5,446 matches
-
imperială de Marea Britanie. Logodna tânărului cuplu a fost anunțată în aprilie 1856 iar căsătoria a avut loc la 25 ianuarie 1858 la Palatul St. James din Londra. Pentru a marca acest eveniment, Frederic a fost promovat la gradul de general maior în armata prusacă. Mariajul a fost fericit ; Victoria primise o educație liberală și avea aceleași puncte de vedere ca ale soțului ei. Cuplul a avut opt copii: Wilhelm în 1859, Charlotte în 1860, Henric în 1862, Sigismund în 1864, Victoria
Frederic al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/315651_a_316980]
-
Rezervei de Cavalerie. "**" GB Curial fusese promovat la gradul de GD înaintea bătăliei de la Aspern-Essling și i se acordase comanda unei diviziei 1 de Tânără Gardă, dar păstra nominal comanda regimentului de vânători pedeștri din Vechea Gardă, având funcția de maior general secund al acestora. Maiorul general al vânătorilor pedeștri (funcție onorifică), MdE Soult, se afla în Spania. "***" Pigeard ("La Garde Imperiale") îl citează pe GD Walther ca fiind comandantul direct al grenadierilor călare. Este cert că acest general a petrecut
Forțele prezente la bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/316590_a_317919]
-
fusese promovat la gradul de GD înaintea bătăliei de la Aspern-Essling și i se acordase comanda unei diviziei 1 de Tânără Gardă, dar păstra nominal comanda regimentului de vânători pedeștri din Vechea Gardă, având funcția de maior general secund al acestora. Maiorul general al vânătorilor pedeștri (funcție onorifică), MdE Soult, se afla în Spania. "***" Pigeard ("La Garde Imperiale") îl citează pe GD Walther ca fiind comandantul direct al grenadierilor călare. Este cert că acest general a petrecut o mare parte din ziua
Forțele prezente la bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/316590_a_317919]
-
încercarea lui Victor de a viola o femeie din sat, James îl apără pe fratele său și sunt amândoi "executați" de o formație militară. Ei sunt închiși, apoi legați cu lanțuri, după ce dă greș execuția din cauza puterilor lor de regenerare. Maiorul William Stryker îi abordează pe cei doi și le propune să fie membrii echipei echipa X, un grup de mutanți care include un bun țintaș, Agentul Zero, mercenarul Wade Wilson, un mutant care se teleportează, John Wraith, invincibilul Fred Dukes
X-Men Origini: Wolverine () [Corola-website/Science/316752_a_318081]
-
a focului artileriei antiaeriene. A urmat Școala Superioară de Război din București (1930-1932) și apoi Școala Superioară de Război Saint-Cyr (1932-1933). La întoarecerea în țară a organizat învățământul militar în domeniul apărării contra aeronavelor. În data de 01.04.1938, maiorul a fost numit comandat al Centrului de instrucție pentru trageri antiaeriene din București. În al Doilea Război Mondial a luptat pe Frontul din Vest, din 1944 fiind șef de stat major de mare unitate. După război a ocupat posturi de
Ion Bungescu () [Corola-website/Science/315016_a_316345]
-
de locotenent secund. La 22 iulie 1742, devine locotenent. În timpul "bătăliei de la Dettingen", la 27 iunie 1743, a fost rănit la față. La 16 noiembrie 1746, a devenit căpitan, iar la 2 decembrie 1757 a devenit "cavaler de Saint-Louis", apoi maior de administrație la 5 aprilie 1759 și locotenent-colonel la 25 iulie 1762. Era maior de administrație în "regimentul Navarrei", în cursul luptele care l-au opus pe "mareșalul de Broglie" contelui "de Lippe de Buckburg", în cursul Războiului de Șapte
Charles Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/315122_a_316451]
-
27 iunie 1743, a fost rănit la față. La 16 noiembrie 1746, a devenit căpitan, iar la 2 decembrie 1757 a devenit "cavaler de Saint-Louis", apoi maior de administrație la 5 aprilie 1759 și locotenent-colonel la 25 iulie 1762. Era maior de administrație în "regimentul Navarrei", în cursul luptele care l-au opus pe "mareșalul de Broglie" contelui "de Lippe de Buckburg", în cursul Războiului de Șapte Ani, când a trebuit să conducă, în lipsa ofițerilor valizi, o retragere, considerată exemplară ,la
Charles Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/315122_a_316451]
-
concentrare Dachau pe post de farmacist. În februarie 1944 a fost transferat la lagărul din Auschwitz, unde a ajuns farmacist-șef, post pe care l-a deținut până la evacuarea lagărului în ianuarie 1945. Între timp ajunsese Sturmbannführer (grad echivalent cu maior în armată). Pe lângă participarea la selecții umane la Auschwitz, Capesius a colaborat cu Mengele și la experiențele sale genetice pe cobai umani. După terminarea războiului a fost arestat de britanici în Schleswig-Holstein și internat în lagărul de denazificare de la Neuengamme
Victor Capesius () [Corola-website/Science/315123_a_316452]
-
