5,756 matches
-
mă convingi... Bani, repetă cu dispreț. Antonius tăcu. Își îngropă iar fața în mâini, ca să-și înăbușe mânia și durerea pe care i le provocaseră ultimele cuvinte ale maestrului. Își aminti viziunea din timpul luptei cu quazii, când, cuprins de mânia sacră, înfruntase de unul singur douăzeci de dușmani. Revăzu chipul lui Vitellius; furia și ura se redeșteptară. — Eu răspund violenței cu violență, zise cu glas scăzut. Dar nu știu cum să te conving să-l ajuți pe fratele meu. Tăcut, Proculus întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e de-ajuns un cuvânt de-al lui ca să izbucnească o revoltă aici, la Ludi. Nu vezi că ticăloșii ăia îl admiră? Nu știe să lupte, dar l-au ales căpetenia lor. La Ludi, nopțile erau pline de disperare și mânie. Glasurile răzbăteau de la o celulă la alta. Cei închiși își povesteau viața, regretele, dorința de a avea o femeie. Unii se lamentau, alții aveau coșmaruri. Un începător din Britannia cânta refrene nostalgice, un altul, îndrăgostit de tovarășul de celulă, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l omorî“, repetă, amintindu-și visul. Pumnalul, arma, rănești, ucizi, ești rănit, ești ucis. Oftă. Cum să țină el o armă în mână? Fusese în stare de un singur lucru: să-l sugrume pe Vitellius. Încă se mai gândea la mânia care-l cuprinsese în clipa când Salix se prăbușise în arenă, mort, și care-l făcuse să uite orice teamă și să se năpustească în pulvinar având în minte un singur obiectiv. Era uimit că fusese capabil de un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prăbușit la pământ, care gemea. Marcus și Valerius priveau scena agățați de gratiile ferestrei. — Ceea ce nu suport, zise Valerius prinzându-se mai bine de gratii, e violența care domnește aici. — Crezi că, dacă te porți frumos cu oamenii, poți dezlănțui mânia, care este indispensabilă în arenă? Violența e absolut necesară ca să înveți să fii curajos. Un gladiator care nu e violent este doborât. În clipa aceea îl văzură pe Rubrus apropiindu-se de alți începători, care așteptau în ploaie, nemișcați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în tibie îl făcu să se prăbușească. Urlând de durere, încercă să se apere cu scutul. Adversarul se apropie și începu să-i înțepe cu tridentul gleznele și brațele; după câteva clipe, începătorul sări în picioare, orbit de durere și mânie. Începu să-l urmărească pe rețiar cu o furie ucigașă. Acesta sărea când la dreapta, când la stânga, și de fiecare dată începătorul lovea în gol și cădea, iar celălalt îl înțepa cu tridentul. Începătorul se ridică de opt ori, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în arenă ca să nu poarte el vina... Dar trebuie să aibă parte de o moarte demnă. Antonius Primus vrea ca Valerius să trăiască și știe că m-am oferit să-l antrenez. Dacă Valerius este învins și moare în arenă, mânia lui Antonius are să se reverse nu asupra ta, ci asupra mea, pentru că n-am reușit să fac din fratele lui un învingător. Ai înțeles? Manteus rămase multă vreme tăcut, privindu-și mâinile. — Care-i partea ascunsă a ofertei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am luptat în arenă în fața lui Vitellius. Din fericire, sunt rețiar și nu va trebui să lupt niciodată cu Skorpius, care e și el rețiar. Oricum, am adus vești proaspete... Mai știu că prezicătorii care acum fug să scape de mânia împăratului au spus că acesta va avea parte de o moarte îngrozitoare până la sfârșitul lui septembrie. Se înșală, interveni Proculus, golindu-și carafa. Se înșală, dar nu cu mult. Doar cu câteva luni, zise în încheiere și se ridică. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spre un secutor mic și îndesat, de vreo douăzeci de ani, care la Augusta îl încurajase întotdeauna pe Valerius în timpul antrenamentelor. E tânăr, dar e ca o fiară, adăugă. — Care e punctul lui slab? — Furia. Se lasă orbit de furie. Mânia e bună, dar când lupți trebuie să știi s-o folosești. Dacă o lași să te domine, te distruge. — Și care e punctul meu slab? — Tu eziți. Ți-e teamă să faci rău cuiva, să rănești... Lovește cu hotărâre. