5,376 matches
-
de monahi ortodocși (datele recensământului grec din 2011 indică o populație de 1830 călugări.). Aproximativ jumătate dintre mânăstiri sunt conservatoare, urmând un regulament strict în privința disciplinei și postului. (comunitatea monastică de la muntele Athos se împarte în două tipuri de mânăstiri: mânăstiri cenobite (numite și "comuniste" sau "conservatoare", proprietatea tuturor obiectelor fiind comună, și mânăstiri idioritmice (numite și "liberale" sau "individualiste, unde proprietatea personală asupra unor obiecte este permisă)). De-a lungul istoriei călugării mânăstirilor de la muntele Athos au trăit în schituri
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
călugări.). Aproximativ jumătate dintre mânăstiri sunt conservatoare, urmând un regulament strict în privința disciplinei și postului. (comunitatea monastică de la muntele Athos se împarte în două tipuri de mânăstiri: mânăstiri cenobite (numite și "comuniste" sau "conservatoare", proprietatea tuturor obiectelor fiind comună, și mânăstiri idioritmice (numite și "liberale" sau "individualiste, unde proprietatea personală asupra unor obiecte este permisă)). De-a lungul istoriei călugării mânăstirilor de la muntele Athos au trăit în schituri, chilii, "kalive" (chilii mai mici, unde câțiva călugări trăiesc ca intr-o familie
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
se împarte în două tipuri de mânăstiri: mânăstiri cenobite (numite și "comuniste" sau "conservatoare", proprietatea tuturor obiectelor fiind comună, și mânăstiri idioritmice (numite și "liberale" sau "individualiste, unde proprietatea personală asupra unor obiecte este permisă)). De-a lungul istoriei călugării mânăstirilor de la muntele Athos au trăit în schituri, chilii, "kalive" (chilii mai mici, unde câțiva călugări trăiesc ca intr-o familie) sau ermitaje (numite și "isihasterion", ele fiind niște chilii retrase, adesea doar mici grote sau scobituri în stâncă, în care
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
mai puțin înaltă) și culminând (2033 m) cu masivul de marmură la extremitatea lui sudică, scăldată de apele Mării Egee. Relieful colinar al promontoriului Actium favorizează viticultura, ocupație îmbrățișată din cele mai vechi timpuri de către călugării atoniți (în 1916, numai la mânăstirea Vatopedu erau transformați în vin mai mult de 250 de tone de struguri). Accesul pe cale terestră pe teritoriul "Republicii Autonome a Sfântului Munte" nu este permis. Pe Muntele Athos, nu este permis accesul femeilor. Intrarea pe Sfântul Munte se face
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
de-a doua jumătate a secolului IX e.n. În ultima jumătate a secolului X e.n., călugărul Atanasie de Trebizonda (cunoscut și sub numele de "Atanasie Atonitul", sau "Sfântul Atanasie") întemeiază cu ajutorul patronului lui imperial Nicefor al II-lea Focas prima mânăstire, fapt la care primii călugări deja stabiliți se opun. În ciuda obiecțiilor acestora la monasticismul organizat, regula Sfântului Atanasie va fi impusă de împăratul Ioan I Tsimiskes. În secolele următoare, până în 1540, vor fi construite mai multe alte mânăstiri, prin 1400
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
Focas prima mânăstire, fapt la care primii călugări deja stabiliți se opun. În ciuda obiecțiilor acestora la monasticismul organizat, regula Sfântului Atanasie va fi impusă de împăratul Ioan I Tsimiskes. În secolele următoare, până în 1540, vor fi construite mai multe alte mânăstiri, prin 1400 numărul acestora atingând un maxim istoric de 40 (la apogeul gloriei sale, statalitatea semiautonomă de la Muntele Athos era populată de 40 000 de călugări), după care sub loviturile repetate ale incendiilor sau atacurilor din exterior (în secolul al
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
o vor afecta încă și mai serios, cu această ocazie având loc noi incendieri, în care bibliotecile au pierdut o bună parte din fondul de manuscrise și tipărituri)) numărul lor se înjumătățește. În secolul al XV-lea o parte din mânăstiri abandonează regulamentul strict al comunității sub conducerea unui stareț, pentru un sistem mai liberal, unde conducerea aleasă se află temporar în mâinile unor "epitropoi", călugărilor permițandu-li-se sub acest regulament proprietatea personală a unor obiecte. Aproximativ jumătate (anume 11 în 1963
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
regulamentul strict al comunității sub conducerea unui stareț, pentru un sistem mai liberal, unde conducerea aleasă se află temporar în mâinile unor "epitropoi", călugărilor permițandu-li-se sub acest regulament proprietatea personală a unor obiecte. Aproximativ jumătate (anume 11 în 1963) dintre mânăstiri sunt conservatoare, urmând un regulament strict în privința disciplinei și postului. Sărăcia călugărilor parte din aceste mânăstiri conservatoare este vizibilă în îmbrăcăminte și igiena personală (conform regulii, călugărul trebuie să fie murdar și nepieptănat). În Grecia independentă a începutului de secol
