6,722 matches
-
oară! băi Maricica, cine-i de serviciu? mamaie, mie mi-i rușine di anii matale, da' sculați pe toată lumea! bre, da' a venit fimeia ceia, a făcut gălăgie! nu-i așa, copilașu'! las' că vă arăt eu! cum o cheamă? mătușa Vasîla, Bogdana, doamnelor, sărut mîna, mamaie! să trăiți, 'i greu de-a fi om! uite sticla asta, serviți! te rog frumos să-ți vezi de treaba ta, ți-am vorbit frumos, am servit lumea cu un pahar de vin! hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu eel! ești manelist? Era un băiat din Iaaași / Și mi-a părut rău că nu merge pînă la Timișoaraaa / Și la întoarcereee, din Comănești! /Asta-i povestea meaaa, măi, măi! ai grijă, ai degerături de gradul I la tălpi, mătușile alea nu s-au uitat la tine? " Am plecat de dimineață la ora 6; a a fost un drum foarte obusietor dar a fost plăcu[t] când am mers prin munte. Și am jucat cărți cu niște băieți. Prin tren
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să trec pe ulițele pe unde mergea tata la yeshiva și, dacă nu voi reuși să localizez clădirea unde a funcționat casa de studii, speram să găsesc în schimb măcar sinagoga unde se ruga și, poate, mormintele unchiului-dascăl și ale mătușii, soția lui. Paks este un orășel care reflecta, prin aspectul său fizic și prin animația străzilor într-o zi însorită de toamnă timpurie, o apreciabilă bunăstare a populației, acesta fiind înzestrat până și cu un Birou de informații turistice situat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
reușit, în schimb, să localizez în cimitirul păzit de o tânără țigancă mormintele dinastiei rabinice care a păstorit această comunitate, precum și altele, începând cu întemeitorul ei, marele rabin Yosef Zusmann Sofer, fiul acestuia, dascălul tatălui meu, rabinul Shimon, soția lui (mătușa lui tata) Rachl și cei doi băieți ai lor, dintre care unul a fost rabin la Târgu-Mureș. Pietrele funerare de pe mormintele lor cioplite din marmură de culoare roz, grupate într-un singur mănunchi, se înalță și astăzi drepte peste celelalte
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
drum național, nu era pavată. În anii copilăriei mele în Beiuș nu circulau mașini exista un singur taximetru care făcea numai curse speciale de mare distanță și care ne-a transportat și pe noi, înghesuiți de-a binelea, la nunta mătușii mele din Huedin și numai spre seară, la ora când sosea cursa de la Oradea, numai atunci liniștea atotstăpână era tulburată, timp de câteva minute, de hârâitul unui autobuz care apuca să răvășească mațele pasagerilor în cele două ore cât dura
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
emoție și tristețe, m-a mișcat profund. Rugămintea lui îmi copleșea gândurile de câteva ori pe zi. În schimb, nu apucasem să-mi dau seama pe loc, cum era să procedez ca să satisfac doleanța de sine înțeles a tatălui meu? Mătușa Ilonka, sora cea mică tatălui meu, care se mutase recent de la Deva la Cluj, ne-a găzduit la ea în casă, îngrijindu-se de nevoile noastre timp de patru sau cinci zile cât am zăbovit în oraș pentru examene. Ea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ea în casă, îngrijindu-se de nevoile noastre timp de patru sau cinci zile cât am zăbovit în oraș pentru examene. Ea însăși nu apucase să primească o educație formală; fiica unei familii profund religioase și de condiții materiale modeste, mătușa Ilonka a crescut de la vârsta de șase ani orfană de tată și, în aceste circumstanțe adverse, a reușit totuși să-și lărgească orizontul intelectual, dar numai prin eforturi personale. A primit știrea venirii noastre la Cluj cu emoție adevărată, mândrindu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
destinat să o găsesc. Eram deștept tare (citisem Aventurile lui Tom Sawyer și ale lui Hackleberry Finn scrise de Mark Twain), făcusem o grămadă de școală (am trecut în a șaptea clasă!), deci eram omul potrivit. În plus, Saveta era mătușa mea, Mina era bunică-mea după tată și doctorul Piticaru îl botezase pe fratele meu Victor. Este adevărat că mai căutasem ca prostul și alte comori, scormoneam aiurea și fără noimă prin ruine de bordeie, care încă mai aveau urme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