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se apăra. Impactul fu atât de violent, încât rețiarul făcu mai mulți pași în spate și se prăbuși în nisip. Imediat, Valerius ajunse lângă el, și rețiarul simți vârful ascuțit al sabiei. Se întoarse încet, gâfâind, cu chipul crispat de mânie și uimire. Ridică brațele spre cer și, cu un gest teatral, aruncă tridentul și pumnalul. Arena începu să vuiască la vederea acelei scene incredibile. Cine era gladiatorul necunoscut care îl învinsese pe unul dintre cei mai pricepuți luptători? Impasibil, Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dincolo de munții! Antonius se apropie de soldați. Glasul îi era tunător. — Voi, soldații din Pannonia, ați fost învinși. Nu ardeți de dorința de a pune mâna pe arme și de a vă răzbuna pentru înfrângerea suferită? Nu sunteți cuprinși de mânie și durere pentru moartea tovarășilor voștri? Voi, războinici născuți să țineți arma în mână, nu vă simțiți umiliți că a trebuit să construiți cu mâinile voastre două arene în care au loc rușinoasele munera ale lui Vitellius? Tăcu. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
punctul lui slab. Nu uita însă că rănile pe care le face sunt groaznice... Evită-le, pe cât poți. — L-a ucis pe Salix, zise Valerius. Amintirea trupului lui Salix prins în cârlige și târât spre porta libitinaria îl umplu de mânie. Înjură, nerăbdător să înceapă înfruntarea. Venise clipa. Cortegiul ce anunța luptele de gladiatori intrase în arenă. Cortegiul defilă prin fața pulvinar-ului unde Vitellius stătea la o masă încărcată, înconjurat de curtea sa. Cei dintâi veneau cântăreții, îmbrăcați în veșminte colorate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atâta oboseală? Antonius lovi cu pumnul în masa ce fusese așezată în fața cortului. Mesagerul tresări. În spatele lui Antonius, Arrius Varus, Errius Sartorius și Cornelius Fuscus rămaseră impasibili. Sunt mesagerul împăratului, se grăbi să precizeze trimisul lui Vitellius. Nu-ți vărsa mânia asupra mea. — Nu eu îi ucid pe ambasadori, ci împăratul tău. Nu eu uit că ambasadorii sunt sacri chiar și pentru barbari... Glasul lui Antonius era gâtuit de mânie, iar în priviri i se citeau furia și durerea. — În zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împăratului, se grăbi să precizeze trimisul lui Vitellius. Nu-ți vărsa mânia asupra mea. — Nu eu îi ucid pe ambasadori, ci împăratul tău. Nu eu uit că ambasadorii sunt sacri chiar și pentru barbari... Glasul lui Antonius era gâtuit de mânie, iar în priviri i se citeau furia și durerea. — În zori am aflat că a ars Capitolium-ul, iar Flavius Sabinus, prefectul Romei, fratele împăratului și dragului meu prieten, a fost ucis. În timpul sărbătorii sacre a Saturnaliilor, ați umplut străzile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
printre cei so siți se număra și prof. Alecu Procopovici ca reprezentant al Bu covi nei. Rezoluția pentru Mărita Adunare Națională de la AlbaIulia, citită de românul Vasile Goldiș, decreta : Unirea tuturor românilor din teritoriile de dânșii locuite c u Ro mânia”, dreptul inalienabil al Națiunii Române la integritatea teritoriilor române”. Adunarea Națională, întrunită, trimitea salutul său Bucovinei, prilej cu care viitorul prim-ministru al Țării, Iuliu Maniu, declara : „Nu voim ca din asupriți să fim asupritori”. În ziua memorabilă de 1
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
înțelegerilor și a tratativelor... Nu au existat regrete sau ezitări nici atunci când a fost vorba despre omorârea propriilor copii, a soț iilo r sau soților, a rudelor și prietenilor. Ivan cel Groaznic și a uc is fiul, lovindu-l la mânie; Petru cel Mare îl omoară pe al său cu ferocitate, torturându-l și obligându-l să recunoască ceea ce nici nu gândise; Ecaterina a II-a (tot cea Mare) își va omorî soțul și va domni timp de 34 de ani
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
închisoare, chiar imediat după 1949, a stat și primul lor gospodar al comunei - Michiu. Europa a început să întoarcă ceea ce se cuvenea României, abia după 1990. Și nu Europa, deocamdată, cât mai ales individualitățile, cei care plecaseră di n Ro mânia. Revenit la matcă după 1990, dr. Constantin Baciu a pus bazele unei fundații de într ajutorare care îi poartă numele și oferă îngrijiri și asistență socială persoanelor care se cer protejate, se dedică acțiunilor edilitar-gospodărești de natură să ducă la
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Notarul, un foarte bun funcționar, cercetează grăbit buletinele de naștere și condicile de transcriere și răspunde bucuros: - Domnule prefect, sunt în regulă, cea din ur mă naștere a fost la 5 septembrie. - Cum!... și prefectul se ridică furtunos, fulgerând cu mânie pe sătenii care umpluseră între timp to t localul primăriei. Ați văzut? De la 5 septembrie până acum n-a mai fost nici o naștere, timp de două luni! Mă rog, da r voi ce păziți aici, nu vi i rușine obrazului
