6,137 matches
-
o cooperativă agricolă care raporta și rea‑ liza mai mult decât oricine - praf făcute. Era acel stadion de fotbal, megalomanic, în care intrau mai mulți oameni decât populația Scorniceștiului plus a tuturor comunelor forțat lipite de el administrativ, un stadion modelat după arenele romane de la Verona. Această construcție, când am văzut-o, era tăiată în ceea ce se cheamă sweat‑shops, adică în magazine din astea de textile, în făbricuțe de textile - mici industrii care lucrau în lohn și care au fost
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
determinării și deturnării ideologice a cercetării orientaliștilor germani abia începe să se scrie și cu siguranță nu poate fi un travaliu facil, pentru că în acest proces, buna știință a savanților nu a putut fi complet exterminată, ci mai ales reorientată, modelată după mentalitatea europeană la modă. Un proces fără îndoială pervers, întrucât în pripa înregimentării în subordinea unei industrii mentale îndoielnice, alianța între casta neutralitate a analizelor filologice sau istorice și mesajul impus al unui apparatus ideologizat nu s-ar fi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
într-o nouă formă, își afla explicațiile în bogăția poeziei populare și a mitologiei, în contrast cu austeritatea contemporană. Dar nu ne mai putem încrede într-o vârstă de aur: din punct de vedere istoric, ea este o himeră, o construcție imaginară, modelată de dorințe subiective. Poate că cea mai simplă formă de a prezenta concepția despre simboluri a lui Eliade este de a spune că el ne-a redat vârsta de aur productivă, într-o versiune nouă, considerabil mai realistă. Sacrul și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
existența. Cînd prietenii săi zăceau ca niște obiecte abandonate, mortificați după ziua de muncă, Sandu Zub găsea energia necesară să le repare o haină ruptă sau să le încropească din te miri ce cîrpe o pereche de mănuși. Avea mînă modelată de bibliotecă, prin contactul permanent cu foile de carte; degetele lungi și nervoase învîrteau acul improvizat, de parcă ar fi ținut între ele nu o sîrmă grosolană, ci pana de caligraf a unui copist din alte vremuri. Cînd i-am admirat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care te poți îndrăgosti și în care la fel de bine suferi ca un câine după un om pe care n-ai să-l mai revezi niciodată ? Oamenii mor, domnișorule Cristian, dar viața merge înainte. Și nu oricum, ci numai după cum o modelăm noi, cu existențele noastre mărunte, dar extraordinare. Sigur că vom fi dați uitării, sigur că din noi nu va rămâne decât o cruce, dar fiecare cruce la care ne uităm înapoi a făcut ca această aventură de a trăi să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
destin privat”, un destin „numai al tău”, dacă ai aroganța, hybrisul, de a te separa de mulțime și de norocul lor, provocând un altul, susținut doar de o confuză și persistentă credință În forțele proprii ce ar trebui să fie modelate din oțelul cel mai fin, cel mai rezistent, și numai cu credința că sunt Încă posibile În lumea de azi fapte comparabile cu cele ale vechimii! Oare, azi, politicianul, omul Iliescu e satisfăcut, perfect satisfăcut cu ceea ce a „stors” din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
târziu. Tata îmi întunecase percepția despre lume, iar atitudinea lui sarcastică, sfidătoare, față de absolut orice mă contaminase și pe mine. Oricât de mult aș fi vrut să scap de influența lui, n-aveam nici o șansă. Se infiltrase în mine, mă modelase în bărbatul care deveneam. Bruma de optimism de care mă agățasem a fost spulberată de însăși natura ființei sale. Futilitatea ideii că a scăpa de prezența sa fizică ar fi făcut diferența era atât de patetică încât am petrecut acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
plâng dar am fost în stare să mă controlez. Nimic din toate astea nu e prea reconfortant, nu-i așa? l-am auzit pe scriitor întrebând. - Ai menționat într-unul din interviurile peste care m-am uitat că ți-ai modelat acest personaj fictiv, Patrick Bateman, după tatăl tău... - Da, așa e, da... - ... și mai spui că acest Patrick Bateman te-a contactat? - Da, da, e adevărat. - Erați apropiați, tu și tatăl tău? - Nu. Nu. Nu eram. Miller studia ceva în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
