5,217 matches
-
în teritoriile cucerite de Japonia, Hokkaido și Coreea. În 1871 se formează un "Minister al Divinităților", iar sanctuarele șintoiste sunt divizate în funcție de pondere în douăsprezece niveluri, având în vârf Marele Sanctuar de la Ise (dedicat zeiței Amaterasu, deci un simbol al legitimității Familiei Imperiale) și la bază temple mai mici din diferite orașe de o importanță minoră. În anul următor acest minister este înlocuit cu Ministerul Religiei, însărcinat cu coordonarea acțiunii de inițiere "shushin" (cursurile de etică).
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
de a înceta conflictele majore. „Aerul mistic“ al tratatului a fost sugerat de țarul Alexandru I, însă rolul practic, foarte important, l-a avut cancelarul Austriei, Metternich, a cărui operă este „Noua Europă“, care se întemeiază pe marile principii ale legitimității, dar este și o încercare de raționalizare a hărții Europei și de organizare a „concertului european“. Marile puteri victorioase își arogă dreptul de a interveni pentru menținerea pseudo-echilibrului european realizat la Viena și să pună sub observație Franța, acea „peșteră
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
postcomunist al Poloniei, el a primit simbolurile Republicii Poloneze - stindardul roșu prezidențial, sigiliile statului și al președintelui, eșarfa prezidențială și textul original al Constituției din 1935 - de la președintele guvernului în exil, Ryszard Kaczorowski, restabilind astfel continuitatea republicii și recunoscând implicit legitimitatea guvernului în exil. În 1992, medaliile militare și alte decorații conferite de guvernul în exil au fost recunoscute oficial de Polonia.
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
natura adevărată a omului este aceea de imagine a lui Dumnezeu, filosofia înseamnă conștientizarea acestei naturi ca echivalență om-Dumnezeu, adică deificarea (deificatio) . Totodată, rațiunea poate îndrepta credința aflată în derivă, în vreme ce credința poate îndrepta rațiunea pe calea Adevărului revelat. Nici legitimitatea cunoașterii naturii nu încetează în starea evanghelică, deoarece, după cum ne-o confirmă apostolul Pavel, cele nevăzute „se văd din făpturi” (Romani, 1, 20). Ca făptură, totul este un semn al lumii nevăzute; lumea materială ca și creație a lui Dumnezeu
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
1956. Aproximativ 200 000 de persoane participă la festivități precum și reprezentanții instituțiilor de bază din Ungaria. Ceremonia are efectul pe care l-a avut vizita Papei în Polonia în vara lui 1979. După acest eveniment, regimul este golit de orice legitimitate iar transformările politice, economice și sociale vor găsi un sprijin tot mai puternic în statele occidentale. Conducerea Ungariei a invitat la Budapesta reprezentanții exilului românesc pentru a participa la funerariile victimelor represiunii din 1956. Cu acest prilej a fost adoptată
Sfârșitul regimului comunist din Ungaria () [Corola-website/Science/306477_a_307806]
-
ca să urmeze un bine" (nr. 1789), și că "trebuie examinate cu rigurozitate condițiile stricte care justifică legitima apărare prin forța armată" (nr. 2309). Așadar un război, conform învățăturii Bisericii nu poate fi considerat "drept" dacă nu întrunește toate condițiile de legitimitate morală. De aceea, "prin harul lui Dumnezeu și în calitate de Episcop al Scaunul Apostolic pentru Eparhia de St. George din Canton, trebuie să vă declar vouă, poporul meu - a afirmat Mons. Botean în încheierea scrisorii sale -, spre mântuirea voastră precum și spre
John Michael Botean () [Corola-website/Science/305260_a_306589]
-
nu erau deloc bune. Acestea s-au înrăutățit și mai mult după decesul împăratului Leon al VI-lea (†912), datorită deciziei lui Sergiu al III-lea (†911) să se amestece în conflictul bizantin, între patriarhul Nikolaos Mystikos și Leon privind legitimitatea unei a patra căsnicii a împăratului (Sergiu fusese de partea împăratului). Patriarhul din Constantinopol a cerut un fel de despăgubire din partea papei fiindcă fusese obligat să petreacă o bucată de timp în exil. În 920 o numeroasă delegație bizantină a
Papa Ioan al X-lea () [Corola-website/Science/305418_a_306747]
-
ramuri, și care a spus celor ce credeau în el despre adevărata cale a islamului. Șiiții (nume ce vine de la: شيعة علي ""šī‘at ‘ali""=""partidul lui ‘Ali"") urmașii partizanilor lui ""’Ali"", văr și ginere al profetului Muhammad, care încarnează legitimitatea casei Profetului (ar.: أهل البيت""Ahl al-bayt"") împotriva celor 3 califi (Abu-Bakr, Omar și Osman) care au domnit în locul său și împotriva descendenților acestora. Șiismul duodeciman ""cu 12 imami"" pune accentul pe caracterul mesianic al acestor imami, autorizați să practice
Islamul șiit () [Corola-website/Science/303471_a_304800]
-
