă nu este însoțită de injustiții. Putem iubi ca Ludovic XII, Carol II-rege al Angliei, ca regele August, dar nu trebuie să-i imităm nici pe Nero, nici pe David. Iată ceea ce mi se pare a fi o contradicție în formă. Politicianul vrea ca "un principe să se facă iubit de supuși, pentru a evita conspirațiile", iar în capitolul al XVII-lea, spune că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]