alarmat instantaneu. Nu m-am alarmat pentru că ceva ce era pe jos mi-a distras momentan atenția, substituind curiozitatea în locul panicii. Se afla lângă ușa deschisă, un pic într-o parte. În timp ce mă apropiam am crezut că era un bol modelat din fâșii mototolite de ziar (asta era) în care cineva pusese două pietre negre. M-am gândit că e vorba de un proiect pentru orele de artă plastică. Dar pietrele negre erau ude. Luceau. Și cum stăteam deasupra bolului, privind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că numai În câteva ceasuri, ați putut nota Întâmplări multe și lua date necesare. Dacă timpul ar fi fost mai lung, s-ar fi depănat Încă multe amintiri. Atât cât este, este foarte Închegat, Într-o formă foarte atrăgătoare! Ați modelat totul cu o Înaltă Înțelepciune, ca să fie corespunzător vremurilor! Uitasem să număr printre profesorii mei de la Facultate, pe Rădulescu-Motru, tocmai pe cel mai apropiat sufletește de noi studenții . Printre lucrările mele, tabloul „Flori” (50/35 cm.) a fost lucrat În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nostru. „Ar trebui să accepți să ți se spună «monsenior», zice Corinne, e o particulă de noblețe și un nume prin care te-ai individualiza pe fundalul celorlalți.” Bate la o poartă deschisă. Minunate clipe. Corinne vorbește cumva afectat, își modelează vocea șoptită, de parcă ar pune la cale o conspirație. Tot ce spune ea îi provoacă lui Vasile hohote de râs în cascadă, un râs contagios. Se pare că între ei doi, Corinne și Vasile, se creează un fel de legătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
strecurăm printre schele într-o așa-numită Cameră a Tăcerii, despre care aflăm că a fost deschisă după demolarea Zidului, în 1994. Camera Tăcerii se află în proximitatea liniei de demarcație dintre cele două tabere ideologice inamice. Încăperea a fost modelată după o odaie similară, inaugurată la 1954, din clădirea Națiunilor Unite de la New York. Cea de aici, de la Berlin, e decorată sobru, cu țesături ale artistei maghiare Ritta Hager, atârnate de pereți, simbolizând lumina care străpunge întunericul. E un loc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la barbarele vremuri staliniste s-a adeverit; nu, Ceaușescu nu s-a „restalinizat”, de tipul ciudatului și grotescului insurgent din chiar mijlocul lagărului comunist, al albanezului Enver-Hodja, dar... a creat totuși o simetrie cu acesta, instaurând, încet-încet, o dictatură personală, modelând-o pe „desenul” domniilor târzii românești de la sfârșitul Evului Mediu, în care Domnul și o clică de slugi, legată de el prin interese absolute, domneau „prin fier și sânge” asupra unei populații ținute rigid în interiorul frontierelor. Oricât ar fi părut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
comunismului”, ci din cauza „comunismului românesc”, o spuneam, mai barbar, mai „primitiv”, mai „improvizat” și, la sfârșit, mai autocritic decât felul în care aplicau vecinii noștri de la nord comandamentele moscovite, altfel „tipul” lor de lideri, altele tradițiile lor „europene”, care au modelat nu de puține ori „doctrina”, pur și simplu! Și-apoi, „ambientul”, „mediul social și psihologic” în care ne trimiteam „semnalele” unei „noi arte” - care avea, ciudat, „doar” ambiția de a fi „cea veche”! -, mediul era încă confuz, traversat de dâre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
început și suspendarea duratei epuizate. Modalitatea prin care acest lucru se împlinește este caracteristică fiecărui sex în parte; dacă flăcăul învinge fiara infernală în luptă și parcurge drumul soarelui în incursiunea sa, fata de măritat țese, precum luna, mreje ce modelează lumea. „Revivificarea condiției umane în contact cu sacrul și arhetipurile” este proba maximă a trecerii la o nouă clasă de vârstă. Raportul dintre cele două scheme mitice este descris cu exactitate de Roger Caillios: „paralelismul este absolut. Ceremoniile de fecunditate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
află nesocotirea puterilor ordonatoare ale cuvântului sacru, irosit astfel în lumea perisabilă. Rezultatul acestor perspective convergente ale analizei etnologice, mitologice, stilistice și poetice va fi revelarea unor mărci culturale ale simțirii românești, ordonate în arhetipuri. Pe acestea din urmă le modelează, conform interpretării lui Lucian Blaga, tiparele stilistice și acestea singularizează viziunea noastră tradițională în ansamblul percepției universale a absolutului. Scop implicit al demersului inițiat aici, „factorii stilistici reprezintă niște factori modelatori ai spiritului uman, situat în orizontul specific al necunoscutului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
colecția Petre Ispirescu, Sfântul Soare devine personaj indicator pe drumul inițiatic: „ - Nu poate să știe draga mea, îi răspunse muma sântei Lune, dar du-te încolo, spre răsărit, până vei ajunge la sântul Soare; poate știe el ceva”. Prezența astrului modelează traseul inițiatic și îl protejează pe neofit de atacuri nefaste. Accesibilitatea spațiului uranian este proprie saltului ontologic, fiind primul semnal că partea perisabilă a ființei a dispărut. Ascensiunea nu permite amestecul sacru - profan, după cum explică informatoarea basmului Fata răpită de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