rezultat, fie al nevoii de organizare, fie un rezultat al organizării. a este o relație care poate fi analizată cel puțin din două perspective: Mai specific, autoritatea ca relație socială între cel puțin doi actori, bazată pe un principiu de legitimitate, în care unul dintre actori acceptă să-și modifice comportamentul, recunoscând voința activă a celuilalt în virtutea principiului de legitimitate. Altfel spus, autoritatea este o relație socială între un agent activ și unul pasiv, în care agentul activ are dreptul de
Autoritate () [Corola-website/Science/300016_a_301345]
-
cel puțin din două perspective: Mai specific, autoritatea ca relație socială între cel puțin doi actori, bazată pe un principiu de legitimitate, în care unul dintre actori acceptă să-și modifice comportamentul, recunoscând voința activă a celuilalt în virtutea principiului de legitimitate. Altfel spus, autoritatea este o relație socială între un agent activ și unul pasiv, în care agentul activ are dreptul de a comanda, iar agentul pasiv recunoaște acest drept în virtutea unui principiu de legitimitate, pentru atingerea unei finalități comune. Întotdeauna
Autoritate () [Corola-website/Science/300016_a_301345]
-
activă a celuilalt în virtutea principiului de legitimitate. Altfel spus, autoritatea este o relație socială între un agent activ și unul pasiv, în care agentul activ are dreptul de a comanda, iar agentul pasiv recunoaște acest drept în virtutea unui principiu de legitimitate, pentru atingerea unei finalități comune. Întotdeauna autoritatea presupune o legitimitate și o responsabilitate (care asigură legătura cu o legalitate). Dacă privim autoritatea ca putere legitimă, găsim analiza clasică a lui Max Weber care distinge trei forme ale autorității: a tradițională
Autoritate () [Corola-website/Science/300016_a_301345]
-
este o relație socială între un agent activ și unul pasiv, în care agentul activ are dreptul de a comanda, iar agentul pasiv recunoaște acest drept în virtutea unui principiu de legitimitate, pentru atingerea unei finalități comune. Întotdeauna autoritatea presupune o legitimitate și o responsabilitate (care asigură legătura cu o legalitate). Dacă privim autoritatea ca putere legitimă, găsim analiza clasică a lui Max Weber care distinge trei forme ale autorității: a tradițională se referă la faptul că un ordin este autorizat dacă
Autoritate () [Corola-website/Science/300016_a_301345]
-
retroactiv pe Beaufort legitim, printr-o bulă papală din același an, confirmată printr-un Act al Parlamentului din 1397. O proclamație ulterioară a fiului legitim al lui John de Gaunt, Henric al IV-lea al Angliei, a recunoscut, de asemenea, legitimitatea descendenților lui Beaufort, însă i-a declarat neeligibili să moștenească tronul vreodată. Cu toate acestea, familia Beaufort a rămas aliată cu urmașii legitimi ai lui Gaunt din prima sa căsătorie, din Casa de Lancaster. La 1 noiembrie 1455, nepoata lui
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
construcții impresionante el a înlocuit însă forța dreptului cu dreptul forței prin impunerea propriei persoane în fruntea cetății încălcând principiul electivității și al intimității. Pisistrate încearcă să-i legitimeze pe cei doi fii ai săi, Hippias și Hipparchos cu ajutorul principiului legitimității ereditare. Aceștia îi succed lui Pisistrate încercând inițial să continue politica lui. După asasinarea lui Hipparchos de către Harmodius și Aristogeiton în 514 au loc represiuni sângeroase. În 510 Hippias este obligat de armata comandată de regele Cleomene I și de
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
în cursul secolului al XIX-lea ) cât și intensificarea controlului asupra mediului intern prin intermediul administrației (control exercitat la multiple niveluri: economic, juridic, demografic etc.) au produs și consolidat ideea de societate bine delimitată, unică și unită, întărind totodată ideea că legitimitatea politică a existenței statului este dată de oameni, nu de Dumnezeu (puterea monarhului avea un caracter sacru, iar alegerea monarhului și menținerea puterii dinastice erau expresia voinței divine). Oamenii au trăit dintotdeauna în grupuri a căror mărime, compoziție și structură
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
naționalist este necesitatea existenței unei structuri politice corespunzătoare unei națiuni. De altfel, în special în a doua jumătate a secolului XX, națiunea (înțeleasă ca existență socială unitară și continuă chiar în absența unei forme de organizare politică) a constituit fundamentul legitimității statale. Nucleul central al doctrinei naționaliste este lipsit de complexitate și de complicații: umanitatea se împarte în mod natural în națiuni, națiunile pot fi cunoscute și deosebite datorită unor caracteristici identificabile în mod empiric, iar singura formă de guvernământ legitimă
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
publică tinde în general înspre o viziune a societății potrivit căreia identitățile colective ar fi clare și imuabile. Naționalismul s-a dezvoltat concomitent cu statul modern și a fost un element de bază al unui nou fel de a afirma legitimitatea politică a statului. Statele nou apărute în cursul secolului al XIX și la începutul secolului XX erau caracterizate în general de fragilitate atât pe planul politicii externe (vezi războaiele frecvente, purtate adesea în numele unor idei sau a unor revendicări tipice
