6,102 matches
-
companie în "Regimentul 124 Infanterie „Regele Wilhelm I”" Între 28 decembrie 1893 și 23 februarie 1897, a fost adjutant al "Corpului XIII Regal Württemberg". Este avansat maior la 18 iunie 1895 și numit comandant al Batalionului 3 din "Regimentul 125 Infanterie „Împăratul Friedrich, Regele Prusiei”". Odată cu avansarea la gradul de locotenent-colonel, a fost transferat, la 7 iulie 1907 în statul major al "Diviziei 16 Infanterie „Baron von Sparr”". La 1 aprilie 1903, a devenit membru al "Curții Militare Imperiale", cea mai
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
Este avansat maior la 18 iunie 1895 și numit comandant al Batalionului 3 din "Regimentul 125 Infanterie „Împăratul Friedrich, Regele Prusiei”". Odată cu avansarea la gradul de locotenent-colonel, a fost transferat, la 7 iulie 1907 în statul major al "Diviziei 16 Infanterie „Baron von Sparr”". La 1 aprilie 1903, a devenit membru al "Curții Militare Imperiale", cea mai înaltă instanță militară germană. La 19 iulie 1904 demisionează din calitatea de membru al curții de justiție și simultan cu avansarea la gradul de
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
aprilie 1903, a devenit membru al "Curții Militare Imperiale", cea mai înaltă instanță militară germană. La 19 iulie 1904 demisionează din calitatea de membru al curții de justiție și simultan cu avansarea la gradul de colonel, preia comanda "Regimentului 126 Infanterie „Marele Duce Friedrich de Baden”". La 18 august 1908 a fost înaintat la gradul de general-maior și numit la comanda Brigăzii 54 Infanterie din Ulm. Odată cu promovarea la gradul de general-locotenent la 21 aprilie 1911, a fost numit comandant al
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
membru al curții de justiție și simultan cu avansarea la gradul de colonel, preia comanda "Regimentului 126 Infanterie „Marele Duce Friedrich de Baden”". La 18 august 1908 a fost înaintat la gradul de general-maior și numit la comanda Brigăzii 54 Infanterie din Ulm. Odată cu promovarea la gradul de general-locotenent la 21 aprilie 1911, a fost numit comandant al "Diviziei 26 Infanterie". Un an și jumătate mai târziu, la 21 septembrie 1912, a fost numit guvernator la orașului Ulm. La mobilizarea declanșată
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
Friedrich de Baden”". La 18 august 1908 a fost înaintat la gradul de general-maior și numit la comanda Brigăzii 54 Infanterie din Ulm. Odată cu promovarea la gradul de general-locotenent la 21 aprilie 1911, a fost numit comandant al "Diviziei 26 Infanterie". Un an și jumătate mai târziu, la 21 septembrie 1912, a fost numit guvernator la orașului Ulm. La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, von Gerock a fost numit comandant al "Diviziei 54 Rezervă" la 25 august 1914, iar pe 30
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
1912, a fost numit guvernator la orașului Ulm. La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, von Gerock a fost numit comandant al "Diviziei 54 Rezervă" la 25 august 1914, iar pe 30 august a fost înaintat la gradul de general de infanterie și numit, începând cu 11 septembrie 1914, la comanda Corpului XXIV Rezervă. A condus corpul în luptă pe frontul de vest în bătălia de la Lille (26-28 octombrie 1914) și în prima bătălie de la Ypres (30 octombrie - 22 noiembrie 1914). Corpul
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campaniile anilor 1916 și 1918. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Batalionului 4 Vânători sau comandant al Regimentului 37 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 7 Infanterie, în perioada 21 noiembrie/3
Aristide Lecca () [Corola-website/Science/334302_a_335631]
-
După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Batalionului 4 Vânători sau comandant al Regimentului 37 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 7 Infanterie, în perioada 21 noiembrie/3 decembrie - 3/16 decembrie 1916, comandant al Diviziei 2 Vânători în perioada 1/13 ianuarie - 1/13 mai 1918 și comandant al Diviziei
Aristide Lecca () [Corola-website/Science/334302_a_335631]
-
diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Batalionului 4 Vânători sau comandant al Regimentului 37 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 7 Infanterie, în perioada 21 noiembrie/3 decembrie - 3/16 decembrie 1916, comandant al Diviziei 2 Vânători în perioada 1/13 ianuarie - 1/13 mai 1918 și comandant al Diviziei 1 Vânători începând cu 26 octombrie/9 noiembrie 1918, distingându-se în
