5,657 matches
-
Atrizilor sau aven turile celor trei muschetari. În felul acesta, timpul trecea destul de ușor, cu atât mai mult cu cât eram continuu susținut de conștiința rezistenței mele interioare. De câteva ori în viața mea, când am fost lovit de mari nenorociri, am avut o senzație de ușurare și de liberare de toate obligațiile pe care le aveam și care, fără să fi vrut să mi-o mărturisesc, îmi încătușau viața... Cu Vally nu cred să mă mai fi întâlnit, el fiind
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vor descurca? Credeți, domnule doctor, că aș putea sta departe de copii, când ei sunt rațiunea mea de a fi? Și-apoi ce-i voi spune soțului meu când va veni de la închisoare dacă ferească Dumnezeu! s-ar întâmpla vreo nenorocire?? Ce, domnule doctor? Că am mâncat bine, am dormit la căldurică și că i-am lăsat în plata Domnului, abandonându-i în momentele cele mai grele, ca o ticăloasă??! Doamnă, argumentele dumneavoastră m-au convins. Mergeți cu bine! Dumnezeu cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de porumb "dintele calului", sub icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pâlpâia luminița unei biete lumânări ceva mai mărișoare decât fitilul unei candele. Cât o fi ceasul? Cât? Dar e zi sau e noapte? O, Doamne, constatăm încă o dată că "O nenorocire nu vine niciodată singură." (Proverb) Dragii mei, după încetarea funcționării ceasului, pentru noi, cele șapte ființe îngropate sub apocalipticul troian de zăpadă, a început o perioadă îngrozitoare, de-a dreptul terifiantă. Cu adevărat, deasupra capului nostru, atârna "sabia lui Damocles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
doar ne dădea iluzia unei protecții reale. În fapt, paiele ne apărau de ploaie cu aceeași eficacitate precum o plasă de țânțari împotriva gerului năprasnic de la Polul Nord. Coboram cu atenție mare să nu calc în gol și să fac vreo nenorocire, și nici să ating cu lumânarea paiele, provocând un incendiu. În timp ce eu eram sus, jos în cameră mama și ceilalți frați, care o ajutau, urmăreau cu atenție tavanul care ne dădea semnalul apariției primei picături. Se umezea puțin câte puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întâmplat. Uf! Dumnezeule! Papilele gustative au receptat cu viteza luminii aromele materialului primit, iradiindu-le în tot spațiul destinat acestei operații. Era un miracol. Uimitor! Totul se isprăvise. Nu se întâmplase nimic. Nimeni nu observase ce făcusem eu în timpul orei. Nenorocirea s-a produs ceva mai târziu. Ora s-a încheiat și toți colegii au ieșit în recreație, la zbenguială. Am rămas singur în clasă. Singur cu neprețuita comoară gastronomică. O, Doamne, să vedem ce va fi acolo!!! Am pus totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tuturor greutăților: Vasilică!! La strigătul ei disperat, am înconjurat-o pe mama în semn de solidaritate și de protecție, de iubire totală și desăvârșită. Undeva, în lumea asta, la o margine de sat, o mamă singură cu șase copii plângea nenorocirea care se abătuse brutal și nedrept asupra familiei sale. Dubița neagră a demarat din fața porții cu un scrâșnet violent, scobind pământul zgrunțuros de sub roțile din spate, accelerând cu viteza ghepardului în secunda în care a hotărât prinderea și uciderea victimei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
viu, mama ar fi găsit cadavrul celui pe care îl purtase nouă luni în pântece și care devenise cel mai iubit membru al familiei noastre. Doamne, ce tragedie! Ce s-ar fi întâmplat? Cum ar fi suportat mama o asemenea nenorocire? Cum? Din fericire, nu s-a întâmplat nimic. Vă imaginați prin ce spaime trecea mama, fiind plecată de dimineața și până seara, încredințând viața bebelușului unei fetițe de cinci ani? Dar mama își cunoștea bine copila. Surioara mea era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vecin a luat un purcel, acesta a guițat, scroafa a sărit și îl rupea dacă vecinul nu lasă purcelul și nu sarea repede peste gard. În anul 1939 am inceput școală. Dar la 23 august 1939 a început și marea nenorocire: satana a împărțit Europa la cei doi emisari ai săi: Hitler și Stalin. Începând de la această dată evenimentele rele s-au derulat într-un ritm alert: nemții (ce erau jumătate din populația satului) au părăsit satul, majoritatea bărbaților au fost
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