alți tipi, mai stilați, în uniforme colorate și cu șepci. Erau școliți și foarte amabili, adică zîmbăreți. Trebuiau să rîdă tot timpul. Ori Pedro nu putea face asta. Avea o familie cu cinci copii, cu soacră, cu mamă și o mătușă. Mătușa avea două cămăruțe și un hol-bucatărie. Toaleta era în curte. O foloseau toți din căsoiul în care stăteau și n-o curăța nimeni. Cît era ziua și noaptea de lungă, Pedro se gîndea cum să iasă din necaz, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tipi, mai stilați, în uniforme colorate și cu șepci. Erau școliți și foarte amabili, adică zîmbăreți. Trebuiau să rîdă tot timpul. Ori Pedro nu putea face asta. Avea o familie cu cinci copii, cu soacră, cu mamă și o mătușă. Mătușa avea două cămăruțe și un hol-bucatărie. Toaleta era în curte. O foloseau toți din căsoiul în care stăteau și n-o curăța nimeni. Cît era ziua și noaptea de lungă, Pedro se gîndea cum să iasă din necaz, să ducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Eu sînt fericită că n-am pierdut viața. C.S Știți ceva despre bunici, rude? G.B Mama tatei, Aneta Bibescu, a murit în 1980 la București. Jean Bibescu, fratele tatei, era farmacist militar. A luptat la Odesa. Aveam o mătușă la Pitești, o chema Victoria. I-au luat hotelul, restaurantul și bijuteriile. Soțul ei, Tefas, era un hîtru și mereu spunea: "apa este pentru broaște, laptele pentru bolnavi și pentru restul oamenilor este vinul". N-am corespondat cu nici unul, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aveam timp, ne distram de minune. - Pe ce motiv vă distrați, că nu vă știam așa zgomotoși? - Motive de distracție ne oferea, în mod regulat și gratuit, și un cuplu binecunoscut în Pungeștiul de atunci, moș Șutu și băbuța lui, mătușa Marița. Locuiau într-o căsuță modestă, în fundul satului, dar făceau cu regularitate naveta spre târg, defilând de fiecare dată prin fața caselor noastre. Țin minte că moș Șutu era singurul bărbat din Pungești care umbla permanent îmbrăcat cu ițari, cămașă de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Fără răutate însă. Doar așa, ca să zică ceva ; ia mai du-te dracului, ghiuj bătrân ! Strigă bă, mai încet, o să ți se crape bojogii. De funciere ne arde nouă !.... Momente de distracție veritabilă, dragă prietene de demult, ne oferea și mătușa Marița, consoarta lui moș Șutu. Dumneaei făcea naveta înspre târg și retur de câte trei ori pe săptămână : Lunea, miercurea și vinerea. Nu știam de ce și-a ales zilele de post. Dar asta era situația. Așteptam cu nerăbdare de fiecare
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
găină. Le ducea la târg. La prăvălia domnului Ițâc. Dar nu le dădea pe bani. Primea, în schimb, de fiecare dată, câte o sticluță cu un fel de rachiu gălbui căruia i se spunea săcărică. Și, pe drumul de întoarcere, mătușa trăgea din când în când câte un gât bun de tărie. Până prindea curaj. Și când curajul îi era îndeajuns, începea să cânte. Mereu aceeași melodie : « Tocmai când să-mi fie bine, huiuiu, huiuiu / Hop și dracu‟ după mine, huiuiu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
poate va găsi și ceva de mâncare, că simțea mare nevoie de așa ceva, hrana rece dată de la școală era în cufărul de elev, ce se afla pe undeva...cine știe pe unde ! Ajuns în preajma gospodăriei unchiului Neculai Solomon și a mătușii Marița, Săndel vede la poarta lor o veche cunoștință, pe nume Brut, care tocmai pleca, iar moș Neculai rămas singur, îl petrecea cu privirea, cum pășea demn, parcă cu o autoritate de bun gospodar al satului. Săndel se apropie de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
taci, că nu m-a cunoscut, își zise Săndel). Da cine ești, de unde mă cunoști? Săndel atunci zice, întorcând fața spre el și întinzând mâna spre a se prezenta : - Mă numesc elev Săndel Gheorghiu, și sunt nepotul dumitale și a mătușii Marița. - A ! ești a lui Costache și al Mariei din Pungești, acum te cunosc. Nu mă așteptam să te văd îmbrăcat militar, dar nici chipul nu ți-l-am văzut, uitându-mă după consăteanul meu. - E foarte adevărat că hainele
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