Aristide Lecca () [Corola-website/Science/334302_a_335631]
-
de vest. Ulterior, el s-a răzgândit și a hotărât o ofensivă majoră în zona Gorlice-Tarnów, la sud-est de Cracovia, la capătul sudic al Frontului de Est. În aprilie 1915, Armata a XI-a germană, recent formată (10 divizii de infanterie sub comanda generalului August von Mackensen) a fost transferată de pe Frontul de Vest. Împreună cu Armata a IV-a austro-ungară (opt divizii de infanterie și una de cavalerie sub comanda arhiducelui Joseph Ferdinand), era obligată să facă față Armatei a III
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
al Frontului de Est. În aprilie 1915, Armata a XI-a germană, recent formată (10 divizii de infanterie sub comanda generalului August von Mackensen) a fost transferată de pe Frontul de Vest. Împreună cu Armata a IV-a austro-ungară (opt divizii de infanterie și una de cavalerie sub comanda arhiducelui Joseph Ferdinand), era obligată să facă față Armatei a III-a ruse (18½ divizii de infanterie și cinci divizii și jumătate de cavalerie, conduse de generalul D.R. Radko-Dmitriev), care apăra acel sector. Generalul
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
Mackensen) a fost transferată de pe Frontul de Vest. Împreună cu Armata a IV-a austro-ungară (opt divizii de infanterie și una de cavalerie sub comanda arhiducelui Joseph Ferdinand), era obligată să facă față Armatei a III-a ruse (18½ divizii de infanterie și cinci divizii și jumătate de cavalerie, conduse de generalul D.R. Radko-Dmitriev), care apăra acel sector. Generalul Mackensen primise comanda forțelor combinate germane și austro-ungare, și la 2 mai, după un masiv bombardament de artilerie, a lansat un atac care
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
apăra acel sector. Generalul Mackensen primise comanda forțelor combinate germane și austro-ungare, și la 2 mai, după un masiv bombardament de artilerie, a lansat un atac care i-a luat pe ruși prin surprindere. El a concentrat 10 divizii de infanterie și una de cavalerie (126.000 de oameni, 457 piese de artilerie ușoară și 159 de artilerie grea, cu încă 96 de mortiere) pe cei km de sector de front împotriva a cinci divizii rusești (60.000 de oameni cu
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
Hermann Friedrich Staabs, din 1913 „"von Staabs"" (n. 11 martie 1859, Aachen - d. 7 septembrie 1940, Kassel) a fost unul dintre generalii armatei Germaniei (Prusia), din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 37 Infanterie, Diviziei 3 Infanterie și Corpului XXXIX Rezervă, cu gradul de general de infanterie. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului XXXIX Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. Staabs și-a început cariera militară ca sublocotenent la "Regimentul
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
Hermann Friedrich Staabs, din 1913 „"von Staabs"" (n. 11 martie 1859, Aachen - d. 7 septembrie 1940, Kassel) a fost unul dintre generalii armatei Germaniei (Prusia), din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 37 Infanterie, Diviziei 3 Infanterie și Corpului XXXIX Rezervă, cu gradul de general de infanterie. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului XXXIX Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. Staabs și-a început cariera militară ca sublocotenent la "Regimentul 62 Infanterie" (Prusia
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
1859, Aachen - d. 7 septembrie 1940, Kassel) a fost unul dintre generalii armatei Germaniei (Prusia), din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 37 Infanterie, Diviziei 3 Infanterie și Corpului XXXIX Rezervă, cu gradul de general de infanterie. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului XXXIX Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. Staabs și-a început cariera militară ca sublocotenent la "Regimentul 62 Infanterie" (Prusia) la 14 aprilie 1877. De la 1 octombrie 1879 la 31
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
3 Infanterie și Corpului XXXIX Rezervă, cu gradul de general de infanterie. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului XXXIX Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. Staabs și-a început cariera militară ca sublocotenent la "Regimentul 62 Infanterie" (Prusia) la 14 aprilie 1877. De la 1 octombrie 1879 la 31 ianuarie 1884, a fost adjutant al unuia din batalioanele regimentului, fiind apoi mutat la Regimentul 59 Infanterie. Începând cu 1 octombrie 1885 Staabs a urmat timp de trei ani
