14,805 matches
-
de pe câmpul de luptă. În mod asemănător, când avioanele turcești răgeau peste mare, și ele erau ascunse. În acea noapte personalul militar cipriot a raportat o defecțiune misterioasă În funcționarea ecranelor radar. Ecranele s-au umplut cu mii de puncte luminoase, albe: un nor electromagnetic. Invizibile Înăuntrul acestuia, avioanele turcești au ajuns pe insulă și au Început să-și arunce bombele. Între timp, În Grosse Pointe, Fred și Phyllis Mooney părăseau și ei unitatea de bază, Îndreptându-se spre Chicago. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dăduse seama că nu mai erau deloc. Se opriseră. Clădirea înghețase total! Încremenit era totul și afară! Numai fulgii de zăpadă cădeau în continuare spre pământ. Pe măsură ce orele înaintau în noapte spre o dimineață care nu avea să fie mai luminoasă, ci tot umbrită și adusă în pragul întunericului de atotprezenții nori, temperatura coborî și mai mult, iar ninsoarea se întețea, apoi stagna puțin și începea din nou mai puternică. Din această cauză, Constantin Velail a fost nevoit să anunțe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lîngă chioșc, unde fanfara nu cînta În fiecare zi. În unele seri, acea zonă a parcului era aproape pustie. O traversau, făceau la dreapta și intrau pe aleea acoperită care se Întindea de-a lungul unei străzi pline de firme luminoase. Erau hoteluri, restaurante, magazine, un cinematograf. Încă nu fuseseră la cinematograf. Nu figura În program. Alții făceau același tur ca ei, mergînd aproape la fel de agale; alții Îl făceau În sens invers. Unii o luau pe scurtătură ca să ajungă la teatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
seara, auzeau televizorul sub ei, dar domnișoara Lange Îl oprea devreme. Maigret avea aceste amănunte În minte În timp ce moțăia În pat, ca În fiecare după-amiază, iar doamna Maigret citea lîngă fereastră. Printre pleoape, comisarul ghicea penumbra aurie și dungile mai luminoase proiectate pe perete de fantele obloanelor. GÎndurile se Învîrteau În loc, deformate și, brusc, se Întrebă, ca și cum ar fi fost ceva primordial: „De ce În seara aceea?” De ce nu fusese asasinată cu o zi Înainte sau a doua zi, sau cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
prietenul lui la iudaism. Germanicus murmură pe un ton obosit: — Trebuie să trăiești gândindu-te că zeii sunt tot timpul cu ochii pe tine. Nu poți deveni mai bun decât onorându-i... Ridică spre Herodes Agrippa o privire mult prea luminoasă pentru ca acesta să nu bănuiască pricina. O manifestare de exaltare ce îl lasă perplex. Să fie provocată de vreo suferință as cunsă? Atunci e adevărată povestea cu visul de azi-noapte... Se gândește din nou la Rufus și Mariamne. Dar nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în tradiții ancestrale fără nici o noimă. Orice eroare devine un semn de rău augur, iar o simplă inversiune de cuvinte este considerată drept greșeală. — Am auzit că la Anagnia, nu departe de aici, s-a văzut pe cer o torță luminoasă... Avertismente? Minuni? Sau simple evenimente ce sfidează ideea noastră de normalitate? — Cică o vacă hrănită pe socoteala Statului a început să vorbească... Și nu s-au făcut ispășiri prin jertfe? se minunează Nero. — Semn rău, se aude o voce amplă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atât de mult. Pe de altă parte, știu și ce gen de femei lucrează acolo, așa cum știu destul de categoric că nu m-aș integra niciodată. Femeile care lucrează la revistele lucioase sunt slabe ca un fir de ață. Au păr luminos și fețe dure, acoperite de prea mult machiaj. Poartă mereu haine negre de marcă și au mereu, la fel ca Geraldine, ochelari de soare care le ridică părul. Iau prânzuri lungi și lichide și socializează în fiecare seară în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
