5,788 matches
-
aflate mai aproape de centrul galaxiilor nu este suficientă pentru a menține aceste stele pe orbitele lor, pentru a împiedica ca stelele periferice să fie „azvârlite” în spațiu. Cosmologii cred că într-o galaxie trebuie să existe mari cantități de materie invizibilă direct, pe care au denumit-o materie întunecată. Această materie nu emite lumină, dar exercită o atracție gravitațională suficient de puternică pentru a menține stelele periferice pe orbitele lor. Se pare, după unele calcule, că materia întunecată constituie aproximativ 26
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
rezervată”, ziua personală, ziua liberă, pe care monarhul o consacra pasiunilor și problemelor personale situate în afara îndatoririlor regale. Seara, Carol al II-lea, Duduia și Mihai, revenit între timp acasă și aflat în convalescență, vizionează la Palatul Regal filmul Frontul invizibil cu Cary Grant. Sâmbătă, 13 martie. Seara. Mihai, Carol al-II-lea și Duduia vizionează filmul vienez Silhueta și filmul The Girls of Salem cu Claudette Colbert. Duminică, 14 martie. Seară de cinema. Mihai, Carol al II-lea și Duduia văd filmele
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
venea repede -, cei doi se strecurară În grădină. Conrad se Îndreptă spre havuzul În care Înfloreau Încă nuferi, Își ridică mâneca hainei și-și cufundă brațul În apă. Pipăi cu răbdare peretele neted și, când dădu de o crăpătură aproape invizibilă, o apăsă ușor. Crăpătura se lărgi și, În deschiderea care apăruse, Conrad răsuci o piatră nu mai mare decât o boabă de mazăre. Apoi Își retrase mâna, peretele havuzului reveni la loc ca și cum nimic nu se Întâmplase și suprafața apei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
suferit pe nedrept persecuțiile unui regim totalitar. Cu vârful degetului zdrelit și însângerat, călcând din ce în ce mai greu, mă grăbeam să ajung acasă. Era o liniște deplină, cu o noapte frumoasă și călduroasă. Dar, de undeva, din găurile nevăzute ale pământului, miasmele invizibile, otrăvitoare și ucigașe ieșind la suprafață din straturile cele mai infecte ale mlaștinilor, se alcătuiau în ființe cu chip de om, executând o horă malefică și halucinantă, propagând nenorociri... Pământul de cutremura. Era o invazie extraterestră? Era dansul ritual al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
adecvate în liliputanul său vocabular de "dom' milițian". Să-ndrăznească! Să-ndrăznească numai, că le-arăt eu cine sunt! Da, da! Vă arăt eu vouă, la toți, la toți! Și plecă bombându-și pectoralii "a la Schwarzenegger" în fața unor dușmani invizibili, pătruns de nobila sa misiune cu rezonanță homerică. Ei drăcia dracului, vă arăt eu! Și s-a dus. Iar noi, rămași muți în fața bordeiului, urmăream cu privirea încețoșată deplasarea voinicească a "rinocerului" ionescian, călcând bățos pe miriștea țepoasă, urmat, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din nefericire, în marele fluviu al creatorilor anonimi, alături de cel care scrie aceste rânduri se potrivea de minune cu mulajele a trei personalități de marcă, din domenii flagrant diferite, dar care, precum straturile subterane ale pânzei freatice, comunicau tacit și invizibil între ele. Iată-le: Celibidache, Einstein și Barbu. Care sunt elementele comune ce-i leagă pe cei trei maeștri sacri din domenii diferite? Ce au în comun cele trei nume? Care este elementul care-i unește? Arta de a stăpâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cele mai multe ori, o construcție de imagine, după cum o afirmă și o impun specialiștii în comunicare și marketing. Am putea spune, că ditirambii celebrității sună de pe canalele mediatice până în valorizările instituționale cam așa "totul pentru imagine, totul pentru frontul vizibil și invizibil al consumului de imagine". Din prestigiul de altădat, în primul rând dat de operă și de dimensiunea etică, morală ori spirituală, s-a cam ales praful cultivat acum în discursurile mediatice ale celebrilor zilei. Construcția celebrității nu mai pariază pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nostru: mă bucură faptul! A.B.Mulțumesc! Dar, unde și când ați deprins primele cunoștințe despre limbă? Despre limba vorbită, de îndată ce am plonjat prin țipăt, din lagărul-pântec în pântecul-lagăr (al lumii), ca să folosesc un vers din recenta mea carte Deșertul invizibil, col. Opera Omnia, Iași, 2014. Despre limba poetică, am început să învăț din școală, când am avut acces la raftul bibliotecii. Dar, numai din necesitate stringentă, fără un program. Când nu înțelegeam un cuvânt, îl scriam într-un caiet-dicționar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Acum se cheamă că ești în meditație. Simte vibrațiile ce curg prin tine! Simte-le prin toți porii! Bucură-te! Bucură-te și fii fericit! Fii fericit pentru că ești conectat - pentru prima dată în mod conștient - prin mii de fire invizibile, la Zeul Suprem, la Dumnezeu Tatăl! Note de jurnal: în urma acestui prim dialog, scepticul, un tip contrariat și agasat de conduita ciudat de cuminte și curioasa logică de viață a interlocutorului său, a primit răspunsuri la multe din întrebările ce
