KorAP: Find »[drukola/base=inerent & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...200 201 202 ...211 >

5,255 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

Hovav (1995: 58, 93, 147, 162, 183, 185, 186, 189, 200). Verbele care denotă o mișcare direcționată 15 (specificarea direcției poate fi inerentă/lexicală sau se poate face printr-un grup prepozițional sau adverbial) au comportament inacuzativ. Verbele de mișcare inerent direcționată pot fi folosite nonagentiv (a) sau agentiv (b). Verbele care denotă o mișcare inerent direcționată sunt delimitate lexical, iar sensul lor implică o schimbare de localizare realizată; de aceea, nu este nevoie de un al doilea delimitator sintactic care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
mișcare direcționată 15 (specificarea direcției poate fi inerentă/lexicală sau se poate face printr-un grup prepozițional sau adverbial) au comportament inacuzativ. Verbele de mișcare inerent direcționată pot fi folosite nonagentiv (a) sau agentiv (b). Verbele care denotă o mișcare inerent direcționată sunt delimitate lexical, iar sensul lor implică o schimbare de localizare realizată; de aceea, nu este nevoie de un al doilea delimitator sintactic care să specifice schimbarea de stare (b): (a) Willa arrived breathless 'Willa a ajuns fără respirație

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
care denotă modul de mișcare și emisie pot fi considerate inacuzative dacă construcțiile rezultative denotă o schimbare de localizare, și nu o schimbare de stare. Regula de realizare argumentală a schimbării direcționate se aplică verbelor care exprimă o mișcare direcționată inerentă, pe care le clasifică drept inacuzative; regula nu se aplică însă verbelor care denotă modul de mișcare (mișcarea nu e direcționată). Dificultatea de a încadra verbele de mișcare într-o anumită clasă de tranzitivitate a fost semnalată și în alte

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ci este "pus în mișcare" de locutorul-narator, stăpân al punctului de vedere adoptat. Sorace (2004: 246), în discuția despre selecția auxiliarului în franceză, reia clasificarea propusă de Donaldio (1996)17 pentru verbe de mișcare: (a) verbe care denotă mișcare telică, inerent delimitată (arriver 'a ajunge, a sosi'); (b) verbe care denotă mișcare direcționată, dar nedelimitată (monter 'a urca'); (c) verbe care denotă mișcare atelică, nedirecționată, care pot deveni telice în anumite contexte (courir 'a alerga'); (d) verbe care denotă mișcare atelică

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de mișcare poate fi extinsă și la clasa verbelor de măsură (misurare, pesare, valere). În utilizările nonagentive, subiectul de suprafață este Temă. Acest lucru trebuie corelat cu poziția de obiect intern din D-Structură. Grupul de măsură primește Cazul acuzativ inerent în interiorul VP și nu are rol tematic (în poziția [NP,IP]). Asemănările dintre aceste verbe și cele inacuzative ar fi participarea la alternanța cauzativă și imposibilitatea pasivizării. Acceptarea analizei inacuzative presupune însă numeroase compromisuri: adoptarea fără rezerve a analizei propuse

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de Burzio. Folosind date din limba finlandeză, în care Cazurile au realizări morfologice specifice − obiectul marcat cu acuzativ are citire definită, iar obiectul marcat cu partitiv are citire nedefinită −, autoarea ajunge la concluzia că, în această limbă, Cazul partitiv este inerent (atribuit de un cap lexical odată cu rolul tematic grupului nominal pe care îl guvernează, la nivelul S-Structurii), iar Cazul acuzativ este structural (atribuit tot la nivelul S-Structurii, dar nu împreună cu rolul tematic). Această observație permite rafinarea definiției verbelor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
că și verbele cu morfologie pasivă pot fi considerate inacuzative în același sens ca și inacuzativele lexicale − le lipsește capacitatea de a atribui acuzativ structural. În finlandeză, verbele pasive păstrează capacitatea de atribui partitivul, de unde rezultă că atribuirea unui Caz inerent nu e suspendată de morfologia pasivă. Prin urmare, Generalizarea lui Burzio e valabilă numai pentru verbele care atribuie Caz structural, nu și pentru cele care atribuie Caz inerent. Grimshaw (1987: 253) observă că teoriile formulate de Burzio și de Belletti

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
pasive păstrează capacitatea de atribui partitivul, de unde rezultă că atribuirea unui Caz inerent nu e suspendată de morfologia pasivă. Prin urmare, Generalizarea lui Burzio e valabilă numai pentru verbele care atribuie Caz structural, nu și pentru cele care atribuie Caz inerent. Grimshaw (1987: 253) observă că teoriile formulate de Burzio și de Belletti oferă explicații diferite pentru deplasarea obiectului în poziția subiectului: Burzio (1986) explică deplasarea prin teoria Cazului, iar la Belletti (1988) explicația constă în proprietățile cazuale ale inacuzativelor. Woolford

