5,648 matches
-
de urgență în camera principală a studioului. Dacă aș fi avut o scară verticală, ca scara lui Iacob, de la teatru, aș fi putut aluneca pe ea după metoda consacrată a mașiniștilor, cu mâinile prinse de barele laterale; dar nu aveam mănușile de lucru, deci... E extraordinar cât de multe lucruri pot să-ți treacă prin cap în timp ce aproape că-ți rupi gâtul încercând să ajungi la telefon. Noroc că fusta avea o crăpătură așa de mare, pentru că altfel n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu șurubelnița, își dădu seama că răbdarea i-a fost răsplătită. Tamburul rotativ din mijloc, prevăzut cu niște ace mici, care acționau ciocănelul ce executa melodia, avea un orificiu, exact cum i se spusese. Întinse mâna, pe care avea o mănușă de latex, după primul dintre sigiliile cilindrice pe care le aliniase pe un raft, la nivelul ochilor. Încet, cu atenție, strecură sigiliul înăuntrul tamburului de metal. Se potrivea perfect. Răsuflă ușurat, uitându-se din nou la tezaurul de sigilii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe voi“. Crezi că Akiva Shapira i-a omorât pe părinții mei? Ai înnebunit? Maggie se potoli. Trebui să-și reamintească faptul că Uri se afla sub șocul imediat al celor două grele pierderi. Dar se săturase să umble cu mănuși. Calma stăpânire de sine și controlul erau, poate, la ordinea zilei în biroul de consiliere, însă nu și aici. —Spune-mi. De ce ți se pare o idee atât de nebunească? —L-ai văzut pe tip. E un fanatic. Exact ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe care dorește să le dea piesei; de pildă: sunt aruncate din interior sertare de diferite mărimi; după ce s-a umplut deja spațiul din jurul gropii cu sertare, încep să fie aruncate obiectele pe care, de obicei, le aflăm în sertare - mănuși, batiste, sticluțe de parfum, creioane, jucării, cărți, uriașe bucăți de indigo, vârfuri ascuțite care nu folosesc la nimic, mici fâșii smulse de pe fața amuzată a unui om, diferite flacoane cu sudoare și mici dispozitive de încălzit aerul, în interiorul conservelor goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ba nu! Am să-mi pun o rochie scurtă și subțire... o rochie de soare... ca să mă bată vântul și soarele... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și să-ți iei cu tine și o umbrelă... pentru ploaie... și o eșarfă... și niște mănuși lungi... Am să te plimb pe nisip, trebuie să-ți iei și niște pantofi albi, de nisip... IOANA: Strânge-mă în brațe... Tare... (Se face tot mai frig și mai întuneric; scurte rafale de vânt, se deschide o ușă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
intrând cu cafeaua turcească, tata aruncându-i o privire (Întrebătoare și resemnată) mamei, apoi (dezaprobator) cumnatului lui Întins pe jos În calea valetului‚ apoi (cu curiozitate) spre ciudata vibrație a serviciului de cafea pe tava ținută de mâinile acoperite cu mănuși albe ale servitorului aparent stăpân pe el. Față de alte frământări mai stranii care l-au asaltat pe parcursul scurtei sale vieți, și-a căutat mângâierea - dacă Înțeleg eu bine asemenea lucruri - În religie, mai Întâi În debușeuri oferite de anumite secte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
le-a adunat pentru mine Într-un borcan fără capac au dispărut toate Într-o dimineață și grădinarul a spus că se spânzuraseră. A mai fost frumoasa Miss Norcott, cu părul negru și ochii acvamarin, care și-a pierdut o mănușă albă din piele de ied la Nisa sau la Beaulieu, unde eu am căutat-o În zadar pe plaja strălucitoare printre pietricele colorate și cioburi de sticlă verzi-albăstrii netezite de apa mării. Frumoasei Miss Norcott i s-a cerut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aer fierbinte, aproape la fel de dens ca aburul locomotivei care gâfâie În gară; și În acel moment, Zahar, vizitiul nostru, ia În mână situația - o matahală de bărbat Îmbrăcat Într-un cojoc, din a cărui centură stacojie ieșeau În afară uriașele mănuși Îndesate acolo. Aud zăpada scârțâind sub cizmele lui de pâslă, În timp ce se ocupă de bagaje, aud hamurile zornăind, apoi aud cum Își ușurează nasul printr-o manevră dibace de stoarcere și scuturare executată de unul din degete și policar, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de ani se fărâmițează, prefăcându-se Între degetele mele Într-un praf Înghețat, sclipitor. 