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
se află temporar în mâinile unor "epitropoi", călugărilor permițandu-li-se sub acest regulament proprietatea personală a unor obiecte. Aproximativ jumătate (anume 11 în 1963) dintre mânăstiri sunt conservatoare, urmând un regulament strict în privința disciplinei și postului. Sărăcia călugărilor parte din aceste mânăstiri conservatoare este vizibilă în îmbrăcăminte și igiena personală (conform regulii, călugărul trebuie să fie murdar și nepieptănat). În Grecia independentă a începutului de secol XX, muntele Athos încă n-a dobândit totuși o binemeritată și durabilă pace după atâtea agresiuni
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
partizanii lui Ilarion au început să-i persecute pe cei care nu le împărtășeau opiniile: după ani de conflict mocnit, în 1912 călugărul atonit rus Anton (pe numele lui civil Alexandrî Bulatovici) a condus un grup de alți rebeli din mânăstirea lui care l-au alungat în mod dezonorant pe bătrânul lor stareț, care nu le împărtășea pioșenia ilimitată, cu ghionți si trăgându-l de barbă. Anul următor Patriarhul Constantinopolului și o serie de înalte fețe bisericești ruse eșuează și ei
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
autonomie în cadrul Greciei. La Muntele Athos a funcționat în perioada iluminismului neo-elenist din secolul al XVIII-lea o academie, în care se studia și preda filozofia. „Academia patriarhală", cum era ea numită, fusese înființată în 1749 într-o clădire a mânăstirii Vatopedu și din chiar primii ei ani de existență (mai precis din 1753) a fost condusă de Eugen Vulgaris, un filozof și teolog cu oarecare deschidere față de ideile iluministe cu origine în Occident. Vulgaris a predat acolo filozofia lui Leibniz
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
ca dimensiune în Grecia, "Muntele Meteora", care în trecut a fost și el intrezis sexului frumos) în care astfel de restricții teritoriale în ce privește femeile au fost la un moment dat abolite, pentru a se adopta reguli care se aplică unor mânăstiri anume, și nu unei regiuni întregi. Trebuie menționat că atât restricția în sine cât și pedepsele sunt totuși administrate de comunitatea monastică și statul grec cu moderație și chiar cu mare parcimonie, dovadă că atunci când în mai 2008 patru tinere
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
se consola de rigorile regulamentului cu parteneri de același sex. În cartea de mare succes "Vara Grecească" (1974), Jacques Lacarrière descrie cu umor savuros "dificultățile" cu care s-a confruntat în cele trei vizite pe care le-a făcut la mânăstirile de pe Muntele Athos, dificultăți legate toate de pornirile homosexuale ale unora dintre călugării complexului monastic atonit. În 2012 cel mai important stareț al comunității atonite (starețul mânăstirii Vatopedu) a fost arestat de poliția greacă pentru implicarea lui în afaceri de
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
s-a confruntat în cele trei vizite pe care le-a făcut la mânăstirile de pe Muntele Athos, dificultăți legate toate de pornirile homosexuale ale unora dintre călugării complexului monastic atonit. În 2012 cel mai important stareț al comunității atonite (starețul mânăstirii Vatopedu) a fost arestat de poliția greacă pentru implicarea lui în afaceri de vânzare ilegală de pământuri ale comunității atonite, în detrimentul statului grec. Ancheta legată de aceste vânzări ilegale este veche, fiind declanșată în 2008. Se afirmă că statul elen
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
ilegale este veche, fiind declanșată în 2008. Se afirmă că statul elen a fost înșelat de stareț cu sute de milioane de euro, și pentru asta egumenul s-a folosit de fals în acte. Starețul a primit fonduri pentru renovarea mânăstirii sale și de la Uniunea Europeană. Apetitul de proprietăți funciare al călugărilor de la Muntele Athos a provocat și în trecut conflicte nu numai cu statul grec, ci și cu cetățeni din diverse comunități rurale afectate de revendicările atoniților pe baza unor documente
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
în arhivele lor, prin care potențați feudali, prinți și împărați bizantini, le-au acordat în epocile apuse generoase și întinse fiefuri. Într-o astfel de manifestație, mai multe femei au intrat pe teritoriul comunității monastice, protestând contra revendicărilor mai multor mânăstiri atonite asupra pământurilor pe care se află satele și gospodăriile lor. Faptul că pentru vastele lor proprietăți funciare aflate în afara peninsulei lor călugării atoniți refuză să plătească impozit, chiar și când statul grec se află în stare de faliment iar
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