Tot în toamna lui 1913 și tot la liceul “Gh. Lazăr”, Vladimir Ghidionescu va ține "prima conferință" despre cercetășie. Colonelul adjutant Grigore Berindei preia organizarea cercetașilor și înființează un comitet de inițiativă, din care făceau parte Gabriel Giurgea, Vladimir Ghidionescu, maiorii Manolescu, Uică, căpitanul Sâmboteanu și locotenenții Sâmboteanu, Panaitescu și Manicatide. Asociația “Cercetașii României” se va constitui oficial pe 12 mai 1914. In vara anului 1914, col. adj. Grigore Berindei obține o audiență și prezintă către membri casei regale (regele Carol
Cercetașii României () [Corola-website/Science/318577_a_319906]
-
soldat la graniță. Între Anja și mama lui Marco se înfiripă o simpatie reciprocă, numai tatăl lui Marco rămâne mai departe bănuitor. De la iubita lui Marco tatăl acestuia află că Anja, care credea că este orfană, este de fapt fiica maiorului Wolf care căzuse în dizgrație, și căruia i s-a luat copilul de către stat. Între timp Wolf este reabilitat și devine superiorul lui Marco. Suspiciosul Jürgen, tatăl lui Marco, izgonește din casă pe logodnica fiului său, iar soția lui vine
Minunea din Berlin () [Corola-website/Science/318716_a_320045]
-
Marco, care începe să creadă în propaganda socialistă și fiind sprijinit de Wolf, urcă în ierarhia militară. În știrile de la televiziune se poate vedea euforia populației în momentul răspândirii vestei de deschidere a graniței RDG-ului spre vest. Comunist convins maiorul Wolf se împușcă, iar fiica lui rămâne pentru un timp în Germania de Est.
Minunea din Berlin () [Corola-website/Science/318716_a_320045]
-
Eftimiu, fost ministru de Lucrări Publice și Comunicație, care, într-un memoriu adresat străinătății, arăta că în doi ani România plătise de trei ori despăgubirea impusă prin armistițiu; colonelul Al. Evolceanu, locotenent-coloneii Eugen Plesnila, Dumitru Sorescu (din Craiova) și Constantinescu; maiorii Brezeanu și Gertner; căpitanii: Mircea Criveanu, Cochinos, Mantu (parașutist), Victor Sassu (parașutist) Mihai Țanțu (parașutist) și Smaranda Brăescu (prima femeie pilot și prima femeie parașutist); locotenenții V. Ciofan și Mircea Holban; N. Alexandrescu, I. Alexandrescu, N. Chisalicescu și Victor Toma
Victor-Ionel Sassu () [Corola-website/Science/318835_a_320164]
-
16 ianuarie 1863 în ziarul Buciumul, scos la București de Cezar Bolliac. La 30 aprilie 1863, la Baton Rouge, Louisiana, era căpitan în Regimentul 5 de voluntari, aflat sub comanda colonelului Ladislas Zulawsky, și a luat parte la campania generalului maior Nathaniel Banks. În mai a plecat pentru scurt timp la New Orleans, apoi la Key West în Golful Mexic. Prin ordinul din 6 iunie 1863, devenea comandant al companiei I, Regimentul 10 din Corps d'Afrique, format din recruți negri
Eugen Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316209_a_317538]
-
căpitan în rezervă al armatei și în 2000 căpitan în rezervă al aviației. În perioada 2001-2002 Prințul Frederik a încheiat etapa a II-a de antrenamente pentru lideri la Colegiul Regal Danez pentru Apărare. În 2002, Frederik a fost numit maior în rezervă al armatei și aviației și comandant al marinei. În aprilie 2004 a fost numit comandant cu grad de senior în marină, locotenent colonel în armată și locotenent colonel în aviație. Pe data de 14 mai 2004, ASR Prințul
Frederic al Danemarcei () [Corola-website/Science/316267_a_317596]
-
apoi locțiitor al șefului Direcției a II-a (1956-1957). Urmează în anii 1957-1958 un curs de specializare organizat la Moscova de Școala Superioară din cadrul Comitetului Securității Statului al URSS, absolvindu-l ca șef de grupă. Este înaintat la gradul de maior în 1957 pe când se afla la Moscova. Se reîntoarce în România, reluându-și postul de locțiitor al șefului Direcției a II-a (1958-1960). Maiorul Mihai Ilie este transferat în 1960 în Direcția I - Informații Externe, lucrând pe posturile de locțiitor
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
Comitetului Securității Statului al URSS, absolvindu-l ca șef de grupă. Este înaintat la gradul de maior în 1957 pe când se afla la Moscova. Se reîntoarce în România, reluându-și postul de locțiitor al șefului Direcției a II-a (1958-1960). Maiorul Mihai Ilie este transferat în 1960 în Direcția I - Informații Externe, lucrând pe posturile de locțiitor al șefului direcției operative (1960-1963), locțiitor al șefului direcției generale (1963-1969) și șef al grupului operativ extern (1969-1971). Este înaintat la gradele de locotenent-colonel
Ilie Mocanu (scriitor) () [Corola-website/Science/320056_a_321385]
-