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cele inergative, pe când vP proiectat de pasive și de inacuzative nu reprezintă o fază. Wechsler (2005) arată că analiza de tip micul v are atât aspecte pozitive (există o sursă gramaticală generalizată pentru agentivitate și pentru cauzalitate, în afară de sensul lexical inerent al anumitor verbe; nivelul la care acționează agentivitatea opțională este structura argumentală, nu structura propoziției), cât și aspecte negative (legătura cu creșterea valenței sau cu selecția și atribuirea/verificarea rolurilor tematice). Pentru a explica diferența dintre tiparul pasiv și cel

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
final, deci există două proiecții aspectuale: − AspEM asigură interpretarea aspectuală și verificarea Cazului acuzativ; în anumite cazuri (love 'a iubi', hate 'a urî', know 'a ști'), AspEM verifică Cazul, dar nu are conținut aspectual, pentru că aceste verbe sunt statice și inerent atelice; AspEM este nespecificat în aceste situații, deci nu măsoară evenimentul; − AspOR nu are funcție de verificare a Cazului și nu este proiectat atunci când nu are conținut aspectual, adică pentru inacuzative și pentru verbele de stare. În teoria propusă de Arad

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
final poate fi impus din exterior, printr-un grup prepozițional locativ; parcursul împreună cu delimitatorul au același rol ca măsura evenimentului; interpretarea telică a verbelor de mișcare se obține prin formarea unui predicat complex (V + PP), care, datorită grupului prepozițional, este inerent telic. Există deci două modalități de a obține o interpretare telică: fie printr-un argument generat în Spec,EM, fie printr-un delimitator. Acest model poate explica și construcțiile cu dativul și pe cele cu dublu obiect, fără a mai

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
marched to the tents ' Soldații au mărșăluit până la cort' The general marched the soldiers to the tents ' Generalul i-a făcut pe soldați să mărșăluiască până la cort'. Această variație caracterizează verbe agentive care denotă modul de mișcare, diferite de verbele inerent direcționale (come 'a veni', go 'a pleca'), care descriu direcția. Preluând sugestii de la Cruse (1972110, 1973111), Hale și Keyser (1987)112, Levin și Rappaport Hovav (1995: 111) observă că, în exemplele de acest tip, referentul obiectului direct păstrează un anume

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
entitate care acționează asupra altei entități. Astfel de verbe au întotdeauna utilizări tranzitive și utilizări intranzitive, în care cauza externă nu este explicită, deci participă la alternanța cauzativă. Un eveniment cu cauză internă este conceptualizat ca fiind determinat de proprietățile inerente ale entității care participă la eveniment, fără intervenția unei forțe externe (verbe prototipice cu cauză internă sunt inergativele sing 'a cânta', dance 'a dansa'). Verbele care denotă evenimente cu cauză internă implicând un singur argument, care nu poate fi controlat

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
3.3.2. Modelul lui Reinhart (și coautori) Teoria formulată de Tanya Reinhart are ca punct de pornire modelul propus de Chierchia. Reinhart (1991) e de acord cu analiza lui Chierchia (1989), care observă asemănarea dintre procesul lexical al reflexivizării inerente și ergativitate: în ambele situații, verbul are două roluri tematice care pot să nu fie realizate ca variante tranzitive ale verbului, dar care sunt identificabile în Lexicon. Concluzia este că nu e nevoie de stabilirea unei distincții semantice între ergative

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Acest tip de se nu-și găsește locul nici între valorile reflexivului din GALR I (Vasilescu 2008: 224−226) − reflexiv propriu-zis (Ioana se spală), reflexiv reciproc (Dan și Mihai se văd des), reflexiv factitiv (El se tunde la frizer), reflexiv inerent (Ion se lamentează), pasiv (În articol se arată diferența dintre X și Y), impersonal (Se merge repede pe strada asta) −, nici în cele enumerate de Avram (1997: 196−197) − obiectiv (El se îmbracă), reciproc (Se ceartă des), dinamic (El se

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cu inergativele, și cu inacuzativele, ca o consecință a faptului că singurul DP disponibil este inserat mai întâi ca argument intern, apoi ca argument extern, valorificând atât trăsăturile categoriei v, cât și pe cele ale categoriei T. În cazul reflexivelor inerente, se nu poate fi inserat în poziția de argument intern: este un argument suprimat lexical, care se poate exprima printr-un GPrep. Reflexivele inerente acceptă grupuri prepoziționale (lexicalizate sau nu): Studenții se abțin (de la comentarii) Los alunos lembraram-se (do exame

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
extern, valorificând atât trăsăturile categoriei v, cât și pe cele ale categoriei T. În cazul reflexivelor inerente, se nu poate fi inserat în poziția de argument intern: este un argument suprimat lexical, care se poate exprima printr-un GPrep. Reflexivele inerente acceptă grupuri prepoziționale (lexicalizate sau nu): Studenții se abțin (de la comentarii) Los alunos lembraram-se (do exame). Propunerea autorilor este că acest grup prepozițional este un argument intern, iar verbele pronominale/reflexive romanice sunt structuri antipasive (vezi Capitolul 1, 6.3