în ei, sau răzbunat pe evreii din sat, cărora le-au devastat prăvăliile. A început războiul și în sat soseau schilozi și vești că unii au căzut pe front. Dar asta n-a fost destul. Oamenii au început să vestească nenorocirea cea mare: vin rușii! Și în primăvara lui 1944, ca o hoarda de lăcuste hămesite, soldații ruși s-a reavarsat în sat. Cand au intrat în ograda, au împușcat câinele ce ii lătra și cu davai! au golit podul de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
și plămânii unui prunc alb, moare la Houston, la douăsprezece ore după operație. 18: Încrederea lui Crowhurst se bizuie și pe priceperea sa în construirea uneltelor nautice. Vladimír Holan, poet praghez: „Iată vremea când e imposibil să mai iubești propria nenorocire. Căci ea aparține tuturor celor apropiați...”. 21: Ziua egală cu noaptea. În niște păduri adânci din America de Sud s-au descoperit formidabile galerii săpate de cârtițe. Galeriile - zic specialiștii calificați - atestă o intuiție fenomenală a spațiului subteran, o intuiție aproape umană
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
care și-a marcat trei goluri în propria poartă, într-un singur meci de fotbal. Atâta ghinion fascinează ca o vrajă. Atâta sfânt nenoroc te duce înapoi, la vremea când zeii loveau fără cruțare oamenii abia ieșiți din găoace. Atâta nenorocire te face să împietrești ca sub blestem și să lași dracului orice evoluție. 5: Fostul cartier general al lui Rommel din Egipt va fi transformat în muzeu, turiștii urmând a contempla patul de lemn, biroul și scaunul pe care e
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
contra 6 vii încă mai putem sta de vorbă și să nu ne mai târguim. Dar Niagara, domnii mei, e un moft față de prăpădul anunțat la Marsilia de colocviul pentru protejarea naturii. Problemele Niagarei sunt un strop în oceanul de nenorociri în care se scufundă Mama noastră, Natura. De pe suprafața ghețarului au dispărut 120 de specii - mamifere, și alte 150 de specii - păsări. 700 de milioane hectare - adică jumătate din pământul cultivabil al ghețarului - sunt supuse amarnicului proces de eroziune. Fluviile
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Un joc pentru copii, lansat de italieni, face ravagii: astronauți-soldați transformă Luna într-un câmp de bătălie. „Societatea internațională a Pământului plat” (aproape 80 de membri) constată că rândurile i se răresc, cadre vechi mor, cadre tinere nu mai apar. „Nenorocirea omului vine din faptul că, inventând avionul, el crede că zboară”. Cu acest citat aparținând pictorului Georges Braque, își încheie răspunsul la o anchetă privind zborurile planetare, dramaturgul francez René de Obaldia. New York Times recunoaște eroarea săvârșită la 13 ianuarie
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
glas melodios de femeie - era tot ce înțelegeam lăsând-o să-mi strângă lucrurile în valiză, ea mai având și alte cuvinte într-o frază cu care încerca să-mi explice, printre pasagerii binevoitori până la indiferență, că nu-i nici o nenorocire; îmi închise, în fine, valiza forțând a doua încuietoare - validă! - și-mi arătă cum să țin întregul la subsuoară, chiar dacă, pe o margine, apăreau, necuviincioase, un guler de pijama, un prosop și numai știu ce. Obs-ul nu mai încăpuse și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ianuarie 1973) „Istoria a cunoscut veacuri aurite, de mare înflorire. Secolul lui Pericle, epoca lui Ludovic al XIV-lea, era elizabetană etc. Dar toate aceste perioade de splendoare magnifică și augustă, erau dublate de o crasă mizerie și de atroce nenorociri, fiind generate de o orânduire subliniat iniquă. Pentru prima dată, renașterea României, ce se identifică cu Era Ceaușescu, ne înfățișează o epocă de aur în care guvernează justiția socială, libertatea umană, demnitatea insului omenesc. De aceea prosperitatea materială și eflorescența
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
era un mic privilegiu) că, pe cartela de pâine, s-ar putea să se dea fasole. Trebuia căutat și anunțat socrul și, cum era ultima zi a lunii, trebuia să văd dacă nu cumva cartela fusese aruncată, Doamne ferește, iar dacă nenorocirea aceasta s-a produs, să nu mă supăr și să fac bine să răstorn coșul de gunoi. Eram suficient de tânără pentru ca toate aceste lipsuri, tot mai dramatice de la an la an, să nu mă atingă în adânc. După iritare