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
simplu. Și, întrucât ploaia și havanul au lucrat și asupra mea, examenul s-a dovedit a fi o reușită deplină! Am putut să-mi înfrunt toți demonii și... să iubesc! Înclin să cred că acesta este motivul pentru care mâna invizibilă m-a îndreptat spre nordul țării: pentru a-mi oferi posibilitatea de a obține o nouă victorie în examenul desăvârșirii mele... Mai văd o semnificație a ploii din preziua pujei. Dacă norii nu și-ar fi descărcat... sacii de apă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pe Aeroportul din Mumbay era destul de numeros. Dar, nu aveam motive de îngrijorare: ne așteptau suficienți sahaja yoghini indieni, cu suficiente autoturisme. În toată această perioada indiană, Ana, Diana și cu mine am format o mică echipă, unită prin firele invizibile ale iubirii, grijii și compasiunii reciproce. Și, bineînțeles, o altă echipă, mai mare, alături de ceilalți sahaja yoghini români și o alta și mai mare, cu cei din lumea largă, ce ne-am dat întâlnire, inițial, la Belapur-Mumbay, pentru ca apoi să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
8 martie 1932. Redacția și administrația: Piața Unirii nr.3, Societatea tipografică Cernăuți, str. Iancu Flondor nr. 47; redactor răspunzător dr. Constantin Zoppa, președintele comitetului de redacție. „Prin editarea acestei modeste gazete vrem să întindem sute și mii de fire invizibile care să ne lege pe noi, comitetul de la Centru, cu sutele și miile de voluntari bucovineni, prin care gândurile și voința noastră să ajungă la ei, ca o energie electrică”... spunea I. Axani, președintele Uniunii în articolul de început: „Ce
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Securitatea știe a te tortura altfel, Tortura prin Timp. Omul și Timpul, nimic altceva: umple-l! Ore, zeci de ore fără drept de a te așeza, de a dormi, urmărit prin vizetă din douăzeci în douăzeci de secunde. "Timpul, unealtă invizibilă care nu lasă urme, mai puțin chiar decît bastonul de cauciuc. Timpul, darul cel mai de preț; și dușmanul cel mai necruțător cînd e izolat și abstract, cînd nu mai e decît clopot de vid în care persistă a viețui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
m-am ridicat să-l aplaud și, evident, m-au dat și pe mine afară până la urmă, râde Fernic. Fii atent, zice fix așa, că nu pot să uit. Era matolit bine, se ridică el pe piciorușele alea ale lui invizibile, ridică mâna ca un profet și i-o trântește : „Împuțiciunea, bătrâne, nu ține de rasă ! Prostia însă peste tot e crasă !“. — Fantastic ! au izbucnit toți în hohote, iar Cristi a și lăcrimat, amintindu-și de amicul pe care nu-l
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să văd atunci ce-o să mai râzi și ce glumițe o să mai născocești ! În final, orice am face, Sachi, iubitule, ce mai contează ? - și mai scuipă din fiere, cu vinișoare de sânge. Apoi cade lat, lovit parcă de-un pumn invizibil. Cade pe spate și acolo râmâne, privind cerul plin de stele. Îi vine să urle ceva, dar nu mai poate. Îi vine să plângă, dar nici de asta nu e în stare. Întins, fără să se mai poată mișca, își
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-n prima zi, sărutându-se cu patimă și amețindu-se cu vinuri scumpe și rafinate pentru a avea curajul să-și dea frâu liber sentimentelor. Era ca și cum Cristi, odată ce deschidea gura, îi hipnotiza și îi trăgea apoi cu niște ațe invizibile mai aproape unii de ceilalți, reamintindu-le prin versurile simple și naive ale cântecelor sale cât de simplă și minunată este viața. Cu greu se puteau smulge ascultătorii din vraja cântului său. Din acest motiv, la sfârșitul unui cântec urma
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
numai că fac, dar și au „gânduri sinucigașe” - În sensul pozitiv, de bun-simț al celorlalți! -, poeții ating uneori, „cu frică și tremur”, acest prezent, lebădă neagră, orbitoare, ce trece pe sub lucruri - plutind deasupra lor, de fapt, Într-un cer concret, invizibil, și fiecare bătaie de aripă este o rană vie prin care se cască existența - mare, glorioasă, invincibilă, zeiească. Du entfernst dich von mir, du Stunde, Wunden schlägt mir dein Flügelschlag. Allein was soll ich mit meinem Munde, Mit meiner Nacht