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
NP,IP], argumental absoarbe rolul tematic extern și Cazul intern din VP (reflexive autentice); cliticul nonargumental, fie suspendă rolul tematic extern și Cazul intern din VP (ergative reflexive), fie marchează absența unui rol tematic extern și a cazului intern (reflexive inerente). Autorul precizează că si impersonal, si mediu și cliticele reflexive argumentale sunt formate la nivelul sintaxei; cliticele reflexive nonargumentale sunt produse prin procese lexicale; în română nu există si nonargumental (opțiune parametrică neactualizată). 6.2.3. Dobrovie-Sorin (1998: 399) își

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
argumente), Le grec se traduit facilement 'Greaca se traduce ușor' (se medio-pasiv, cu un argument Temă), La branche s'est cassée 'Creanga s-a rupt' (se ergativ), Jean s'est souvenu de Marie 'Jean și-a amintit de Maria' (se inerent); ultimele două apariții sunt asemănătoare cu se medio-pasiv, însă au interpretare nonagentivă; aceste construcții au în comun faptul că se este un obiect clitic în acuzativ și o anaforă; ● si nominativ diferă de si acuzativ prin faptul că are trăsătură

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
un argument plin referențial, însă pasivele inergative pot atribui numai cvasirol obiectului lor (Dobrovie-Sorin 1998: 433−435). Într-un studiu ulterior − Dobrovie-Sorin (2004) −, autoarea consideră că se poate formula o unificare parțială pentru diferitele citiri ale lui se acuzativ (incoativ, inerent, mediu, pasiv): toate acestea sunt mărci de inacuzativitate, rezultate din operația lexicală care constă în suprimarea rolului tematic extern și a Cazului acuzativ. Dobrovie-Sorin (2004) arată că verbele cu se incoativ și inerent reprezintă două subclase de verbe inacuzative (Tema

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
diferitele citiri ale lui se acuzativ (incoativ, inerent, mediu, pasiv): toate acestea sunt mărci de inacuzativitate, rezultate din operația lexicală care constă în suprimarea rolului tematic extern și a Cazului acuzativ. Dobrovie-Sorin (2004) arată că verbele cu se incoativ și inerent reprezintă două subclase de verbe inacuzative (Tema este exprimată, nu există Agent explicit sau implicit). Diferența dintre cele două valori este că incoativele au corespondent tranzitiv (La branche s'est cassée 'Creanga s-a rupt'), iar verbele reflexive inerente nu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și inerent reprezintă două subclase de verbe inacuzative (Tema este exprimată, nu există Agent explicit sau implicit). Diferența dintre cele două valori este că incoativele au corespondent tranzitiv (La branche s'est cassée 'Creanga s-a rupt'), iar verbele reflexive inerente nu au (Marie s'est evanouie 'Marie a leșinat'), fiind înregistrate în Lexicon ca reflexive. Dobrovie-Sorin (2004) consideră că verbele nonreflexive cu se acuzativ (cu se inerent, incoative, impersonale, pasive) pot fi considerate inacuzative, din moment ce rolul extern este suspendat, nefiind

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tranzitiv (La branche s'est cassée 'Creanga s-a rupt'), iar verbele reflexive inerente nu au (Marie s'est evanouie 'Marie a leșinat'), fiind înregistrate în Lexicon ca reflexive. Dobrovie-Sorin (2004) consideră că verbele nonreflexive cu se acuzativ (cu se inerent, incoative, impersonale, pasive) pot fi considerate inacuzative, din moment ce rolul extern este suspendat, nefiind realizat în sintaxă, iar rolul intern este realizat ca subiect (în nominativ). Dobrovie-Sorin (2004) arată că se acuzativ este o marcă morfologică care afectează structura argumentală la

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
construcțiilor medii. Dobrovie-Sorin (2004: 11) preia clasificarea propusă de Werhli (1986)154, conform căreia tipurile de si (care au în comun absorbția unui argument) sunt determinate de doi parametri, argumentul absorbit și nivelul la care se aplică operația: (a) se inerent: absoarbe argumentul intern; operație lexicală; (b) se inacuzativ: absoarbe argumentul extern; operație lexicală; (c) se reflexiv: absoarbe argumentul intern; operație nonlexicală; (d) se mediu: absoarbe argumentul extern; operație nonlexicală. Dobrovie-Sorin (2004) menționează că o altă analiză unificatoare, propusă de studiile

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
nu-și pot actualiza niciodată poziția de obiect direct/de Caz acuzativ) nu se pasivizează; se cu intranzitive nu poate fi decât acuzativ în română. 6.2.4. Cornilescu (1998: 317) prezintă tipologia generativă a lui se: reflexiv, reciproc, medio-pasiv, inerent. Cornilescu (1998: 318) arată că se mediu din română este de două feluri: se pasiv (a) și se incoativ (b). (a) Cărbunele se aduce cu vaporul (b) Toamna îngălbenește frunzele/ Frunzele se îngălbenesc Filmul îl emoționează pe copil/Copilul se

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]