marea insurecție arabă anti-otomană organizată de britanici. Odată deconspirat, autorii acordului Sykes-Picot au declarat că nu a fost vorba de un acord concret, ci de un schimb de păreri care nu au fost aplicate. În realitate, doi ofițeri cartografi, un maior britanic și un căpitan francez, au luat o hartă, o riglă și un creion neascuțit suficient și au trasat linii care au devenit ulterior granițe de state și interminabile subiecte de litigii sângeroase. Între granițele astfel trasate s-au format
Acordul Sykes–Picot () [Corola-website/Science/320081_a_321410]
-
a fost descoperită când deja aproape reușise să infiltreze perimetrul pe lumina zilei și să ajungă la circa de postul de comandă al generalului Chase. Un lunetist a tras asupra postului de comandă, și focul s-a îndreptat asupra patrulei. Maiorul Julio Chiaramonte, S-2 (ofițer de informații) al grupării, a plecat împreună cu patru oameni să-l elimine pe lunetist. Când formațiunea sa s-a apropiat, au avut loc o serie de explozii. Trei japonezi se sinuciseseră cu grenade de mână
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
de la ANGAU și cu Kaihu, un băștinaș din Mokerang, drept călăuze, au plecat spre Hauwei într-un LCVP, escortat de PT 329, una dintre vasele PT care operau acum de pe tenderul din limanul Seeadler. Când patrula a ajuns pe uscat, maiorul Carter S. Vaden a observat un buncăr bine camuflat și a aruncat două grenade în el. Când acestea au explodat, mortierele și mitralierele japoneze camuflate au deschis focul asupra patrulei și asupra vasului ei aflat în apă. PT-ul a
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
Zburând jos, i-a observat pe cei din apă, și un alt PT a fost trimis să-i salveze, acoperit de distrugătorul . După trei ore în apă, supraviețuitorii LCVP-ului au fost ridicați de PT. Opt americani, între care și maiorul Vaden, fuseseră uciși și cincisprezece răniți, între care întreg echipajul LCVP-ului. Kaihu dispăruse, iar Robinson se gândea cum să dea familiei vestea când Kaihu a venit și el, după ce înotase tocmai până pe Los Negros. Generalul Swift a amânat debarcarea
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
care guvernul sprijină fermierii din Australia de Vest, mai ales în contextul dat, prilej cu care un regizor al casei de filme documentare Fox Movietone a fost înregimentat. Implicarea militară era programată pentru octombrie 1932. "Războiul" era purtat sub comanda maiorului G.P.W. Meredith din divizia a VII-a de artilerie grea a Royal Australian Artillery, Meredith comandând doi soldați înarmați cu două mitraliere grele Lewis și 10.000 role de muniție. Confruntarea a fost întârziată de o perioadă de ploi
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
doua rundă de focuri a reușit să doboare un număr de păsări. Mai târziu, în aceeași zi, un efectiv mai mic de emu a fost întâlnit fiind doborâte "probabil o duzină". Următoarea confruntare semnificativă a avut loc pe 4 noiembrie. Maiorul Meredith a realizat o ambuscadă lângă barajul local și peste 1000 de emu au fost detectați îndreptându-se către poziția sa. De această dată mitraliorii au așteptat până ce păsările emu au intrat în raza de acțiune a armelor, punct în
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
senat explicând de ce soldații erau necesari în combaterea serioasei amenințări a păsărilor emu asupra agriculturii. Deși militarii au fost de acord să împrumute mitralierele guvernului Australiei de Vest în perspectiva în care acesta oferea oameni care să le opereze, tot maiorul Meredith a fost pus la comanda operațiunilor din cauza lipsei de experiență în utilizarea mitralierelor a civililor. Intrată pe câmpul de luptă la 13 noiembrie 1932, campania militară a înregistrat un oarecare succes în primele doua zile cu un număr de
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
Două zile mai târziu călăreții din tribul Bargut au revenit, de data asta însoțiți de 300 de japonezi, conduși de locotenent-colonel Yaozo Azuma, care i-a alungat pe cei din tribul Țirit dincolo de râu cauzându-le pierderi. Consilierul sovietic local, maiorul Bâkov, prevenit în noaptea din 15 spre 15 mai a cerut întăriri de la divizia 6 mongolă și la 15 mai a vizitat locul incidentului. În acea zi japonezii au atacat cu avioane satul Nomohan, distrugându-l. În noaptea lui 22
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
componente principale ale bombei: La 9 august 1945 la 11:02 ora locală "Fâț Mân" a fost lansat de la bordul bombardierului de tip B-29 cu numele BOCKSCAR al SUA (USAF), din cadrul aceluiași departament că și bombardierul Enola Gay pilotat de maiorul Charles Sweeney din stabilimentul Mitsubishi din orașul Nagasaki în Japonia. Acest oraș a fost obiectivul principal; cel secundar, orașul Kokura, era acoperit de nori. Bombă a explodat la o înălțime de 550 de metri deasupra orașului și a dezvoltat o
Fat Man () [Corola-website/Science/321082_a_322411]