(aromână: "Aminciu", neogreacă: Μέτσοβο, "Metsovo") este un oraș din nord-vestul Greciei (Munții Pindului) cu o populație majoritară aromână. Este un centru pastoral și fructifer prosper. Mai multe mânăstiri se ridică în împrejurimi. Este și unul din centrele culturale ale aromânilor. În anii 1941-1944, Aminciul a fost centrul „Principatului de la Pind și Meglen, Voivodie a Machedoniei”, un așa-zis „stat” autoproclamat de Alcibiade Diamandis sub ocupația italiană și „moștenit
Mețovo () [Corola-website/Science/297367_a_298696]
-
biserică în stil baroc, fostă capelă a calugărilor iezuiți (secolul al XVII-lea). Înăuntru se află un altar din marmură și bronz din secolul al XVII-lea și o orgă datând din secolul al XIX-lea. Situat într-o fostă mânăstire franciscană, acest muzeu adăpostește numeroase obiecte valoroase din punct de vedere istoric și artistic. Este unul din obiectivele turistice din Chambery care trebuie vizitate pentru că amintește de istoria Savoiei. Acest muzeu este casa în care Jean-Jacques Rousseau a stat între
Chambéry () [Corola-website/Science/297713_a_299042]
-
fi primit-o în dar de la Nicolae Malaxa. După moartea lui N. Ionescu în 1940, vila de la Băneasa a servit ca reședință Mareșalului Ion Antonescu. Revenit în țară în 1919, este pentru scurtă vreme profesor, apoi director la "Liceul militar Mânăstirea Dealu" pentru ca, în același an, să fie numit asistent la catedra de "Logică și Teoria cunoașterii" a profesorului Constantin Rădulescu-Motru. Nae Ionescu își inaugurează activitatea universitară cu lecția " Funcțiunea epistemologică a iubirii". Le-a fost profesor universitar lui Mircea Eliade
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
din acea vreme. Tot la Călugăreni este crucea lui Mihai monument ridicat în anul 1993 cu prilejul sărbătoririi a 400 ani de la urcarea pe tronul Țării Românești a lui Mihai Viteazul. Cel mai de seamă monument din această zonă este mânăstirea Comana construită în anul 1462 de Vlad Țepeș și refăcută de Radu Șerban Basarab în anii 1588-1589. La Herăști se află un frumos palat cunoscut sub numele de „Casa de piatră” care a fost construit de Udriște Năsturel în secolul
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
orz și furaje. Până în 1746, Piteștiul, avea șapte-opt biserici, iar numărul caselor ajunsese la 250, estimându-se că ar fi adăpostit 1.250 de locuitori. O mărturie din anul 1791, caracteriza orașul ca pe "un târgușor cu opt biserici, o mânăstire, mai multe case boierești și locuințele ispravnicilor de district". Pe 26 octombrie 1802, în jurul orei 11, un cutremur de adâncime, cu o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter s-a resimțit violent la Pitești, Biserica Sfântul Nicolae fiind
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
și burghezilor „politici” de către deținuții de drept comun „cozi de topor” rasplătite cu mâncare în plus sau comutarea pedepsei. În perioada de început a Gulag-urilor, locațiile pentru lagăre erau alese în primul rând pentru scopul de a izola prizonierii. Mânăstirile retrase au fost alese în mod special locații pentru noile lagăre. Așezarea de pe Insulele Solovetsky din Marea Albă este una dintre primele și dintre cele mai faimoase, fiind fondată la scurtă vreme după Revoluția din 1918. Numele popular al insulelor
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
în animozitatea pe care creștinii medievali o manifestau pentru gramatică, așa cum era ea prescrisă de Donatus. În opinia unor istorici, precum Will Durant, factorul declanșator al Renașterii nu a fost atât redescoperirea civilizației clasice (manuscrisele așteptau doar de secole în mânăstiri și în bibliotecile private ale iubitorilor de cultură și frumos ca să fie "descoperite"), cât factori materiali, precum existența la acel moment a unei civilizații urbane suficient de complexe, ca și înființarea universităților cu aproape două secole înainte. În urma cercetărilor istorice
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
mai este considerat drept o epocă întunecată, lipsită de creativitate culturală. Datorită așa-ziselor ""scriptoria"" din mănăstirile medievale se păstraseră exemplare în limba latină din scrierile autorilor greci sau romani, ca Aristotel și Thucydide, Virgiliu, Seneca, Cicero și Ovidiu. Scriptoria mânăstirilor nu erau însă, nicicum, unicele locuri în care s-au copiat scrieri mai vechi sau mai recente în perioada dificilă a Evului Mediu: în ciuda obstacolelor au existat continuu copiști, anticari și vânzători de cărți, așa cum știm din mărturiile lui Cassiodorus
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
al II-lea) în secolul al X-lea, ale lui Petru de Blois în secolul al XII-lea, ale lui De Bury și Dante în secolul XIII. Apoi, manuscrisele de literatură clasică latină, care au fost descoperite de renascentiști în mânăstiri, își au originea, în opinia unor istorici precum William Birney, mai degrabă în donații spre mânăstiri din partea unor persoane private (practică despre care amintește și F. Somner Merryweather în "Bibliomania"), bibliotecile personale ale acestora conținând și lucrări ale autorilor clasici
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]