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
-și păcatele, erau botezați de el în rîul Iordan. 7. Dar cînd a văzut pe mulți din Farisei și din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: "Pui de năpîrci, cine v-a învățat să fugiți de mînia viitoare? 8. Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră. 9. Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: Avem ca tată pe Avraam!" Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
în Templu, și El i-a vindecat. 15. Dar preoții cei mai de seamă și cărturarii, cînd au văzut minunile pe care le făcea, și pe copii strigînd în Templu și zicînd: "Osana, Fiul lui David!" s-au umplut de mînie. 16. Și I-au zis: "Auzi ce zic aceștia?" " Da", le-a răspuns Isus. Oare n-ați citit niciodată cuvintele acestea: "Tu ai scos laude din gura pruncilor și din gura celor ce sug?" 17. Și, lăsîndu-i, a ieșit afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Eram spectaculos, plin de entuziasm pînă la supapă, Înverșunat, făceam spume, furia te face de obicei sincer, iar sinceritatea pare o condiție obligatorie a scrisului, creează impresia de autentic, de imediat. Prin anii ’70 mi-au plăcut Privește Înapoi cu mînie și Viață sportivă și s-a nimerit să mă simt și eu tot atît de furios ca John Osborne și David Storey. Nu le-am copiat năbădăile, Îmi aparțin structural. Să scrii Însă c-un asemenea combustibil e riscant, Încrîncenarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la momentul pe care-l evoc, furios pînă la culme Întru o surprinzătoare Împroșcare a spațiului mioritic, aparținînd unei alte expresii artistice decît cea caracteristică lui. Este vorba de Petre Sălcudeanu și de scenariul la uimitorul film Privește Înainte cu mînie. Îndemnul, cel puțin, părea inițial cinstit, mai ales că nu se referea la autor ci la alții, la tine, la popor. Să facem un modest rezumat bibliografic: debutul scriitorului s-a produs În 1946, În ziarul de largă circulație europeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
țipă. Fane reușește În cele din urmă să participe la o manifestație muncitorească, ia cuvîntul, strigă ca Vasile Roaită cu sirena-n mînă și acuză lumea Întreagă de pe acoperiș. Vine bîzÎind elicopterul, simbol. El cade și moare. Privește Înainte cu mînie este un simbol și totodată un film dezastruos pentru că n-are nici o legătură cu parafrazarea discutată ori cu cinematograful, ci doar imită. Imită fără reținere și fără nici o surdină, un filtru, o batistă, o realitate ea Însăși falsă, imită filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
idioții, numai că și dînsa face apel la franchețe, de pildă: „Doamne. Domni. Pizde. Pule”. Italicele ei. CÎnd le văd În alăturarea aceasta misterios-dostoievskiană, mă Înfior ca un domn. Teza cărții susține că iubirea bărbaților pentru femei este plină de mînie. Și că mama e de vină pentru toate. Iar pentru asta, plus descrierea detaliată a tuturor pozițiilor, actelor de iubire și fanteziilor pe care le știe orice țăran, trebuie să citești 550 de pagini. Numai așa, neprețuite cititoare, puteți afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bere. - Dar de ce sunteți atât de sigur că electricitatea descărcată de exploziile nucleare va forța o mutație de ordin superior? Ar putea, de asemenea, să provoace o regresiune a speciei. Tânărul întoarse brusc capul și-l privi sever, aproape cu mânie. - Nu sunt sigur, dar vreau să cred că așa va fi. Altminteri, nici viața, nici istoria omului n-ar avea sens. Am fi atunci obligați să acceptăm ideea ciclurilor cosmice și istorice, mitul eternei repetiții... Pe de altă parte, ipoteza
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
răspunde: Invitat fiind la cramă Eu, răspund ca bun creștin, Printr-o scurtă telegramă: Vin! -Ia aminte, vere, la frumusețea vorbirii din bucata: „O întâmplare veche”: Bunicul era un bărbat înalt, spătos, chipeș și se purta cu barbișon. Când, la mânie i se zburlea barbișonul și cu mustățile bârzoi prindea a răcni, mare spaimă cutremura pe cei greșiți. Dar toți îl iubeau, că era om bun. Și fiind el de feleșagul său lumeț și vesel la inima lui, de vinul acătării
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]