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înseamnă distanțe la aceste proporții?! -, mă privește tocmai pe mine, infima și perisabila gâză de la „marginile imperiului”, așteptând tocmai de la mine, În măsura În care am curajul și echilibrul propriei mele spiritualități, forța propriei mele conștiințe, „sensul” și „finalitatea” Întregului orizont vizibil și invizibil. Dacă, nu-i așa, aceste două „instrumente” ale modului nostru de a fi, de a gîndi, sunt cele ultime și eficiente În rezolvarea și „Înțelegerea” procesului infinit complex În care suntem „aruncați”: sensul și finalitatea, scopul! Poate, deasupra cauzalității, care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dacă nu spre hăurile instinctelor și spaimelor mele milenare, atunci spre acea zestre formidabilă de intuiții și presimțiri, moment și loc În care suntem egali cu zeii, cei creatori și desfidând minimalele noastre legități de spațiu, și timp, vizibil și invizibil. Și chiar dacă nu am „dreptate” - poetul din mine s-a obișnuit a trăi În „ne-dreptate”, ba a observat că această hulită de mulți ne-dreptate este, nu de puține ori, un câmp extraordinar de fertil, dacă ai răbdare, acel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de felul cum e „făcută”, găsind mereu argumente În favoarea „ei”, acum, În senectute, acest „reflex” de a gîndi, de a reacționa, mă ajută considerabil. Deoarece, dacă am hotărît odată pentru totdeauna că Întreg acest complex ce ține de vizibil și invizibil, În continuă creație și distrugere, pe care Îl numim viață, este un dat pozitiv, atunci ea, viața, nu poate fi pozitivă numai Într-un segment al ei, În copilărie sau tinerețe, după care suspină atâția nostalgici și poeți de-a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
da, dar o altfel de uimire! Una de tip admirativ, o formă a „stuporii poetice” dacă pot s-o numesc astfel, acea bucurie Încă „gângavă”, dar insistentă a copiilor retardați, a marilor poeți sau a sfinților, cei care mulțumesc forțelor invizibile pentru darul sau darurile care li se fac, fără a le Înțelege prea bine pe toate sau rostul lor. „Natura este posibilă datorită intelectului nostru” sună, porfund paradoxal și pentru mulți chiar enigmatic, una din frazele cheie ale Esteticii transcendentale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care vorbim: el este când teribil și amenințător, când extrem de mărinimos, ca un văl, ca o cortină care se ridică peste lucruri, dezvăluind mirifice peisaje, animale cuminți, puternice, păsări colorate, văi și râuri sprintene, ducând cu ele misterul atâtor ființe invizibile și concrete, munți și pustiuri atât de gigantice, Încât ne Învață sublimul și pe noi Înșine În mijlocul acestora; pe noi Înșine speriați, dar și atrași de acel Sublim, de nepotrivirea uriașă Între forțele și iluziile noastre, apți Însă de visare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Într-o singulară precocitate, atât de necesară viitoarei mele cariere, de „studios” și creator de psihologii umane: aceea de „observator din afară” a Întregului teatru existențial, postură ingrată, umilitoare, suferindă ca o boală urâtă de piele, un fel de pestă invizibilă și extrem de odoriferă. La prima mea Întoarcere din exil, În ’72, când nu am fost primit la Conferința Scriitorilor, deși pentru ea venisem, un tânăr amic, poet, A.P., zâmbind cald cum știa să o facă când emitea un lucru neplăcut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am simțit chiar ispita revoltei! Da, a revoltei contra zeilor, Îmi Închipuiam, prostul de mine, că sunt nu un paria al societății, ci al vieții! Or, ha, ha, era tocmai pe dos, da-da, crede-mă; numai că această „lepră invizibilă” este un dar atât de rar, de mare, Încât nu-și arată roadele decât peste decenii. Și, ha-ha, cu condiția să o suporți, să te „ghemuiești”, cum spune un erou de-al meu, sub această piatră mare, grea, acoperită de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la ceea ce el numește „energia iubirii”, a „zâmbetului, a candorii”, o „raționalizare” a instinctivității sale, În care adesea vede un inamic. Și, așa cum o știm din fizica elementară, la marginile spectrului solar numit ROGVAIV, În stânga roșului avem vibrația sau unda invizibilă a „infraroșului”, iar la extrema cealaltă, la „dreapta” violetului, percepem „ultravioletul”, tot așa eu Îmi prefigurez În diagrama menționată mai sus - la „stânga”, la extrema stângă a melancolicului, situez pulsiunile și boala psihică a schizoidiei și schizofreniei, iar la „dreapta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]