6,831 matches
-
astfel de scrisoare din care ar reieși că dispăruta a fugit peste graniță, dar nu uita, tinere, că poliția știe din capul locului mai multe lucruri despre felul cum se înfăptuiește o crimă decât criminalul. Procedeele sânt variate, dar nu infinite, de pildă simplul fapt că anturajul victimei ascunde anumite fapte e pentru noi o certitudine că pista pornește de-acolo. Scrisoarea în chestiune e scrisă de criminal, sau de un complice al lui, sau de o cunoștință căreia i s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și după mărturisirea lui îl înveselea și pe pacient când era anunțat în acest fel de ceea ce avea să i se întîmple a doua zi: "mîine îți deschidem dovleacul, pregătește-te!" În timp ce eu credeam că lucrurile se petreceau însoțite de infinite precauții și delicatețuri. Îi spusei medicinistului acest lucru. "Nu, zise el, e mai rău, se sperie dacă îl iei altfel." "Bine, zic, asta cu un țăran care vede lucrurile mai dur și poate râde fiindcă are humor în fața morții eventuale
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
colegii săi, cu care se afla în permanent conflict de prioritate și firește mai ales împotriva directorului... Jigniri, replici pe care mi le relata cu lux de amănunte, cu un humor furios și involuntar, făcîndu-mă să izbucnesc în râs. Acele infinite fațete ale existenței umane neliniștite, imposibil de memorat, ar fi trebuit să am, pentru a le reda, memoria misterioasă a scriitorilor care ne uimesc tocmai prin revelația acestor lucruri deja știute, dar uitate de noi. De pildă: lupta de a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și nu numai eu, nu sânt singurul tâmpit care a făcut-o din dragoste pentru o muiere. Dacă ar fi trăit cu una, Răstignitul ar fi exceptat femeile din cifra lui și ar fi făcut semnul lui opt culcat... infinitul... Infinite sânt greșelile pe care un îndrăgostit le iartă iubitei lui, dracul le numără, câte o mie pe zi, în mișcarea privirii, în întorsul capului, în mișcarea degetelor, în melancolia glasului... De ce melancolie? Ce cristosul ei o apucă? La cine se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îi spusei Matildei: "Mă internez! Am cancer." Ea ascultă fără să tresară această declarație, cu o răceală directă și totală, exprimată printr-o uitătură dintr-o parte, cu pleoapele pe jumătate închise și eu gura strâmbă, sub un rictus de infinit dispreț, a cărui urâțenie mă făcu să mă întreb dacă mai văzusem vreodată în viața mea o femeie atât de pocită. " De ce într-o pădure și la marginea unei ape? mă mirai apoi după câteva zile în spital. Trebuie să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
revistei și în loc să se gândească la asta tovarășul Ion Micu vine aici la o ședință la Comitetul Central cu întrebarea cine decide în chestiuni de literatură și artă... Și după această amenințare, mă proteja tot el clătinând din cap cu infinită răbdare și simpatie: Nu zic să nu reflectăm la scrierile lui Lenin, dar tot Lenin spune că până nu smulgem din noi drăcușorul mic-burghez, avem puține șanse să înțelegem în mod just marile probleme ale revoluției și rolul care îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Esența unei solidarități, chiar descompuse, se topește, și gândul eliminărilor reciproce, chiar prin crimă, încolțește, și chiar dacă rar devine fapt împlinit, răcorește sufletul devastat. Și cu toate acestea singurătatea care ne face semne de departe, semne prietenești, ale unei tandreți infinite, nu ne sperie (pe unii îi sperie, fiindcă frumoasa zeiță nu-ți promite nimic care nu există în tine însuți)... ... Totuși, pe lângă impulsul de a începe noua mea carte, simțeam nevoia să mă destind, și nu oricum... Doream eu însumi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ale ființei noastre pot fi ele întoarse la infinit? Învârtim pe-ale ceasului până ce simțim că apare o rezistență. Atunci ne oprim. Prima mea bătaie zdravănă am primit-o când am întors ceasul lui tata până am obținut o mișcare infinită; da, dar ceasul a mai mers doar câteva ore și pe urmă s-a oprit. Astfel fac și unii oameni (sau li se face!), nu simt, nu-și dau seama de clipa când apare în ei o rezistență: forțează, mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pregătește să cadă de pe un acoperiș." "Ci-ci, mama, protestă Silvia cu tot sufletul din ea, ci ce vină am avut eu?" Amândoi, Matilda și cu mine, ne uitarăm în altă parte, să nu se vadă pe chipul nostru surâsul, tandrețea infinită pe care ne-o stârnea inocența absolută a protestului ei. Clipe de fericire! Și simții o sfâșiere la gândul că s-ar fi putut ca aceste clipe să se repete pentru mine zilnic, dacă am fi rămas toți trei împreună