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
schimbările culturale antrenate de integrarea socială a indivizilor. Mai precis, a apărut și s-a încetățenit ideea potrivit căreia statul trebuie să-și guverneze și să-și servească „poporul”. De la această ideea s-a alunecat ușor la ideea conform căreia legitimitatea statului depinde de calitatea serviciilor pe care acesta le oferă oamenilor și de recunoașterea pe care o dobândește în ochii lor. Noua situație a ridicat o întrebare crucială: cine este poporul? Ținând cont de noile condiții de viață (alfabetizarea, accesul
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
de valori apolitice. Ba mai mult, în optica naționalismului etnic, identitatea politică și obligațiile politice ale unui stat își au originea într-o unitate colectivă prepolitică, în națiune. Relaționarea identității politice cu identitatea națională (înțeleasă în sens etnocentric) face ca legitimitatea statului să fie judecată prin raportare la urmărirea intereselor unei națiuni, interese care se reduc în esență la stabilirea și întărirea unor legături etnice între membrii națiunii. Aceste legături etnice sunt văzute ca scopuri în sine, determinate de forțe care
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
face și mai problematică asocierea identității naționale cu tradiția culturală este inventarea mai mult sau mai puțin cinică a tradițiilor naționale de către intelectualii și creatorii unor state politice moderne cu scopul de a manipula sentimentele indivizilor și de a întări legitimitatea structurilor politice de stat. Printre alții, Hobsbawm și Ranger au analizat și prezentat diverse exemple de tradiții care trec drept elemente simbolice ale identității naționale, tradiții care, fără a reflecta etnicitatea preexistentă și continuă a grupului social în care au
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
literare, înainte de sfârșitul secolului al XVIII-lea o „țară” nu putea fi gândită sau imaginată decât ca o reflexie a celor care exercitau puterea politică în respectiva „țară” (monarhi, aristocrați etc.), ca o recunoaștere (sau, dimpotrivă, ca o disputare) a legitimității monarhului care deținea puterea. La sfârșitul secolului XX, atât SUA cât și URSS au arătat o dorință redusă de a susține principiul autodeterminării. Această tendință a devenit evidentă prin opoziția URSS la independența statelor baltice și prin folosirea forței militare
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
Zenata, aliate ale Califatului de la Cordoba. Nouă dinastie se stabilește în Ifriqiya. Ulterior, aripa să Hammadidă se desprinde și preia controlul asupra Maghrebului central, pe care îl plasează în 1015 sub conducerea abbasizilor. În 1048, la rândul său, zirizii recunosc legitimitatea califatului de la Bagdad și rup de chiism. În 1067 , pentru a se proteja mai bine de atacurile hilaliene, dar, de asemenea, pentru a putea beneficia de schimburile favorabile ale comerțului din Marea Mediterana, Hammamizii construiesc pe ruinele orașului Saldae, orașul Bejaia
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
radiației în timpul comprimării analizând cu atenție efectul Doppler al luminii la reflexia ei pe un piston reflectător aflat într-o mișcare indefinit de înceată. În prezentarea de mai sus, un cititor atent poate observa că nu a fost adusă nici o legitimitate a faptului (intuitiv) că radiația (cu lungimi de undă într-un interval Δ"q" = 1) ramâne într-adevar izotropă în tot timpul comprimării în incinta reflectătoare. Aceasta este necesar pentru ca presiunea radiației să fie "u"/3. Pentru cititorul interesat, nota
Legile de deplasare ale lui Wien () [Corola-website/Science/314157_a_315486]
-
intră sub incidența tratatului de achiziție a Louisianei. Inițial, Skipwith și guvernul entității se opuseseră proclamației, preferând negocierea unor termeni cu Uniunea. William C.C. Claiborne, care fusese trimis personal de Madison pentru a prelua teritoriul în favoarea Statelor Unite, a refuzat clar legitimitatea guvernului Floridei de Vest. Skipwith a declarat că este gata să moară „pentru apărarea drapelului cu o singură stea”. În cele din urmă, însă, Skipwith, împreună cu legislativul, au renunțat la această atitudine și au acceptat proclamația lui Madison. Părțile din
West Florida () [Corola-website/Science/314340_a_315669]
-
instaurat un regim colaboraționist condus de Philippe Pétain - Regimul de la Vichy. Pe 18 iunie 1940, Charles de Gaulle a ținut un discurs memorabil radiodifuzat destinat poporului francez, prin care chema la continuarea luptei împotriva Axei. De Gaulle nu a recunoscut legitimitatea Regimului de la Vichy și a format guvernul Franței Libere în exil. Efectivele francezilor liberi a crescut după succesele Aliaților din Africa de Nord, Italia și după debarcarea din Normandia. Pe 25 octombrie 1944, guvernele Regatului Unit, Statelor Unite și Uniunii Sovietice au recunoscut
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]