2 O lampă mare, cu petrol lampant, având baza din alabastru este purtată de colo-colo pe Înserat. Plutește ușor, apoi coboară; mâna amintirii, acoperită acum cu mănușa albă a unui valet, o așază În mijlocul unei mese rotunde. Îi potrivește cu grijă flacăra și un abajur cu franjuri de mătase pe care sunt pictate scene rococo cu sporturi de iarnă, Încununează lumina reglată din nou (cu vata din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a respins, considerând-o nedemnă, una din distracțiile mele preferate (născocite de Miss Robinson) - să stau Întins pe burtă pe o săniuță căptușită cu pluș, legată În față cu o bucată de sfoară, de care o mână acoperită cu o mănușă de piele cu un deget, mă trăgea de-a lungul unei poteci acoperite cu zăpadă, pe sub copacii albi, În timp ce Serghei ședea pe o a doua sanie, tapițată cu pluș roșu, atașată de săniuța mea albastră, iar eu vedeam În fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că pot scoate la iveală cel puțin cinci asemenea călătorii spre Paris, având ca ultimă destinație Riviera sau Biarritz. În 1909, anul pe care l-am ales acum, grupul nostru era compus din unsprezece oameni și un câine dachshund. Purtând mănuși și o șapcă de călătorie, tata citea o carte În compartimentul pe care-l Împărțea cu preceptorul nostru. Fratele meu și cu mine eram despărțiți de ei printr-o toaletă. Mama și camerista ei, Natașa, ocupau compartimentul alăturat. Apoi urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sigur - Îmi era destinată În exclusivitate; și imediat a plecat, mânându-și cercul cu bețișorul printre lumini și umbre, de jur Împrejurul fântânii Înecate În frunze moarte, lângă care stăteam. În amintirea mea, imaginea frunzelor se Împletește cu imaginea pantofilor și a mănușilor ei și Îmi amintesc că mai era un detaliu din Îmbrăcămintea ei (poate o panglică de la bereta scoțiană sau modelul de pe ciorapii ei lungi), care Îmi evoca spirala curcubeului pe o bilă de sticlă. Parcă mai țin În mână acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
expediat Înapoi coșnița cu merinde, Însoțită de un scurt bilet care probabil că a nedumerit-o pe bătrâna doamnă bine intenționată, așa cum o nedumereau majoritatea gesturilor lui. Înveșmântată Într-un halat de mătase ce-i flutura În jur și purtând mănuși ajurate, mai degrabă obiect de epocă, decât o persoană vie, bunica și-a petrecut aproape toată viața pe o canapea, făcându-și vânt cu un evantai din fildeș. Avea Întotdeauna lângă ea o cutie cu boules de gomme sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de pildă că am dat drumul de pe palierul de sus unei bile, care a căzut drept pe atrăgătorul lui cap, În timp ce tocmai trecea pe dedesubt), adopta remarcabila măsură pedagogică de a sugera ca el și cu mine să ne punem mănușile de box ca să ne antrenăm puțin. Cu această ocazie Îmi dădea un pumn În față cu o precizie dureroasă. Deși preferam această pedeapsă, acelor pensums inventate de Mademoiselle care-mi Înțepeneau mâna, de pildă să copiez de două sute de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
puțin, tata scotea masca de scrimă bombată de pe fața roz transpirată pentru a mă săruta și a-mi spune bună dimineața. Locul acela era o combinație plăcută Între erudiție și sportivitate, Între pielea cu care erau Îmbrăcate cărțile și pielea mănușilor de box. De-a lungul pereților căptușiți cu cărți se Înșiruiau fotolii voluminoase. O complicată instalație, „mingea de box“, achiziționată din Anglia - patru stâlpi din oțel care susțineau scândura de care atârna sacul pentru lovit, În formă de pară - sclipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de tweed și șapcă cadrilată, cu gleznele lui puternice - se urca pe bicicleta „Dux“ cu șa Înaltă, pe care valetul i-o aducea la scara verandei, de parcă ar fi fost un armăsar. Examinând starea luciului ei, tata Își punea apoi mănușile din piele de căprioară și Încerca sub privirile Îngrijorate ale lui Osip, dacă pneurile erau suficient de umflate. Apoi apuca ghidonul, punea piciorul stâng pe o plăcuță metalică ieșită În afară pe partea din spate a cadrului, Împingea cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acoperit cu un covor roșu, unde o grecoaică fără brațe prezida asupra unui vas din malahit pentru cărți de vizită, părinții mei Încă i se mai adresau și, În timp ce cobora, unchiul privi În sus râzând și bătând În balustradă cu mănușile pe care le ținea În mână. Mi-am dat seama imediat că nu avea loc nici un duel, că provocarea fusese Întâmpinată cu scuze, că totul era În regulă. Am trecut În goană pe lângă unchiul meu și am ajuns sus. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