le folosești la fiecare două ore. Dragă, habar n-ai cât de rapid ți se usucă piele când zbori. Și în cele din urmă, mai spune ea, scoțând o sticlă mică și albă de plastic, picături de ochi pentru ochi luminoși, albi, strălucitori, chiar și după un zbor de unsprezece ore. Doamne, adaugă Geraldine ca pentru ea, cineva ar trebui să mă plătească pentru asta. ― Geraldine, spun eu dând din cap și neputând să mă opresc din zâmbit, ești un înger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu l-ar fi putut pregăti pe Ben pentru atracția pe care o emana Alexia Aldridge. E frumoasă, dar nu în felul clasic. Gura este ușor strâmbă și nasul are o mică umflătură, dar aura din jurul ei e atât de luminoasă, încât nici un bărbat nu-și mai poate lua ochii de la ea. Poartă niște pantaloni mulați, de culoarea lămâilor verzi, o bluză albă neîngrijită. Are extrem de mult machiaj, care o face însă să pară că n-are deloc. Iar părul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
are notarul cancelaria, un birou al percepției, un arest, una odaie pentru vătășei, două odăi de locuit pentru notar și o odaie de musafiri"2606. În viziunea prefectului județului Constanța, "primăria și școala urmează să fie simple dar curat lucrate, luminoase și suficient de încăpătoare"2607 deoarece "ele sunt menite a servi săteanului ca exemplu de construcțiune"2608, astfel că aceste clădiri nu aveau doar un rol practic ci urmau a deveni un model pentru săteni. În acest sens, Scarlat Vârnav
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
domni tirani, vicleni. Ș-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr și ferice, Ce din frunze îți doinește, ce cu fluerul îți zice, Ce cu basmul povestește - veselul Alecsandri, Ce-nșirînd mărgăritare pe a stelei blondă rază, Acum secolii străbate, o minune luminoasă, Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri. Sau visând o umbră dulce cu de-argint aripe albe, Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe, Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet, El îi pune
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri, Căci al nostru-i sur și rece - marea noastră-i de îngheț. Voi urmați cu răpejune cugetările regine, Când plutind pe aripi sânte printre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeți. Cu-a ei candelă de aur palida înțelepciune, Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune, Lumina a vieții voastre drum de roze semănat. Sufletul vostru: un înger, inima voastră: o liră, Ce la vântul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ne povestește cu-ale undelor lui gure De-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure, Sufletul se-mbată-n visuri care-alunecă în sbor. Palmii risipiți în crânguri auriți de-a lunei rază, Nalță sveltele lor trunchiuri. - Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. Și în templele mărețe, colonade-n marmuri albe, Noaptea zeu se preîmblă în vestmintele lor dalbe, Și al preoților cântec sună-n harfe de argint; Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lui averi... Darnic când nu vrei nici una Și sgîrcit dacă le ceri. În volumul ros de molii Cauți noaptea adevăr Și-ntîlnești lipită-n file Vița-i galbenă de păr. El dă gânduri ne-nțelese Vârstei crude și necoapte, Cu icoane luminoase O îngînă-ntreaga noapte. Când de-o sete sufletească E cuprinsă fata mică - A dormit cu ea alături Ca doi pui de turturică. {EminescuOpI 109} E sfios ca și copiii, Dar zîmbirea-i e vicleană; Dară galeși îi sunt ochii Ca și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
peste marginile lumii... De-atunci negura eternă se desface în fășii, De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii... De atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute Și în roiuri luminoase izvorând din infinit, Sunt atrase în vieață de un dor nemărginit. Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, Facem pe pământul nostru mușunoaie de furnici; Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați Ne succedem generații și ne credem
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să-nnebunească Ca-n furtuna lui de patimi și mai mult să o iubească. Știe oare ea că poate ca să-ți dea o lume-ntreagă, C-aruncîndu-se în valuri și cercând să te-nțeleagă Ar împlea-a ta adâncime cu luceferi luminoși? Cu zâmbiri de curtezană și cu ochi bisericoși, S-ar preface că pricepe. Măgulite toate sunt De-a fi umbra frumuseții cei eterne pe pământ. O femeie între flori zi-i și o floare-ntre femei - Ș-o să-i placă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Nessus, Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flacări... Pot să mai re-nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă! {EminescuOpI 200} IUBIND ÎN TAINĂ... Iubind în taină am păstrat tăcere, Gândind că astfel