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de tortură. Iarna era cel mai cumplit. Îți îngheța și inima în tine când duceai la bun sfârșit acest rit, complicat al spălatului comunist. Cu îmbrăcămintea era iar o întreagă daravelă. Noroc, într-un fel, cu uniformele. La școală aveam nenorocirea aia de cârpă pe noi, care acoperea parțial zdrențele pe care le aveam pe dedesubt. Problema era cu ce să asezonăm uniforma la școală și cu ce înlocuim la bairamuri. Colegele mele cele mai inventive sau care aveau mame care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe la intrarea profilor, a elevilor era deja închisă. Mi-era groază să nu dau nas în nas cu directorul sau cu alt balaur, fiindcă aveam părul tapat și lăsat pe spate și m-am și pudrat un pic, să ascund nenorocirea din frunte. Panglica am pierdut-o, era elastică și mi-a zburat din cap când am zvâcnit mai aprig de pe plete, m-a și pocnit peste o ureche cu clemele alea metalice și n-am mai găsit-o nici după
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
era cu totul altfel. Bătea la ușă corect, aștepta o secundă, apoi intra timid, clipind des. Saluta politicos, apoi începea să se spele cu cele trei perii sterile. Cu aplicație, cu responsabilitate, cu profesionalism. Printr-o fatală compensație, atunci urmau nenorocirile: anestezia nu prindea, compresele erau prea ude pentru a fi folosite, mesele cu instrumente se răsturnau. Preambulul din afara sălii se muta în timpul operator. Chipul lui Pasquale devenea stacojiu sub masca prea strâmtă, nasul său de Cyrano înșelat străpungea tifonul cafeniu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
gunoia cu oile, să ara locul, să semăna porumb așa cum se seamănă secară ori ovăz dar mai rar, apoi se grăpa cu grapa și-i da pace până la sapă când porumbu avea șase foi. Să apuca de sapă, aicia era nenorocire că nu-l vedeai din iarbă, o adevărată pedeapsă pe săpători și mai erau hrăniți cu mult mai rău ca astăzi, posteau toate miercurile și vinerile afară cele patru posturi mari ale anului. Unde nu aveau gunoi să-l gunoiască
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
acest termen voi dresa acte de dare în judecată la legea sabotajului, căci consider aceste comune a fi cele mai recalcitrante în colectarea porumbului pe plasă și poate chiar pe județ și nu putem tolera această atitudine și în continuare». Nenorocirea era că chiar în sate, printre oamenii harnici, se aflau și destui oportuniști, precum și câțiva leneși, bețivani fără căpătâi, care cântau în strunele puterii, sufocându-i pe cei mulți, harnici, buni gospodari și determinându-i să ia în mână pana
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Ca să nu mai vorbim de spicele de grîu, tractorul, sonda, compasul, stiloul și cartea dechisă care erau puse în mijloc și în jurul cărora erau așezate toate pozele, ca într-o horă. Poza ei, deasupra tuturor, nu făcea parte din horă. Nenorocirea era că toate acestea îl făceau pe Dănuț să lipsească de la acțiuni importante ale găștii și băieții începuseră să cîrtească. Pe de altă parte, nici el nu mai avea chef de toate expedițiile și de incursiunile prin curtea școlii. Panoul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
era clar că nu mai puteam s-o fac în seara aia. Ce o să-i spun tipei ? M-am întors în cameră ; ea era tot la baie (la cea laltă, desigur). Cît stăteam s-o aștept, am realizat o altă nenorocire. Uitesem de protecție. Nu la protecția de vreo boală venerică mă gîndeam eu, ci la cea de gra viditate. Cu mult înainte, în așteptarea marii chestii, declanșasem o adevărată cursă a înarmărilor în privința „mijloacelor contraceptive“. Aveam o pas tilă maro
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să uit de asta tocmai în mo mentul pentru care mă pregătisem cu atîta logistică ? Dacă tipa rămîne gravidă ? Am încurcat-o ! Tocmai cînd gîndeam așa, apare și Ioana cu o față plouată și îmi zice : „S-a întîmplat o nenorocire“. „Cum, chiar ai rămas gravidă ?“ - sar eu. „Care-i chestia cu «gravidă» ?“ „Păi, dacă ai rămas gravidă, sîntem terminați amîndoi !“ Tipa se repliază imediat și începe, zîmbind condescendent, să marșeze : „și dacă am rămas gravidă, ce ?“. „Cum ? Așa, de prima
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sfîrșit bărbat, care tocmai fuse sem cu o tipă în pat, în casa mea, fără să mă tem de nimeni, ca și cum aș fi fost eu stăpînul casei, bărba tul, soțul, tatăl, eu, iată, eram socotit laș. „Dar atunci care e nenorocirea ?“ - am întrebat eu moale. Nenorocirea era că nu mai puteam face dragoste, fiindcă îi venise ciclul. Așa credea ea, dar de fapt sîngele nu era al ei, ci al meu. Eu m-am bucurat însă că nu trebuie să mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]