uneori lipseam trei zile la rând. Ne plimbam pe sub ajurul alb al aleilor proslăvite În versuri din parcurile publice. Ne Înghesuiam unul Într-altul pe băncile reci - după ce dădeam jos stratul neted de zăpadă de pe ele și apoi ne scoteam mănușile incrustate cu zăpadă. Bântuiam muzeele. Acestea erau adormite și pustii În diminețile zilelor de lucru și foarte calde, În contrast cu ceața glacială și cu soarele ei roșu, care, stătea suspendat, ca o lună Îmbujorată, la ferestrele dinspre răsărit. Acolo, căutam sălile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nimb de unică strălucire. Distant, solitar și imperturbabil, celebrul portar este urmat pe străzi de băietani vrăjiți. El rivalizează cu matadorul și cu un campion aviatic, constituind obiectul unei adulări Înflăcărate. Puloverul lui, șapca lui cu cozoroc, apărătoarele de genunchi, mănușile care ies puțin din buzunarul de la șold al șortului, Îl detașează de restul echipei. El este vulturul singuratic, bărbatul misterios, ultimul campion care-și apără titlul. Fotografii, stând reverențioși pe un genunchi, Îl surprind În momentul când face un salt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
creștea, Într-un punct Îndepărtat, unde numeroasele șine se uneau Între dosurile goale ale caselor. În zilele friguroase era Îmbrăcat cu o blăniță de miel, cu o șapcă similară, ambele maronii, cu pete cenușii ca de promoroacă și acestea, Împreună cu mănușile cu un deget și cu fervoarea credinței lui Îl Încălzeau și Îți țineau și ție de cald, de vreme ce tot ce aveai de făcut ca să nu-ți Înghețe degetele delicate era să ții una din mânuțele lui, când În dreapta când În stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mai departe. Eram în fața oficiului poștal și, ca de obicei, la intrarea de lângă mine era o îngrămădeală patetică de siluete înfofolite. Bieții de ei: aseară, mai mult decât oricând, arătau ca niște maldăre de haine aruncate. Mi-am scos o mănușă și-am scotocit în geantă după mărunțiș, recunoscătoare pentru scuza oferită ca să mai stau pe loc o vreme. Am găsit o monedă de 50 de pence și-am aruncat-o în cutia turtită pe care o așezaseră pe asfalt: indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
apoi ridică lanțul la loc în urma sa. —Brenda! strigă el îndreptându-se către camera frigorifică. Brenda, draga mea, îmi poți face o favoare în drum spre casă în seara asta? O fată ștearsă cu păr castaniu creț și care purta mănuși groase de piele se îndreptă de unde stătea aplecată peste mâncarea congelată. Lentilele ochelarilor îi erau acoperite de condens și cu o mână ținea o pungă de mazăre, iar cu cealaltă își împingea ochelarii în sus pe nas. Deci aceasta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
atât de amabil încât să aibă grijă să-i fie trimisă lui Stacey! Sper că nu e un deranj prea mare. Brenda mă privi uluită o clipă, apoi își băgă mâna în buzunar și apucă plicul cu mâna acoperită cu mănușa groasă. Am fost îngrozit să văd cum, privindu-mă la rândul ei, un mic zâmbet de recunoaștere - nu, nu zâmbet, mai degrabă rânjet - îi face colțurile gurii să tresară un pic. Trebuia să fac față faptului neplăcut că preferința mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
afară din buzunar și se uită la ea, apoi din nou la mine, cu buzele groase contorsionate în lupta lor de a reține chicotelile care bolboroseau vizibil în spatele lor. Nu numai că plicul era mototolit, ci se și umezise de la mănușa udă. Am văzut că majuscula „S“ era mânjită și difuză sub degetul mare al fetei. Pentru o clipă m-am gândit să merg mai departe cu schimbul; poate să-i sugerez să pun la poștă felicitarea, astfel încât să obțin adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mai puțin pronunțată odată ce ieșise din împrejurimile micului său regat. Părea și mai mic în haina lui cenușie cea umflată și mai puțin sigur pe el. Se opri pe treaptă, privi în jur, își scoase din buzunar o pereche de mănuși mici din lână și le puse atent, verificând degetele unul câte unul, ca să se potrivească, apoi își trase atent manșetele hainei peste încheieturi. M-am tras și mai mult în umbră și l-am privit cum coboară de pe trotuar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]