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atât de catastrofică, totuși pe loc o șocau și nu mai vroia să audă nici un fel de explicații.) Veselia ei se stinse, chiar și vorbăria încetă. Îi luai mâna și i-o sărutai. Ea se uită la mine cu un infinit reproș și deodată îmi surâse. "Mergem la cinema", zise. "Mergem!" Iar în sală trecu multă vreme până să bag de seamă cum stătea ea în scaun: genunchii îi erau îndreptați spre mine și îi ținu astfel până ce se termină filmul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
orice ni s-ar întîmpla! Ei, asta e, nu mai pot accepta pe acest "orice s-ar întîmpla". Cine știe ce dracu ni se mai poate întîmpla dacă în loc de comunicare vom trăi pe sugestie, și în loc să trăim bucuria sincerității să trăim pe infinite temeri, cu minciuna drept numitor comun... " Ce e cu tine? zise ea apoi. Înțeleg, ți-e greu, dar mi-a spus avocatul că în curând o să fii liber. Mai rabdă și tu, că nu mai e mult..." Ne așezarăm pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în cosmos era mai realistă. Se mulțumea să doarmă, știind că dacă s-ar trezi într-o zi, ar putea din nou să vâneze și să ucidă. Așteptând această clipă, se odihnea. Timpul trece, dar nu și grozăvia. * În imensitatea infinită a spațiului, stelele nu sunt decât grăunțe de nisip. Și dacă o pitică albă nu atrăgea deloc atenția, atunci un aparat atât de mic precum capsula de salvare a lui Nostromo, această navă de acum dispărută, abia dacă avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mizerii pentru bani. ― Omul e mânjit. Asta-i! (Expresia lui Hicks era de nedefinit când își coborî privirea asupra reprezentantului Companiei.) N-am vrut neapărat să te jignesc. Ripley își scutură capul. Furia inițială slăbea în fața unui sentiment de vid infinit. ― Găsiți un loc în care să-l închidem până la plecare. ― La ce bun, Dumnezeule? Hudson tremura de mânie, cu arătătorul lipit pe trăgaci. Ripley se uită la comteh. ― Aș vrea să-l duc pe Pământ, ca să fie judecat. E nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
le compare, căutând vesel defectele și lăudând generos calitățile: „A mea e mai mare!“; „Ba a mea e de două ori mai mare!“; „Ba a mea, de-un infinit de ori mai mare!“; „Ba a mea, de-un infinit de infinite, boule!“ și tot așa, într-o competiție fără sfârșit și fără câștigător la care, dintr-un amestec reconfortant de silă și demnitate, nu participam. Eu n-aveam nimic de „prezentat“, eram luat la mișto și înainte, și după ce concursul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lucram pe-un cadavru, scoțându-i mațele la lumină. Simulam că mă pricep, foloseam cuvinte mari, copiate din antologii, mai puneam și de la mine; degeaba. Când terminam, începeau invențiile: cortext („spațiu virtual, de intersecție între cortex și cuvinte“), fugoid („succesiune infinită de picaje și ridicări“), extrospecție („proiecție psihologică asupra altei persoane“). Nu păcăleam pe nimeni: articolele pe care le trimiteam prin poștă nu primeau nici un răspuns, iar ușile redacțiilor nu se deschideau nici când băteam la ele. Dar nu de-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
măsură de toxina alimentară, îmi dădea târcoale. Mâncai un pește proaspăt și, a doua zi, te trezeai ca Incredibilul Hulk. Am aruncat încă o privire în vagon, apoi alta spre stație. Nimeni. Mi-am desfăcut hanoracul și, cu-o grijă infinită, de adult care a pus în sfârșit mâna pe jucăria copilului, am extras Pif-ul și mi l-am așezat pe genunchi. Nu l-am deschis imediat. Am savurat fiecare linie, fiecare segment al coperții, fiecare curbă a desenului: banda roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rotative cât un pneu de Rabă de 16 tone, sub care se înfășurau benzile. Totul ducea spre o uriașă conspirație comunistă, un soi de Internațională a IX-a patronată de Economiștii Minții, cu fonduri și resurse uriașe, zone de operare infinite și-un plan clar și inevitabil, ca ăla cu făurirea SSMD-ului. Odată răsturnat Ceaușescu, sistemul se putea proteja și reproduce (ca nanobacteriile lui Grosescu). Economia lui epuizată putea fi transportată în noul sistem capitalist, parazitându-i mecanismele și obținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