venea./ În mână că mi-l lua,/ De genunchi mi-l trântea,/ De rugină-l scutura,/ Ca laptele îl făcea,/ Ca soarele strălucea./ La brâu că mi-l așeza” (Muntenia). În această baladă fantastică verbele la imperfect sunt cele care modelează poetic mesajul, gesturile personajului fiind încărcate de aura miticului dintr-un timp nedeterminat. Motivul înghițirii de către monstrul ofidian apare și în colinde, dar într-un număr mult mai restrâns de variante. Și aici ființa arhetipală jumătate om - jumătate șarpe se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
di soari,/ Sî nu meargî tari,/ Cî mi-i ostenit,/ Di moarti trudit!” (Negrilești - Vrancea). Potrivirea ritmului existențial cu cel astral în momentele cruciale din viață înscrie omul religios în armonia netulburată a firii și astfel modelul arhetipal continuă să modeleze lumea. Ca punct terminus glorios al procesului inițiatic, obiceiurile de nuntă metaforizate poetic îl arată pe eroul, recunoscut deja, plecând sub același semn al luminii matinale, devenită marcă a victoriei: „Șî pe la răsărit de soare/ Am plecat la vânătoare” (CoșulaBotoșani
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rapid prin perfectul compus al indicativului. Gestul repetabil al vânătorii ține însă de un alt timp, de tiparul atemporal al inițierii virile, actualizat de pruncul cu naștere nefirească. Importanța fundamentală a acestei ocupații istorice reiese din testamentul împăratului tată, care modelează traseul inițiatic al urmașului său prin interdicția - mesaj ce conține localizarea magică: „Un lucru numai am să-ți spui: Vezi tu muntele acela de acolo, să nu te ducă păcatele să vânezi p-acolo, că este nevoie de cap”. Fie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a făcut-o în fuga sa din Oltenia, prin Moldova, peste Nistru, până la Don. Indiciu al unei teomahii între „zeii uranici și htonici”, după Nicolae Densusianu, valul de pământ reprezintă și el o formă de creație indirectă a eroului. El modelează universul uman sau mai degrabă îl marchează printr-o cosmogonie recentă, reperabilă. La fel trebuie privită și decapitarea șarpelui, care, ca și cea a lui Rig Veda, semnifică „trecerea de la virtual și amorf la formal” printr-un sacrificiu de construcție
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
au urmărit,/ Pân’ s-au rătăcit/ Și s-au neftinat/ Nouă cerbi de munte” (Urisiu de Sus - Mureș). Tatăl este aici, ca în basmele cu fecioara războinic, ipostaza maestrului inițiator, bătrânețea lui se traduce în cunoaștere și capacitatea de a modela abilitățile neofiților, dovadă că nu își învață fiii ocupații profane care i-ar face să parcurgă drumurile orizontale din contingent, ci îi îndreaptă spre spațiul privilegiat al înălțimilor. Vânătoarea con¬stituie acțiunea în timpul căreia se transfigurează sinele prin ascuțirea simțurilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
disipeze în universul ordonat printrun verb care implică observația directă. Deși sacrificat, cerbul va putea, conform testamentului său, să contemple nevăzut, precum o divinitate, propria utilitate mitică, puterile regeneratoare. Timpul condițional prezent acționează aici ca o formă afectivă de imperativ, modelată de probabilitatea că dorința va fi ascultată. Urechile, buzele și picioarele, adică părțile corporale esențiale pentru viața sălbăticiunii, redau verdele plantelor și livezilor (deci pomilor roditori), fac apa fântânilor „vie” și ajută ciobanii în truda lor, această ocupație îmbinând în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
parte din animalul respectiv”, căci aceste „fragmente” animaliere sunt învestite cu o mare putere magică, adevărate chintesențe ale vitalității. Prin transformarea părților corporale în pod, lac și munte, natura întreagă se identifică animalului totemic, iar tânărul devine un creator ce modelează aceste elemente. Evident, podul marchează trecerea simbolică, saltul mitic, apa are un rol fertilizator, în timp ce muntele marchează spațiul superior, al inițierii. Ciuta proroacă, sau care își sfătuiește aparent rău puiul, are aceeași caracteristică precum boul sur, e „la păr căruncioară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
puterea de rod a lumii, căci arborele mitic care veghează scena este înflorit. Cele trei timpuri verbale stratifică temporal discur¬sul, prezentul eroic, fără durată, a fost deschis prin acțiunea mamei prinsă în curgerea timpului trecut, dar vorbele ei au modelat destinul pruncului prin puterea de instaurare a imperativului, cu o formă rară. Explicat ca „temă universală a geloziei materne pe fiul ce nu-i mai aparține în lumea contingentă” și ca „răspuns dat condiției sociale anormale” a fiului născut de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]