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și fără episcop și fără Biserică. Firește că neînțelegând limba, solii n-au luat parte la aceste dezbateri. Din castelul friguros de la Santa Severa, au aflat de la mine cum se desfășurau lucrurile. Doar atât și nimic mai mult. Oricât de luminoase ar fi fost previziunile, ele n-au putut însenina chipurile întunecate ale lui Tanaka și Hasekura. Nici nu era de mirare. Japonezii trecuseră de prea multe ori dintr-o dezamăgire în alta. Nishi avea fierbințeală mare. Chiar și tânărul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
auzea nici musca. Înăuntru nu se afla decât o treaptă aproape piezișă, în rest, camera era goală. — Acum mi-e greu să îndur întunericul, zise Nishi în șoaptă. — Ce vrei să spui? — Clădirile din Nueva España și din Spania erau luminoase și pline de soare și nu semănau deloc cu castelul ăsta. Și bărbații, și femeile stăteau de vorbă râzând. Dar aici nu poți să vorbești sau să râzi după bunul plac. Nici nu știi unde se află Stăpânul. Nishi scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și alge de mare risipite. Vântul îi biciuia fruntea. În largul portului se zăreau munții lini de un purpuriu palid ai insulei Hario. Valurile învolburate acopereau stâncile insuliței cu un văl de stropi ca o burniță. Largul mării se întindea luminos sub razele soarelui care cădeau doar peste ape. Aceasta era ultima priveliște a Japoniei pe care aveau s-o mai vadă Velasco și ceilalți osândiți. Gardul din pari de bambus se deschise. Convoiul se opri. În așteptarea morții, osândiții nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Întruna pe atunci. Jucau când nu era zăpadă și jucau când era prea multă. Se gândi la cât timp din viața lui pierduse jucând cărți. Și nu scrisese nici un rând despre asta, nici despre ziua aceea de Crăciun, rece și luminoasă, cu munții care se Înălțau dincolo de câmpia deasupra căreia zburase Barker peste liniile inamice ca să bombardeze trenul care se retrăgea, plin cu ofițeri austrieci, vânându-i cu mitraliera În timp ce ei se-mprăștiau și fugeau. Își aminti cum venise după aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să se țină după indianul tânăr, care avea un felinar În mână. Apoi intrară-n pădure și merseră pe o potecă ce ducea la drumul pe care se transportau bușteni și care ducea până-n dealuri. Drumul acesta era mult mai luminos, pentru că fuseseră tăiați copacii și de-o parte și de cealaltă. Indianul tânăr se opri, Își stinse felinarul și apoi Își continuară drumul. La o cotitură le ieși Înainte un câine lătrând. Ceva mai Încolo se vedeau luminile barăcilor unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ridicând norișori când atingeau zăpada și, la final, poziția asta Îngenuncheată se transforma Într-o curbă frumoasă spre dreapta, el ghemuit, cu picioarele Împinse unul În față și celălalt În spate, corpul contrabalansând mișcarea, bețele subliniind curba ca niște dâre luminoase, totul Într-un nor sălbatic de zăpadă. — Mi-a fost teamă să fac o cristiană, spuse George, e zăpada prea moale. Dar a ta a fost o frumusețe. — Eu nu pot să fac telemark. Nick lăsă În jos cu schiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fi trebuit să-i Îmbrâncim dacă voiam să trecem, ne simțeam uniți pentru că ni se Întâmplase ceva ce ei, cei care nu ne suportau, nu aveau cum să Înțeleagă. Ce Înțelegeam noi era Cova, un loc cald și nu prea luminos, la anumite ore gălăgios și plin de fum, un loc În care veneau oameni bogați, unde puteai să vezi fete la toate mesele și unde ziarele ilustrate stăteau pe un rastel, la perete. Fetele de la Cova erau foarte patriote și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
s-o ia. Nu știu ce să fac. Cât mi-aș dori să nu fi luat nici o boală. Nu știu de ce a trebuit să ia vreo boală. Omagiu Elveției PRIMA PARTE PORTRETUL DOMNULUI WHEELER ÎN MONTREUX În cafeneaua gării era cald și luminos. Mesele de lemn străluceau după ce fuseseră șterse și pe ele erau așezat coșulețe cu covrigei. Scaunele erau cioplite-n, lemn dar erau confortabile pentru că fuseseră folosite vreme Îndelungată. Pe perete era o pendulă de lemn, și-n capătul celălalt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]