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
1916-1917. Staabs și-a început cariera militară ca sublocotenent la "Regimentul 62 Infanterie" (Prusia) la 14 aprilie 1877. De la 1 octombrie 1879 la 31 ianuarie 1884, a fost adjutant al unuia din batalioanele regimentului, fiind apoi mutat la Regimentul 59 Infanterie. Începând cu 1 octombrie 1885 Staabs a urmat timp de trei ani cursurile Academiei de Război. În cea mai mare parte a carierei sale a ocupat funcții în "Statul Major General", unde a promovat până la funcția de șef al Direcției
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
16 iunie 1913 Staabs a fost înnobilat de împăratul Wilhelm al II-lea, cu ocazia aniversării a 25 de ani de la urcarea sa pe tron.<nowiki>[</nowiki>1<nowiki>]</nowiki> La izbucnirea Primului Război Mondial, von Staabs era la comanda "Diviziei 37 Infanterie". În august 1914, divizia a intrat în organica Armatei 8 din Prusia și dislocată pe frontul de est. Forțele sale au luptat în cadrul Corpului XX Armată aflat sub comanda generalului Friedrich von Scholtz în Bătălia de la Tannenberg și în Prima
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
luptat în cadrul Corpului XX Armată aflat sub comanda generalului Friedrich von Scholtz în Bătălia de la Tannenberg și în Prima Bătălie de la Lacurile Mazuriene. În perioada 15 iunie 1915 la 6 iulie 1916 von Staabs a fost comandant al "Diviziei 3 Infanterie". Divizia a luat parte în bătălia de spargere a fontului rusesc de la Przasnysz și la luptele de urmărire de pe cursul inferior al râului Narew. În septembrie forțele diviziei au atins localitatea Wolkowysk ocupând începând cu 20 octombrie 1916 sectorul Narotsch
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
Bătălia de la Mărășești. Pentru faptele sale de arme, von Staabs a primit la 11 decembrie 1916 cea mai înaltă distincție militară germană, ordinul „Pour le Mérite”. La 3 decembrie 1917, von Staabs a fost avansat la gradul de general de infanterie. Forțele corpului au participat ca parte a Armatei 2 la ofensiva germană de primăvară din 1918. Între 17 martie și 22 mai 1918 von Staabs a deținut pe lângă comanda Corpului XXXIX Rezervă și pe cea a Corpului XIII Armată (Regatul
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]
-
Courtney Hodges a întâmpinat o rezistență puternică în timpul atacului prin culoarul de la Aachen și s-a simțit amenințată de prezența trupelor germane din pădurea Hürtgen, unde aceștia din urmă puteau constitui o bază de atac. Deși comandatul Diviziei I de infanterie SUA a cerut garnizoanei orașului să capituleze, germanii au rezistat până pe 22 octombrie. Comandanții americani au considerat că este necesar de asemenea să îndepărteze amenințarea pe care o reprezenta barajul de pe Ruhr. Apa lacului de acumulare putea fi eliberată de
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
frontului să fie rareori disponibil. Pădurea Hürtgen s-a aflat în zona de responsabilitate a Armatei I SUA comandată de generalul Courtney Hodges. Comana operațiunilor a fluctuat între Corpurile V și VII. Inițial, pădurea era apărată de Diviziile germane de infanterie a 275-a și a 353-a. Diviziile comandate de generalul Hans Schmidt erau cu efectivele incomplete, dar cei 5.000 de militari (din care 1.000 în rezervă) erau experimentați și bine pregătiți. Germanii dispuneau de puține piese de
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
au concentrat în zona orașului Schmidt, în care se afla o importantă cale de aprovizionare a trupelor din partea sudică a pădurii. Luptele au început pe 19 septembrie 1944 cu un atac de tatonare efectuat de Regimentul al 60-lea de infanterie SUA împotriva pozițiilor germane din Pădurea Hürtgen. Atacul american a fost rapid respins de germani. Americanii au avut mari probleme de deplasare pe drumurile înguste, cu bombardamentele inamice și focul de mitraliere al germanilor, care mătura toate spațiile libere prin
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
depășită nici în zilele care au urmat. Pe 16 octombrie, frontul înaintase cu mai puțin de 3 km, dar cu costul pierderii a 4.500 de militari. Pe 16 octombrie, în zonă a fost adusă Divizia a 28-a de infanterie americană, care trebuia să înlocuiască trupele epuizate și cu efectivele împuținate. Divizia a 28-a a primit întăriri - blindate, vehicule șenilate de transport și sprijin aerian sporit. Dintre cele trei regimente ale sale, unul a primit ca sarcină apărarea flancului
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]