raportul său cu receptorul. Literatura analizată din perspectiva teoriilor receptării reține două aspecte esențiale: receptorul, publicul, cititorul decide ce este literatură (ceea ce va pune în discuție problema canonului) și relativizarea, la modul extrem, a definiției literaturii, libertatea absolută a lecturilor infinite. Tzvetan Todorov vorbește în Teorii ale simbolului despre pericolul lecturilor și interpretărilor „abuzive”, al „fragilității și inconsistenței textului care se schimbă cu fiecare lectură” ceea ce crește riscul pulverizării, dizolvării și anulării literaturii, ca fenomen obiectiv, verificabil. Literatura este asimilată unui
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
ori de vidul existenței, sau să se rezume la autocontemplarea unor trăiri și experiențe mediocre? Lectura ar trebui să fie, dimpotrivă, o multiplicare a eului, o cale de a trăi, prin intermediar, existențe pasionante, ce dau seamă de însăși bogăția infinită a realului. Ca să rezumăm, dacă vom rămâne închiși în ghetoul formalist, dacă vom fi învățați că finalitatea literaturii este fie vidul, fie eul exacerbat, elevul și studentul vor fi fatalmente, mutilați sufletește.” Observăm că semnalul de alarmă pe care îl
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Se bazează pe o perspectivă construită de Michel Foucault, conform căreia discursul este un ansamblu de texte individualizate și determinate de aceeași realitate istorică, cvasi-instituționalizată8. În această paradigmă, discursul este "un mod de folosire a limbii, alcătuit dintr-un ansamblu infinit de enunțuri posibile, determinat de condițiile de producere și care trimite întotdeauna la o realitate non-lingvistică, la un context de care nu poate fi separat"9.. Astfel, discursul este înțeles în dinamica lui de producere ca o sumă de factori
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
măiestrit reinventate din înțelesul lor tocit de uz și de deprindere. Spre deosebire de știință, care se bazează pe abstracția ce sărăcește, în fond, realitatea, cănd reduce fenomenele și procesele la "formule" și "legi", experiența estetică, incomparabil mai bogată, se caracterizează prin infinitele posibilități de cunoaștere susținute de inepuizabilul aspectelor lumii -, ce își așteaptă actualizarea în sfera artei. O formulă de tipul legii newtoniene a gravitației, comentează Cassirer, pare să cuprindă și să explice toată structura universului material, ca și cum acesta nu numai că
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
concept implică un proces de sinteză a particularului cu generalul. Inteligibilitatea estetică nemijlocita presupune surprinderea, într-o singulară iluminare a spiritului în instanță participării creatoare a artistului la forța creatoare universală și la creat, totalității desfășurate în proteismul viu al infinitelor sale întocmiri și moduri. Și în a cărei perspectiva, un obiect, un detaliu care mai înainte rezista "că o fantasma nedeslușita în fața privirii" încerca Sulzer o lămurire a acestui fenomen de inteligibilitate (despre care, după cum se vede, măi vorbeau și
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
rând, deci trebuia să fie dus la stâlp în seria a treia. Preotul a trecut cu crucea pe la fiecare. Deci, îi mai rămâneau de trăit cinci minute; nu mai mult. Spunea că aceste cinci minute i se păreau un interval infinit, o bogăție imensă; i se părea că, în aceste cinci minute, va trăi mai multe vieți și că n-are rost să se gândească la ultima clipă, așa că și-a făcut chiar și un orar: a calculat timpul necesar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai înainte... — Asta ar putea fi o explicație! Nastasia Filippovna râdea de parcă ar fi apucat-o isteria. — Tată, ieși puțin pe coridor să-ți zic două vorbe, spuse Ganea cu voce tremurândă, chinuită, apucându-l mașinal de umăr. O ură infinită îi clocotea în privire. Chiar în clipa aceasta se auzi o bătaie foarte puternică a clopoțelului din antreu. Smucitura ar fi putut să rupă cordonul clopoțelului. Se anunța o vizită ieșită din comun. Kolea alergă să deschidă. Xtc "X" Antreul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l suporte pe Ferdâșcenko. Poate că el ghicise întregul adevăr, presupunând că începuse să fie primit aici tocmai pentru că din prima clipă, prin prezența sa, îi fusese insuportabil lui Toțki. Ganea, pe de altă parte, avusese de pe urma lui parte de infinite chinuri, și în această privință Ferdâșcenko izbutise să-i fie foarte folositor Nastasiei Filippovna. — Iar prințul va începe prin a ne cânta o romanță la modă, hotărî Ferdâșcenko, încercând-o pe Nastasia Filippovna. — Nu cred, Ferdâșcenko și, te rog, fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]