o pune în cuier și este invitat a intra în camera din dreapta unde se aflau ceilalți membri ai familiei. Deschizând ușa din dreapta este întâmpinat de un miros puternic, ce prevestea pregătiri intense de primirea, cum se cuvine, a marilor sărbători. Mătușa Marița avea o lingură mare în mână și mesteca cu ea într-un ceaun ceva ce mirosea foarte frumos. Cred că erau jumări de porc, poate și cighir, sau știu eu ce altceva, dar aproape că uitasem de mine, așa
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mesteca cu ea într-un ceaun ceva ce mirosea foarte frumos. Cred că erau jumări de porc, poate și cighir, sau știu eu ce altceva, dar aproape că uitasem de mine, așa era de îmbietor mirosul. - Bună ziua și săru‟mâna mătușă Mariță și bine v-am găsit dragi verișoare și dragi verișori, zice el privind toată camera. Apoi sărutând mâna mătușii, a avut ocazia să trag cu ochiul, cum se spune, la ceea ce mesteca de zor în ceaun. A dat mâna
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
sau știu eu ce altceva, dar aproape că uitasem de mine, așa era de îmbietor mirosul. - Bună ziua și săru‟mâna mătușă Mariță și bine v-am găsit dragi verișoare și dragi verișori, zice el privind toată camera. Apoi sărutând mâna mătușii, a avut ocazia să trag cu ochiul, cum se spune, la ceea ce mesteca de zor în ceaun. A dat mâna și cu ceilalți prezenți în cameră, care s-au dumerit imediat cine era musafirul. Săndel este invitat de mătușa Marița
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
mâna mătușii, a avut ocazia să trag cu ochiul, cum se spune, la ceea ce mesteca de zor în ceaun. A dat mâna și cu ceilalți prezenți în cameră, care s-au dumerit imediat cine era musafirul. Săndel este invitat de mătușa Marița, să ia loc pe un scaun ce era așezat între cele două ferestre, ce dădeau spre poarta de intrare în curte. - Bună ziua și bine-ai venit Săndele pe la noi. dar ești militar, te știam mai mic de militărie, de unde
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
loc pe un scaun ce era așezat între cele două ferestre, ce dădeau spre poarta de intrare în curte. - Bună ziua și bine-ai venit Săndele pe la noi. dar ești militar, te știam mai mic de militărie, de unde vii ? - Aveți dreptate, mătușă Mariță. Nu sunt militar în termen cum se spune, sunt elev la o școală militară la Sibiu, și vin în concediu de sărbători și trecând pe aici, așa cum ne este obiceiul, am trecut și pe la dumneavoastră, dacă nu vi-i
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de...unde-o fi Sighiul acela, cum spui că-i zice. Ia mai stăi oleacă de vorbă cu verișorii tăi că acum fac ceva de mâncare că ți-o fi foame de la așa un drum lung (ce gânduri bune are mătușa, de-ar ști ea că-s mort de foame, doamne, oare ce ar mai face ?!) Săndel intră în vorbă cu verișoarele și verișorii ce prezenta o curiozitate foarte mare a ști ce face de fapt verișorul lor, timp în care
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de-ar ști ea că-s mort de foame, doamne, oare ce ar mai face ?!) Săndel intră în vorbă cu verișoarele și verișorii ce prezenta o curiozitate foarte mare a ști ce face de fapt verișorul lor, timp în care mătușa face mămăliga, iar moș Neculai aduce varză murată și o cană cu vin roșu, punându-le pe masă alături de o cană de sticlă în care se vedea a fi cu vin alb. Fiind gata mămăliga, o răstoarnă pe fundul special
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
vase separate ca să nu se-nfrupte cei de-ai casei, la ei încă fiind în postul Crăciunului. Curiozitatea lui Săndel asupra faptului de-a i se pune separat (de și știa despre ce-i vorba) a fost lămurită imediat de mătușa Marița : - Tu, Săndele, de data aceasta ești ca și « baba călătoare care n-are sărbătoare » replică ea sigură pe ce spune, și e convinsă că așa este și că nu greșește cu nimic. După datina creștină, moș Neculai, se ridică
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
odihnit. De acum mulțumindu-vă că m-ați găzduit, voi pleca mai fericit. La revedere dragii mei, și vă urez din toată inima : un an nou fericit și la mulți ani cu sănătate. Apoi sărută mâna cu o afecțiune deosebită mătușii Marița, extinsă în bună parte și asupra celorlalți, moș Neculai, verișoarele Tinca, Maria și verișorii Neculai și Ion, după care salută întregului spațiu găzduit, coboară scările puțin cam amețit de puterile date de toate bunătățile primite și se așterne la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]